Afirmaţia "cerul şi pământul" lasă posibilitatea ca "începutul stelelor" să preceadă "începutul Pământului". Nu este exclusă succesiunea "cerul" şi apoi "pământul".
„In prima zi a creat lumina si intunericul".
Apariţia luminătorilor în ziua a patra când începuse deja formarea pământului ar putea fi un aparent motiv de contradicţie, dar, lucrurile se explică dacă facem apel la câteva noţiuni din astronomie, referitoare la formarea stelelor.
Astfel, procesul formării stelelor şi a soarelui a putut începe înaintea formării Pământului dar transformarea lor din "nebuloase", "nori moleculari", "roiuri de materie", "globule", "protostele"… în stele, care să nu fie doar "existenţe" rece şi întunecate, ci corpuri calde care să emită lumină, transformarea lor efectivă în "luminători" a putut să aibă loc astfel într-o perioadă ulterioară, "târzie", compatibilă fără contradicţii cu "ziua a patra".
Iată compatibilitatea care face inutile discuţiile contradictorii dintre ştiinţă şi spiritualitate...
Buna.Cum se foloseste si termenul de "ingeri de lumina". Probabil lumina intai este puritatea cu sensul figurat de lumina.Cu bine!
Tocmai ai descoperit ca stim foarte putine despre lumina. Ti-ai pus intrebarea cam a cata parte din plaja totala de radiatii o reprezinta spectrul vizibil? Lumina poate sa insemne si altceva decat percem noi ca lumina.
În afara de acest lucru putem bănui că au existat şi stele a căror formare a început mai târziu decât începutul formării Pământului, astfel că în mod logic, lumina lor a ajuns mult mai târziu.
Nici în această a doua situaţie, nu se contrazice afirmaţia din Hexaimeron, Cartea Facerii, ziua a patra, cu toate că termenii prezentării Revelaţiei prin Moise aveau mai mult scopul de a descoperi posibilitatea relaţiei cu divinitatea şi în nici un caz, rigurozitatea ştiinţifică...
Nu asa trebuia sa intrebi, pentru ca vor veni crestinii cu tot felul de explicatii imaginare, cum ar ca acea lumina e de la big bang Intrebarea putea suna asa: "Cum sa face ca au existat zile si nopti inainte ca d-zeu sa faca soarele?", sau "Cum se face ca Soarele a fost creat dupa Pamant?", sau "Cum se face ca d-zeu a creat plantele inaintea Soarelui?" In fine, oricum creationistii nu stiu nimic, si raspund aiurea la toate intrebarile care au de-a face cu lumea reala.
Gasim scris:
"Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul." (Apocalipsa.21:23)
Se intelege ca Dumnezeu nu are nevoie de soare ca sa lumineze.
Iar aici gasim scris:
"Dumnezeu a zis: "Sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii; si sa slujeasca de luminatori in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul." Si asa a fost. " (Geneza. 1:14, 15)
Nu cunoastem cu exactitate ce fel de lumina a fost ce-a dintai. Stim doar ca Dumnezeu nu are nevoie de soare pentru lumina. Toata creatiunea a fost pregatita pentru om; chiar si ziua de odihna. Caci la urma a facut omul.
la fel cum facem si noi astazi: intai pregatim camera copilului, si apoi facem copilul.
Probabil lumina despre care este vorba in Ioan 1: În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o...etc.
Să se facă lumină.» Atunci‚ s-a făcut lumină. Şi Dumnezeu a numit lumina Zi‚ iar întunericul l-a numit Noapte. Şi a ajuns să fie seară şi a ajuns să fie dimineaţă ‚ o primă zi." — Geneza 1:3‚ 5. Fireşte că soarele şi luna se aflau în spaţiul cosmic cu mult înainte de această primă „zi"‚ dar lumina lor nu ajungea pe suprafaţa pămîntului‚ astfel încît să poată fi văzută de un observator terestru. Acum‚ în această primă „zi"‚ evident că lumina a devenit vizibilă pe pămînt‚ şi‚ datorită mişcării de rotaţie a pămîntului în jurul axei sale‚ au început să se succeadă pe pămînt‚ alternativ ‚ zilele şi nopţile. În mod evident‚ lumina a apărut printr-un proces progresiv‚ care a durat o perioadă mai lungă de timp‚ şi nu s-a produs instantaneu ‚ ca aprinderea unui bec prin acţionarea întrerupătorului. Lucrul acesta este bine redat în traducerea Genezei efectuată de J.W. Watts. Acesta spune: „Şi lumina a venit treptat în existenţă". Aceasta era lumina care provenea de la soare‚ dar soarele însuşi nu putea fi văzut prin norii care acopereau cerul. Aşadar‚ lumina care ajungea pe pămînt era o „lumină difuză"‚ după cum arată un comentariu din Emphasised Bible a lui Rotherham asupra versetului 3 din primul capitol al Genezei. «Să facă pămîntul să crească iarbă ‚ vegetaţie purtînd sămînţă‚ pomi fructiferi producînd rod conform speciilor lor‚ a cărui sămînţă este în el‚ pe pămînt.» Şi aşa a ajuns să fie." — Geneza 1:11. Astfel‚ spre încheierea acestei perioade de creare‚ a treia la număr‚ au fost create trei mari categorii de plante de uscat. În acest moment lumina difuză trebuie să fi devenit suficient de intensă pentru a se putea produce procesul fotosintezei ‚ indispensabil plantelor verzi. În paranteză spus‚ în acest loc relatarea nu menţionează toate „speciile" care au venit în existenţă. Organismele microscopice‚ plantele acvatice şi altele‚ nu sînt specificate cu numele‚ dar probabil că ele au fost create în această „zi". «Să fie luminători în întinderea cerurilor‚ ca să facă o separare între zi şi noapte; şi ei trebuie să servească drept semne şi pentru anotimpuri şi pentru zile şi pentru ani. Şi ei trebuie să servească drept luminători în întinderea cerurilor‚ pentru a străluci pe pămînt.» Şi aşa a ajuns să fie. Şi Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători‚ luminătorul mai mare ‚ ca să domine ziua‚ şi luminătorul mai mic‚ ca să domine noaptea ‚ precum şi stelele." — Geneza 1:14–16; Psalm 136:7–9. Anterior‚ în legătură cu „ziua" întîi a fost utilizată expresia „Să se facă lumină". Cuvîntul ebraic folosit aici pentru „lumină" este ’ohr‚ care înseamnă lumină în sens general. Dar în legătură cu „ziua" a patra cuvîntul ebraic se schimbă în ma·’ohr′‚ care înseamnă sursă de lumină. Într-o notă de subsol în legătură cu „Luminătorii"‚ Rotherham spune în a sa Emphasised Bible: „În vers. 3 ’ôr [’ohr]‚ lumină difuză". El arată apoi în continuare că cuvîntul ebraic ma·’ohr′ din versetul 14 înseamnă „sursă de lumină". În „ziua" întîi lumina difuză‚ străbătea‚ în mod evident ‚ straturi succesive de „scutece"‚ care înfăşurau pămîntul ‚ dar sursele acelei lumini nu puteau fi văzute de către un observator terestru‚ din cauza straturilor de nori care acopereau încă pămîntul. Acum‚ în această a patra „zi"‚ lucrurile‚ evident‚ s-au schimbat O atmosferă iniţial bogată în bioxid de carbon se poate să fi creat condiţiile unui climat foarte cald pe întreaga suprafaţă a planetei. Dar creşterea luxuriantă a vegetaţiei în cursul celei de a treia şi a patra perioade de creare a absorbit o parte din această pătură de bioxid de carbon care păstra căldura. La rîndul ei‚ vegetaţia elibera oxigenul care era indispensabil vieţii animale. Dacă ar fi existat acum un observator terestru‚ el ar fi fost în măsură să distingă soarele‚ luna şi stelele‚ care aveau să servească „drept semne şi pentru anotimpuri şi pentru zile şi pentru ani" (Geneza 1:14). E clar?
Si daca D-zeu era doar o denumire pentru Univers, Isus sa fii spus ca este "Fiul lui D-zeu", el folosind de fapt o metafora, exact ca atunci cand a spus ca si noi suntem fiii lui D-zeu, astfel spunandu-ne ca de fapt am fost creati de Univers. Daca ar fi asa, atunci in Geneza este vorba despre teoria Big-Bang, altfel denumita, intr-o metafora. Astfel denuirile de lumina si intuneric ar fi partile bune ale vieltii (lumina) si cele rele (intunericul). Soarele si Luna sunt corpurile ceresti pe care le stim cu totii. ^^
.
.
.
Ce am zis? :oo
Cum a putut Dumnezeu să aducă în existenţă lumina în prima zi, dacă luminătorii au fost făcuţi abia în ziua a patra? Corespondentul ebraic al verbului „a face" din versetul 16 nu este acelaşi cu termenul redat prin „a crea" în versetele 1, 21 şi 27 din Geneza, capitolul 1. „Cerurile" care cuprindeau luminătorii au fost create cu mult înainte chiar de începutul primei zile de creaţie. Dar lumina acestor luminători nu ajungea pe pământ. În prima zi „a fost lumină" deoarece prin straturile de nori a pătruns şi a devenit vizibilă pe pământ o lumină difuză. Astfel, datorită mişcării sale de rotaţie, pământul a început să aibă, în mod succesiv, zile şi nopţi (Geneza 1:1–3, 5). Sursa acelei lumini era însă invizibilă de pe pământ. Dar, pe parcursul celei de-a patra zile de creaţie, a avut loc o schimbare semnificativă. Soarele, luna şi stelele au început „să lumineze pământul" (Geneza 1:17). ‘Dumnezeu le-a făcut‘ în sensul că atunci ele au devenit vizibile de pe pământ.