Voi de ce credeti in Dumnezeu sau de ce nu credeti? Inainte eram foarte credincioasa dar de la o vreme am inceput sa am dubii.cine ma ajuta si pe mine? sa cred sau sa nu?
Ordonare:
Cronologică
Cea mai buna dovada impotriva existentei dumnezeului crestin e faptul ca stiinta nu se impaca deloc cu religia, deci cu biblia. Stiinta a fost tot timpul singura metoda prin care oamenii au putut descoperi lumea, pentru ca o face cu ajutorul dovezilor. In schimb, religia nu are nicio dovada, ci doar povesti si mituri inventate de anumiti oameni. Ca sa crezi in ceva iti trebuie dovezi. Credinta oarba e periculoasa, pentru ca ai 99, 9% sanse sa te inseli. Tot timpul cine se opune stiintei ar trebui sa aiba o problema grava de credibilitate.
Răspunde
NU!
1.toti spun ca dumnezeu e iubitor si intelegator, dar daca facem cateva greseli ne trimite pe eternitate in iad
2.Religia a comis multe, multe jafuri, crime, sclavii.
3. Oamenii mereu s-au temut de moarte, iar ei au spus ca poate e ceva dupa viata
4. Cele mai mari adevaruri au fost odata blasfemii (ex daca spuneai ca pamantul este rotund erai torturat iar apoi omorat)
5.Religia apreciaza misoginitatea
6. Daca nu crezi in el te duci iar in iad, de ce? nu ai dreptul sa ai alti conducatori?
7. Daca dumnezeu e atotputernic de ce ne lasa sa murim ca sobolanii in aceasta lume?
8. Dumnezeu zice ca el a creat cu cuvantul omul si universul ceea este imposibil, si ceea ce este dovedit stiintific cum au fost creeate aceste "lucruri"
9.De ce nu ni se arata?
10.Sunt mii de religii, de ce crestinismul ar fi cea adevarata?
11.Pe Dumnezeu cine l-a creat?"el este din totdeauna"NU! cand cineva spune de big bang, toti crestinii spun:"dar orice are un creator, nu are cum sa se fii creat asa aiurea"dar dumnezeu cum s-a creat?
12.De ce ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui? Nu cumva oamenii nu aveau imaginatie si au spus asta?
13.Religia poate fii foarte buna pentru manipularea oamenilor, daca religia spune ceva, turma executa
Si eu am trecut prin aceasta "faza" si am ajuns la concluzia ca nu exista Dumnezeu.Gandeste-te doar.Sunt aproximativ 2700 de religii.Fiecare din ele sustina ca este cea adevarata. Daca chiar ar exista un Dumnezeu crezi ca le-ar creea si alte religii in care sa creada? Mi se pare culmea ca toti sustin ca au dovezi dar nici o data nu sunt in stare sa le arate.In cel mai bun caz o "minune" este dovada lor.Si ar fi o dovada chiar foarte buna, daca s-ar intampla doar la crestini.In Arabia(parca, nu mai stiu exact) a fost candva un tzunami.Toate cladiriile de langa tarm au fost complet distruse in afara de o moschee.In India este o statuie hindu care plange lapte. Apar minuni in toate religiile.Tu crezi ca daca Dumnezeu exista, nu numai ca creea alte religii dar mai si dadea minuni pentru ele? Sper ca te-am ajutat. Daca sti engleza uita-te la videoclipuriile acestor 3 youtube-ari.Ei mi-au schimbat viziunea asupra religiei:
https://www.youtube.com/user/TheAmazingAtheist
https://www.youtube.com/user/MrRepzion
https://www.youtube.com/user/JaclynGlenn
Eu cred in Dumnezeu in felul meu! Nu accept nici o religie in viata mea care sa ma controleze! Ce ne invata la biserica sunt prosti care te baga in frica
Draga mea, nu am sa iti zic sa fii atee ca x si nici crestina ca y.
Crezi in ceea ce vrei tu sa crezi atat timp cat credinta ta nu lezeaza pe nimeni si nici pe tine. Zic eu ca este o mini filosofie decenta.
L-ai simțit vreodată?
Dacă da, poți crede în el, dacă nu, atunci a uitat de tine.
Baftă!
``Eu cred in Dumnezeu in felul meu! Nu accept nici o religie in viata mea care sa ma controleze! Ce ne invata la biserica sunt prosti care te baga in frica``
--- E vezi că te-ai prins. Eu zic aşa: cred în Dumnezeu (cred!), dar NU în biserică şi/sau alte aberaţii d-astea gen iad şi altele! Iar pentru cei care zic că dacă nu-l vezi înseamnă că nu există gândiţi-vă la vânt, îl vedeţi? NU! Îl şimţiţi? DA! Şi cam asta e tot!
''Dacă crezi în Dumnezeu şi nu există, atunci n-ai pierdut nimic, dar dacă nu crezi şi el există atunci ai pierdut tot!''
Http://dexonline.ro/definitie/dumnezeu
Raspuns valabil atat pentru tine cat si pentru primele trei raspunsuri.
Ar trebui sa te invete la scoala ca "prosti" in contextul tau se scrie cu doi de "i ". Pana atunci nu mai incerca sa descoperi ceva ce nu e de capul tau. Mai treci pe la clasa a 3 a de gramatica. Spor la treaba.
Raspunsul e simplu, pentru ca e raspunsul la intrebarea asta: cum a aparut lumea, cine sau ce a creat-o? Daca ti-a venit in minte "dumnezeu", inseamna ca crezi in el si negand asta o sa iti faci rau dandu-i autosugestiei tale ca obiect de lucru multe remuscari.
Da. Dar si credinta trebuie sa se armonizeze cu un anume "echipament". De exemplu, pentru a-ti asigura hrana esentialemnte trebuie sa muncesti,dar si senzatia de foame intervine. La fel si in cazul credintei.
Ea trebuie sa se mentina, sa-si asigure o anumita rezistenta prin intermediul aplicarii invataturilor crestine.
Este nevoie si de nadejde, pocainta, infranare, rabdare, nepatimire.
Toate acestea se dobandesc numai cand conclureaza dragostea, credinta si nadejdea.
Dar asta tine si de VOINTA OMULUI!
CHiar si apostolii care L-au urmat pe Domnul Iisus Hristos si i-au fost alaturi AU AVUT MOMENTE DE INDOIALA, insa Domnul Iisus Hristos, fiind si noi convinsi ca ne va intari si mai mult daca Il cautam exact cum i-au intarit si pe apostoli ( cand S-a schimbat la fata sau cand a potolit furtuna).
Acest blog sper ca te poate ajuta la deciziile pe care le vei lua. Este unul ortodox cu privire la informatii sua mai bine-zis sunt sfaturi pe care un om, o persoana, sau un crestin poate sa le urmeze in aceasta viata
http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com
Pai nu stai! Nu te izola in mediul virtual si sa faci excat ce spunem. TU esti in masura doar de a ne asculta sfaturile si parerile,dar poti doar sa le interpretezi.
Citeste te rog frumos Sfanta Scriptura (Biblia) deoarece intotdeauna vei avea ceva de invatat si lasa deoparte superficialitatea aceasta de adolescent ( care stiu ca este tipica varstei noastre).
Dragostea invinge orgoliul, este mai presus de neputinta si conlucreaza cu CREDINTA!
Credinta se manifesta si prin fapte! Faptele bune intaresc credinta! Dar, in clipa in care ai savarsit faptele bune, este esential sa le acoperi cu smerenia. Dumnezeu tine cont de vointa si intentia noastra!
Este bine sa ocolim si sa evitam pe cat de mult se poate a ne insusi parerile altora. Nu este bine ca omul, dorind sa-si formeze o opinie, aceasta sa apartina a altcuiva. Nu trebuie ca poporul sa fie in halul asta inhibat. Avem dreptul la cercetare. Trebuie sa ocolim pe cat de mult putem afirmatiile care pun in ipostaze mai putin placute religia crestina. Studiind logica la scoala, vei observa ca nu sunt decat sofisme (ale unor atei semidocti), iar sofismele NU SUNT ACCEPTATE CA FIIND ARGUMENTE.
Pe de alta parte, sa fi tu insuti ar fi 1 lucru care cu greu il mai putem gasi. Te-as ruga sa nu apartii unei societatii in care banul primeaza dragostea si interesele inabusa sentimentul, ci pastreaza-ti inocenta, pastreaza-ti copilaria.NU adopta un comportament crispat. Daca omul uita sa mai observe valoarea celui din jur, atunci care mai este scopul sau? Ce sa faca? Ziua sta intr-o cladire cu 4 pereti, se plimba de colo pana colo al carui cuget este innabusit de grijiile pamantesti?
Nicidecum! Un suflet de copil, care sa nu se teama de parerea primitiva a celor din jur, cu o dorinta de cunoastere ( da, dornic sa cunoasca noi lucruri din domeniul stiintei si religiei)!
Scuze ca am lungit-o atat, dar simteam nevoia sa adaug si mai mult.
O seara faina!
Dar repet, este nevoie de VOINTA!
Nu din obligatie se poate face acest lucru.
Biblia nu se citeste din obligatie...
Fiecare dintre noi avem nevoie zilnic de hrana. Asa si o persoana care doreste sa-L cunoasca pe Dumnezeu 
Zilnic avem de invatat ceva nou din Scriptura.
Eu nu inteleg de ce m-am schimbat si cand s-a intamplat asta.Eu inainte eram foartte credincioasa, ma rugam in fiecare seara dar am in clasa un coleg care este ateu si e cam opusu meu.si la scoala toata ziua ne contraziceam pe tema daca Dumnezeu exista sau nu si mi-a pus intrebari la care eu n-am putut sa-i dau un raspuns.Si astfel credinta mea s-a cam spulberat si vreau sa o recapat dar nu stiu cum pentru ca nu mai simt ce simteam inainte. Banii inca nu mi-au luat mintile, sunt un cpil care isi pune intrebari normale pentru varsta lui
Dumnezeu exista, dar doar un suflet curat il poate simti! Insa de multe ori il simt si pacatosii in multe situatii ale vietii, cu toate acestea unii il resping, iar altii, in astfel de momente de revelatie, il primesc cu toata caldura! Dumnezeu e iubire! asa ca pentru toti cei ce zic ca Dumnezeu nu exista pentru ca nu il vad, le spun ca exista ceva asemanator cu Dumnezeu pe care cu siguranta nu l-au simtit la intensitate maxima, si acest lucru este iubirea! nici iubirea nu o simti, dar cu totii stim ca exista, fiindca o simtim! asa cum pe iubire nu trebuie sa o vedem sau sa ii dam o explicatie stiintifica, asa se intampla si in cazul lui Dumnezeu! nu il putem defini, fiindca este infinit, nu il putem simti, din cauza ca avem inima impitrita! cred ca ar trebui sa inchei! multumesc ca m-ati ascultat!
Probabil fiindca ai fost trimis\a de mic\a la biserica si ti s-a spus ca ce vezi acolo e adevarat, fara ca tu sa intelegi.
Cred ca ar trebuisa schimbi foaia sa studiezi, sa inveti sa iubesti orice lucru, chiar si o frunza. Apoi, vei putea simti Iubirea si vei crede.
Numai ca chestia asta nu se face intr-o zi si o noapte.
Probabil imi pun acum intrebari pentru ca exact cum ai zis tu am crescut de mica cu dumnezeu.Stiam doar ca exista si punct.Acum imi pun intrebari si caut raspuns la ele
Http://istoria-lumii.ucoz.com
vezi site ul asta, spune adevarata istorie a universului si multe alte lucruri
Realităţile invizibile şi imateriale nu sunt mai puţin adevărate decât cele vizibile şi materiale. Nu există doar materia, nu există doar ceea ce se poate observa şi măsura. Nu este niciun argument şi nicio dovadă că nu există Dumnezeu şi viaţa veşnică de dincolo de moarte, dar sunt foarte multe argumente şi dovezi că există. Unele dintre acestea sunt redate pe blogul urmator:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro/
De pe acest blog recomand, in primul rand, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a blogului). În afară de acesta, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV si radio on line, carti care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare in calculator), articole foarte interesante. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe, ca să foloseascăşi altora.
Ideea că ştiinţa ar fi în conflict cu religia e o prejudecată vehiculată de comunişti, ca şi prejudecata că religia ar spune „crede şi nu cerceta." Acest dicton nu este din Biblie, iar Biserica nu subscrie acestui dicton.
Mai ales în ultimii ani s-au publicat multe cărţi despre armonia, complementaritatea dintre ştiinţă şi religie. De asemenea, foarte mulţi intelectuali şi oameni de ştiinţă sunt credincioşi.
Numai ştiinţa superficială sau ideologia pozitivistă intră în conflict cu religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, spre Dumnezeu, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu. "
Doar ideologia pozitivistă este materialistă, nicidecum ştiinţa însăşi. Pozitivismul e doar un curent ideologic minor, nu este ştiinţă.
Religia şi ştiinţa nu sunt contradictorii, ci complementare (se completează). Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Pierre Teilhard de Chardin spunea că „Religia şi Ştiinţa sunt cele două feţe ori faze conjugate ale unui act complet de cunoaştere."
Ateismul este o ideologie falsă care a parazitat un timp ştiinţa, aşa cum spunea şi marele savant român Nicolae Paulescu. Religia nu e absurdă, dar ateismul e absurd, deoarece face afirmaţii nu numai neverificabile, ci false. Există şi o carte intitulată "Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu."
O recenzie a acestei cărţi poate fi citită şi pe internet, accesând linkul următor:
http://www.stiri.resursecrestine.ro/......a-fiu-ateu
Iată un exemplu despre absurditatea ateismului: „Ateismul poate fi definit ca o credinţă că nu a fost nimic şi nimic nu s-a întâmplat nimicului şi apoi acel nimic a explodat fără nicio raţiune, creând totul, şi apoi o serie de nimicuri s-au aranjat magic replicându-se pe ele până au ajuns dinozauri.".
Un articol de pe site-ul doxologia, care arată că e imposibil ca nimicul să fi creat totul:
http://www.doxologia.ro/......crea-totul
Întreg universul e ca o carte care vorbeşte despre Dumnezeu, aşa cum spunea şi Galileo Galilei: referindu-se la Revelaţia naturală şi la Revelaţia supranaturală, Galileo Galilei spunea că cele două izvoare („Cartea Naturii" şi Cartea Scripturii) provin, amândouă, de la Dumnezeu, deci nu pot fi în conflict. Psalmistul scrie: „Mare este Domnul în Sion şi până-ntr-un fir de iarbă pe pământ."(Ps. 124, 4) Iar Kant spunea: „Două lucruri mă uimesc în mod deosebit: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine."
Un articol foarte interesant, intitulat "Ştiinţa şi credinţa răspund la aceleaşi întrebări, dar din unghiuri diferite":
http://www.catholica.ro/......-diferite/
Este logic să credem că Dumnezeu a creat universul din nimic, dar e absurd să credem că nimicul s-ar fi transformat singur în existenţă. Indiferent dacă a existat o evoluţie sau nu, toate trebuie să aibă un început, iar acest început nu putea apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Mergând cu gândul pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza primă şi principală necauzată la rândul ei, Cauza tuturor cauzelor, Dumnezeu, Fiinţa Supremă care există din veşnicie şi a creat universul din nimic. El, care nu este cuprins de timp, pur şi simplu Este (în sensul deplin al cuvântului), a intrat în timpul nostru şi s-a revelat prezentându-se astfel: „Eu sunt Cel care sunt." (Ex. 3, 14) Noi nu putem să înţelegem faptul că Dumnezeu nu are început, pentru că avem gândire mărginită. Evagrie din Pont spunea: „Un dumnezeu care ar putea fi cuprins de mintea umană, n-ar fi Dumnezeu." Şi savantul Blaise Pascal spune despre Dumnezeu că deşi s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns ("Deus absconditus" – "Dumnezeu ascuns sau tainic"), inefabil, tainic în profunzimea esenţei sale.
În plus, universul are un Logos, o raţionalitate în structura lui, ceea ce ne arată că este creat de Fiinţa Supremă Raţională, Dumnezeu.
Domeniul ştiinţei se reduce doar la ceea ce se poate observa şi măsura, dar realităţile imateriale şi invizibile sunt mult mai adânci. Ştiinţa şi religia sunt complementare (se completează). Ştiinţa ne învaţă despre creaţie, iar religia ne învaţă despre Creator. Niciodată omul nu ar putea răspunde decât (cel mult) la întrebarea CUM a evoluat universul după momentul zero al creaţiei, dar nu ar putea răspunde niciodată la întrebarea DE CE există universul în loc de nimic, nici nu ar putea descoperi rostul universului. Aceste întrebări depăşesc orice minte umană, iar Dumnezeu ne-a dat răspunsurile prin Revelaţie.
Existenţa omului care e fiinţă cu raţiune (cu gândire) e un argument că nu a aparut din întâmplare ci e creat de Dumnezeu. Întamplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. În acest sens Montesquieu spunea: "Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate". Se referă la faptul ca întamplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. Chiar dacă a existat o evoluţie, aceasta a fost dirijată (condusă) de Dumnezeu spre apariţia omului (teoria evoluţionismului teist sau dirijat). De asemenea, ştiinţa modernă a dovedit că fenomenele din lume se află într-o strânsă interdependenţă şi determinare, ceea ce arată că există Dumnezeu, Fiinţa inteligentă supremă care a proiectat şi creat universul.
Întamplarea nu putea face să apară fiinţe cu raţiune, deci Dumnezeu, suprema Fiinţă raţională, există şi ne-a creat după chipul său. În acest sens Montesquieu spunea: "Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate". Chiar dacă a existat o evoluţie, aceasta a fost dirijată (condusă) de Dumnezeu spre apariţia omului (e teoria evoluţionismului teist sau dirijat). De asemenea, ştiinţa modernă a dovedit că fenomenele din lume se află într-o strânsă interdependenţă şi determinare, ceea ce arată că există Dumnezeu, Fiinţa inteligentă supremă care a proiectat şi creat universul.
Vechii greci au numit universul cosmos, care înseamnă podoabă, ordine; aceste atribute nu pot fi cauzate de întâmplare, deoarece ştiinţa modernă a dovedit că fenomenele din lume se află într-o strânsă interdependenţă şi determinare, ceea ce arată că există Dumnezeu, Fiinţa inteligentă supremă care a proiectat şi creat universul. Nimeni nu poate susţine că ar putea exista un calculator electronic fără o inteligenţă umană care să-l fi proiectat şi construit. Tot la fel, nu ar putea exista creierul omenesc cu treisprezece miliarde de piese (neuroni), fiecare având funcţia ei precisă, mai complicat decât orice calculator electronic, dacă nu ar exista un Creator inteligent suprem care să-l fi proiectat şi creat.
Ilustrul savant sovietic A. I. Oparin a considerat teoria hazardului (întâmplării) ca fiind depăşită şi sterilă. El scria deja în 1964: "Progresele enorme ale ştiinţelor naturii au permis să se obţină convingerea că apariţia vieţii pe pământ nu a fost "o întâmplare fericită", aşa cum s-a crezut mai înainte.Asta ar însemna să amesteci la întâmplare matriţele dintr-o tipografie, reprezentând 28 de litere, sperând că, din întâmplare, ele se vor aranja şi vor da la iveală cutare sau cutare poezie pe care noi o cunoaştem." Iar scriitorul francez Léon Bloy numea hazardul (întâmplarea) "dumnezeul imbecililor", vrând să spună prin aceasta că este imposibil şi absurd ca universul şi viaţa să fi apărut din întâmplare.
Teoria care a încercat să explice formarea lumii prin hazard (întâmplare) este considrată astăzi perimată, derizorie, chiar de savanţii de orientare materialistă.
Scriitorul francez André Frossard a fost mai întâi ateu, apoi a devenit creştin şi a scris cartea „Dumnezeu există, eu l-am întâlnit" şi cartea „Întrebări despre Dumnezeu" (în carte dă şi răspunsurile la acele întrebări). Cărţile sunt traduse în limba română şi le recomand.
Un alt exemplu de ateu care a devenit creştin este scriitorul Paul Claudel. Şi exemplele pot continua.
Psihologul Carl Gustav Jung spunea că e sigur de existenţa lui Dumnezeu, nu doar crede: „Eu nu cred, eu sunt sigur că există Dumnezeu."
Karl Linne, mare savant suedez, primul care a stabilit sistematizarea botanică, spunea: „Din papilele limbii unui ateu, eu voi dovedi existenţa lui Dumnezeu. "
Ateismul atribuie universului proprietăţi fizice care nu pot fi deduse din experienţă şi pe care ştiinţele experimentale le-au arătat recent ca fiind false: neînceputul, neevoluţia, neconsumabilitatea sau neîmbătrânirea. Filosoful francez Claude Tresmontant susţine că "ateismul este de negândit, dacă se ţine cont de datele experimentale obiective care se observă astăzi graţie ştiinţelor experimentale. Ateismul este incompatibil cu realitatea evoluţiei cosmice, fizice şi biologice. Din cauza opţiunii sale ontologice preliminare, ateismul modern, la fel ca şi păgânismul antic, este obligat să atribuie universului proprietăţi fizice care nu pot fi deduse din experienţă şi pe care ştiinţele experimentale le-au arătat acum ca fiind false: neînceputul, neevoluţia, neconsumabilitatea sau neîmbătrânirea. Ateismul modern, exact ca şi păgânismul antic, pentru a putea subzista este constrâns să deducă din propria afirmare iniţială proprietăţi fizice nu numai neverificabile, ci false. Este constrâns să deducă o fizică dintr-o metafizică preliminară pusă a priori: ceea ce reprezintă culmea ghinionului pentru o filozofie care se pretinde ştiinţifică, exemplu marxismul."
Fizicianul german Max Planck, creatorul teoriei quantelor, laureat al Premiului Nobel, scrie că lumea sensibilă nu este singura care există şi că ştiinţa intuieşte şi recunoaşte realitatea superioară, metafizică, care scapă experimentului empiric: „Tot ceea ce vrem să spunem este că lumea sensibilă nu este singura care există, ci mai există şi o altă realitate superioară, inaccesibilă experimentului empiric, dar pe care ştiinţa o intuieşte şi o recunoaşte. Cunoaşterea ştiinţifică a lumii îl pune pe savant să cerceteze şi să descopere aceste structuri adânci ale existenţei." (Max Planck, "L’image du monde dans la physique moderne", Ed. Gonthier, Zurich 1949, p. 67)
Max Planck mai scrie: "Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, ci dimpotrivă, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, cum cred unii, ci se completează." (Max Planck, ibidem.)
Blaise Pascal a fost un om de ştiinţă şi filosof profund credincios. Pentru atei, pentru cei care nu-s convinşi sau nu acceptă argumentele existenţei lui Dumnezeu şi pentru cei care nu s-au hotărât să urmeze cuvintele lui Dumnezeu, el a scris celebrul său „pariu", care, pe scurt, poate fi redat astfel: „Dacă Dumnezeu nu există dar ai crezut în el şi l-ai urmat, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există şi nu ai crezut în el şi nu l-ai urmat, atunci ai pierdut totul." Iată un fragment din cartea „Cugetări", referitor la acest „pariu": „Să punem în cumpănă câştigul sau pierderea în caz că aţi lua partea credinţei că Dumnezeu există. Dacă câştigaţi, câştigaţi tot; dacă pierdeţi, nu pierdeţi nimic. Deci, pariaţi că există; faceţi-o fără şovăire." (Blaise Pascal, „Cugetări", Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 328) Recomand intreaga carte „Cugetari" a lui Blaise Pascal. Este foarte interesanta. Deci, chiar şi cei care nu-s convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo, totuşi ar trebui să creadă, să facă pocăinţă de păcate şi să urmeze cuvintele Domnului Isus Cristos măcar pentru un singur motiv: pentru a ajunge la fericirea veşnică, nu la suferinţa veşnică. Existenţa iadului este un adevăr revelat de Dumnezeu şi nu e o răzbunare a lui, ci este consecinţa dreptăţii sale.
În Psalmul 13, 1 este scris: „Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu".", adică a afirma sau a crede că nu există Dumnezeu este o absurditate. Un ateu nu are nicio justificare pentru necredinţa sa chiar dacă nu ar avea nicio informaţie religioasă, deoarece existenţa lui Dumnezeu se poate deduce chiar numai din creaţie (chiar fără revelaţia supranaturală), după cum spune şi psalmistul: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria." (Psalm 18, 1) precum şi Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea către romani: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se vad lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că [necredincioşii] nu se pot dezvinovăţi." (la Judecată necredincioşii nu se vor putea scuza că n-au ştiut.) (Romani 1, 20). Un ateu poate fi iertat dacă face pocăinţă în viaţa pământească pentru păcatul ateismului, ca şi pentru orice alt păcat.
Iar filosoful Kant spunea: „Două lucruri mă uimesc în mod deosebit: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine."
Pornind de la versetele amintite, într-un cântec creştin se aclamă astfel: „Întregul univers pe Dumnezeu îl preamăreşte, / Întregul univers despre slava lui vorbeşte."
Nicolas Malebranche spunea: „Dacă tabla înmulţirii sau teorema lui Pitagora ar avea precepte morale, s-ar găsi mulţi să le nege adevărul." Cu alte cuvinte, ateii neagă existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte deoarece credinţa implică şi respectarea regulilor morale.
Savantul Blaise Pascal a scris despre atei: „Această superficialitate, într-o chestiune în care este vorba de ei înşişi, de veşnicia lor, de fiinţa lor, mă irită mai mult decât mă înduioşează; mă uimeşte şi mă înspăimântă. E un monstru pentru mine. În zadar se îndepărtează ei cu gândul de la veşnicia care îi aşteaptă, căci nu o pot nimici negândindu-se la ea. Cel care se îndoieşte şi care nu cercetează este totodată şi nedrept şi foarte nenorocit. Iar dacă, în această stare, el este liniştit şi satisfăcut, dacă se făleşte cu ea şi dacă se arată mândru, dacă din ea face subiect al bucuriei şi al deşertăciunii sale, n-am termeni să calific o atât de extravagantă creatură. Unde se pot căpăta asemenea simţăminte? Ce motiv de bucurie găseşte cineva în a nu mai aştepta decât mizerii fără sfârşit? Ce motiv de vanitate de a te crede în întunecimi de nepătruns şi cum este posibil un astfel de raţionament la un om cu judecată? Şederea aceasta liniştită în ignoranţă este un lucru monstruos a cărui extravaganţă şi stupiditate trebuie arătată celor care îşi petrec astfel viaţa, pentru a-i face să-şi dea seama de ce se petrece în ei înşişi şi pentru a-i ruşina prin arătarea nebuniei lor. Există oameni indiferenţi faţă de ruina fiinţei lor şi de pericolul unei eternităţi de mizerie. Această poziţie a lor mi se pare nefirească, deşi faţă de celelalte lucruri ei iau cu totul altă atitudine: se tem până şi de cele mai mici dintre ele, le prevăd, le simt." (Blaise Pascal, Cugetări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 297). Recomand întreaga carte „Cugetări" scrisă de Blaise Pascal. E foarte interesantă.
Savantul român Nicolae Constantin Paulescu, care a descoperit insulina, a scris şi cartea „Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie". Redau câteva fragmente foarte interesante din această carte: „Demonstraţia existenţei unei cauze primare a vieţii, imateriale, unice şi înţelepte, este termenul sublim la care ne conduce fiziologia. Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare, omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună: «cred în Dumnezeu», ci trebuie să afirme : «Ştiu că Dumnezeu este.»" (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 115).
„În ceea ce mă priveşte, afirm sus şi tare că sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific." (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 110).
Nicolae C. Paulescu scrie că ateismul este un parazit care paralizează ştiinţa şi îi împiedică progresul: „Astăzi, o mişcare de reacţie împotriva încălcărilor pe care materialismul şi corolarul său, ateismul, le săvârşesc asupra domeniului ştiinţei, începe să se producă pretutindeni, în Franţa şi mai ales în Germania. Să sperăm, prin urmare, că în curând ştiinţa va ajunge să scape de acest parazit (ateismul), care nu numai că o compromite, dar o şi paralizează, împiedicându-i progresul."(Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, p. 112). Materialismul este teoria greşită care afirmă că există numai materia. Teoria materialistă este combătută şi criticată de Blaise Pascal, de Nicolae Constantin Paulescu, de Max Planck şi de mulţi alţi savanţi.
Nicolae C. Paulescu scrie mai departe: „Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd. Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care l-a primit orbeşte tocmai pentru că el s-a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri ale ei. El s-a servit de prestigiul ştiinţei - deşi, ca sistem, este însăşi negaţia acesteia - ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei, s-a introdus în şcoli (unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor sau a tinerilor neexperimentaţi, care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr) şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranţă - fie prin lipsa de cultură, fie prin lipsa de inteligenţă, fie prin caracterul pătimaş. La şaptesprezece ani, eram materialist pentru că nu aveam decât o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentru că raţiunea mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot ce auzeam şi citeam; pentru că mă lăsam prins în cursa perfidei afirmaţii că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti. Ei bine, dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr-un studiu continuu, noi cunoştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţuitoare, sau dacă, din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas în acel stadiu infantil, sau dacă nu aş fi constatat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, atunci aş fi şi astăzi o victimă a acestei doctrine." (Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofică. Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Ed. Anastasia, Bucureşti 1999, pp. 119 - 120).
Realităţile invizibile şi imateriale nu sunt mai puţin adevărate decât cele vizibile şi materiale. Nu există doar materia, nu există doar ceea ce se poate observa şi măsura. Sunt foarte multe argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte. Unele dintre acestea sunt redate pe blogul urmator:
http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
De pe acest blog recomand, in primul rand, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a blogului). În afară de acesta, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV si radio on line, carti care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare in calculator), articole foarte interesante. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe, ca să foloseascăşi altora.
Daca ai sa cauti credinta, ai s-o gasesti!
Un parinte din vechime spunea ca "Stai linga oameni buni, care cred in Dumnezeu si vei ajunge si tu sa crezi in Dumnezeu!"
Este foarte important linga ce fel de oameni stai in viata!
Vrei sa facem un mic exercitiu de imaginatie? Sa presupunem ca ai fi sigura ca Dumenzeu nu exista. Cum te-ar schimba asta?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
