Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Un temei pentru cinstirea moastelor si al credintei in puterea ce iradiaza din ele ni-l da Sfanta Scriptura prin invierea unui mort aruncat peste osemintele proorocului Elisei (IV Regi 13, 21). Dar nu orice trup care nu se descompune poate fi considerat trup sfintit, fiindca uneori lipsa de descompunere este rezultatul pacatului, si nu al virtutii. De aceea, la slujba inmormantarii se citeste rugaciunea de dezlegare a trupului, pentru ca trupul sa se elibereze din legatura pacatului si sa se intoarca in pamantul din care a fost facut. Cu adevarat sfinte sunt moastele sfintilor care au fost canonizati ca atare de Biserica soborniceasca si care s-au dovedit ca facatoare de minuni. Incoruptibilitatea sfintelor moaste nu este rezultatul unor fenomene naturale, ci este darul lui Dumnezeu fata de cei care L-au preamarit prin viata lor sfanta si curata.
Puterea dumnezeiasca ce lucreaza prin trupurile Sfintilor dupa moartea lor e o continuare, dar si o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cat au fost in viata. Chiar umbra trupului lui Petru avea puterea sa vindece pe bolnavii peste care trecea (Fapte 5, 15). Unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de stergarele folosite de Sfantul Apostol Pavel (Fapte 19, 11).
Mentinerea osemintelor lor in stare de incoruptibilitate este o arvuna a viitoarei incoruptibilitati a trupurilor dupa inviere si dupa deplina lor indumnezeire. Ele se mentin incoruptibile pentru ca in efe se mentine o putere dumnezeiasca din vremea cand trupurile lor erau unite cu sufletul. Ba, mai mult, asupra lor se prelungeste starea de indumnezeire sporita a sufletelor lor din starea actuala. Aceasta se datoreaza faptului ca puterile sufletului si harul dumnezeiesc din el isi prelungesc lucrarea si in trup, infaptuind si in acesta o stare de sfintenie, cat timp sfantul traieste pe pamant, si un fel de stare de incoruptibilitate, dupa trecerea sufletului sfantului, prin moarte, la o stare mai accentuata de indumnezeire.
Mentinandu-se incoruptibile, osemintele Sfintilor arata ca sufletul lor si harul Sfantului Duh din ei raman mai departe intr-o legatura cu trupurile lor, asa cum arata si Sfantul Grigore de Nyssa. De aceea, cei ce se roaga langa osemintele sfantului nu se adreseaza propriu zis acestor oseminte, ci persoanei sfantului. Cinstirea trece la persoana, ca si in cazul cinstirii icoanelor. Moastele sunt astfel o anticipare a trupului pnevmatizat de dupa inviere. Cultul sfintelor moaste pastreaza vie in constiinta credinciosului ideea ca trupul n-a fost facut sa moara, ci sa invieze si sa se invesniceasca in Hristos.
Orice trup mort, de om sau animal este necurat. Asa spune Biblia. Tu nu faci decat sa aberezi.
Simplu dar inainte de orice comentariuciteste din nou Crezul, te rog.
Cunosc Crezul. Este vorba de ceva legat de Sfanta Treime sau ce? Nu inteleg.
Crezul Ortodox este cea mai concisă şi mai exactă expresie existentă a doctrinei de bază a credinţei noastre ortodoxe. Îl rostim la fiecare oficiere a Sfintei Liturghii, îl citim împreună cu rugăciunile noastre personale. Totuşi, câţi dintre noi s-au oprit o clipă pentru a se întreba ce vrea el să spună, sau de unde vine şi cine l-a compus?
Simbolul Credinţei Ortodoxe, cum mai este numit Crezul, a fost elaborat în secolul al patrulea la primul Sinod ecumenic ţinut la Niceea în 325 şi la al doilea Sinod ecumenic ţinut la Constantinopol în 381, chiar dacă se bazează pe simboluri ale botezului datând încă din timpurile apostolice.
Prima parte a Crezului a fost elaborată de 318 episcopi, Sfinţi Părinţi inspiraţi de Dumnezeu ce s-au adunat la Niceea de pe întreg pământul. Aici, pentru prima dată în istoria Bisericii, s-a putut ţine un sinod ecumenic, adică cu o participare universală. Aceasta deoarece pe parcursul secolelor persecuţiile împăraţilor romani păgâni au determinat Biserica să aibă o existenţă ascunsă. Au existat totuşi, de-a lungul acestor secole, multe sinoade (sabors) locale sau regionale, printre care şi sinodul ţinut la Ierusalim, menţionat în Noul Testament (Faptele Sfinţilor Apostoli, capitolul 15). Scopul propus al Sinodului de la Niceea din 325 era ca, sub îndrumarea Sfântului Duh al lui Dumnezeu, să se formuleze o expunere concisă care să definească adevărurile şi convingerile fundamentale ale Credinţei Creştine Ortodoxe.
A doua parte a Crezului, începând cu cuvintele „… Şi în Sfântul Duh …", a fost elaborată de 150 Sfinţi Părinţi adunaţi la Al doilea Sinod ecumenic ţinut în 381 la Constantinopol, şi care avea scopul de a completa Simbolul Credinţei şi a contracara diferitele erezii ce ameninţau să submineze adevărurile eterne ale creştinătăţii ortodoxe.
Începând cu acele timpuri, Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, trupul veritabil şi adevărat al lui Hristos a rostit acest vechi Crez în forma sa originală. Şi astăzi, şaisprezece secole mai târziu, creştinii ortodocşi continuă să rostească Crezul în forma sa iniţială inspirată de Dumnezeu, fără modificări, adaosuri sau eliminări.
Cuvântul „Crez" vine din latinescul credo, EU CRED. În variantele multor limbi primul cuvânt din Crez înseamnă tot „eu cred", de exemplu pistevo în greaca clasică, vjeruju în Biserica Slavonă, şi vjerujem în sârba modernă.
EU CRED – aceasta este cheia pentru înţelegerea Crezului: convingerea, credinţa, vero. Vom expune câteva meditaţii ale Sfântului Nicolae Velimirovici asupra Crezului, Credinţa poporului lui Dumnezeu, publicate în „The Faith of Chosen People„, by Bishop Nikolai Velimirovich, USA, meditaţii ce trezesc în inimile credincioşilor o credinţă înfocată. Ele picură credinţă curată în sufletele însetate. Ele luminează cugetele căutătoare ale credincioşilor cu razele strălucitoare ale credinţei adevărate.
Aceasta nu este o expunere didactică, rece, a unor realităţi teologice rigide. Aceasta este o istorie mişcătoare ce încălzeşte inimile, a iubirii unui tată pentru copiii săi, despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, o iubire ce depăşeşte capacităţile noastre de înţelegere.
De fiecare dată când rostim Crezul din inimă, noi de fapt confirmăm realitatea acestei iubiri.
EU CRED că acest adevăr divin, etern şi nemuritor este realitate.
EU CRED că acest Simbol al Credinţei divin, etern şi nemuritor a fost lăsat lumii de Însuşi Dumnezeu – Izvorul a toată iubirea – pentru ca oamenii să poată cunoaşte iubirea lui Dumnezeu şi să-L iubească şi ei.
EU CRED că aceasta este credinţa poporului ales, a celor ce poartă în sine icoana lui Dumnezeu.
EU CRED că acesta este adevăratul înţeles al credinţei părinţilor noştri – Credinţa Ortodoxă.
Crezul – Simbolul credinţei noastre ortodoxe
Da.daca te referi la invierea mortilor pentru a fii judecatii
De ce credeți că Isus a pus bazele creștinismului dacă el nici măcar nu a existat?
Ce părere ai de sfaturile comuniste pe care se presupune că le predica presupusul Isus în presupusa predică de pe munte?
De ce voi ne-evreii îl slăviți pe zeul evreilor?
De ce creștinismul a torturat mii de păgâni pentru că n-au înghițit dogmele comuniste pe care le promovează?
Sfintele moaște pot vindeca boli? Dacă da, asta înseamnă că sunt sfinte, dar atunci de ce mai există spitale?
Dacă nu, înseamnă că sunt doar niște cadavre și cei care le pupă... pisica mea e mai deșteaptă decât ei.
De ce exista cultul icoanelor daca Dumnezeu a interzis facerea lor in a doua porunca, cat si slujirea sau inchinarea la ele? m-am inspirat de la Isaia 46:5-9
ATACELUL: Unii crestini se mira ca noi ne inchinam la icoane.
PREOTUL: Sfanta Scriptura opreste inchinarea la chipuri cioplite si la alte asemanari vazute (Ies., 20, 4; Lev., 26, l; Deut., 5, 8; Fapte, 7, 9). Dar prin aceasta opreste numai inchinarea intemeiata pe socotinta ca chiar aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adica opreste inchinarea la idoli. Nu opreste insa cinstirea unor semne si infatisari ale lui Dumnezeu si ale sfintilor, cand aceasta cinstire nu ramane in materia din care sunt facute, ci duce gandul nostru la Dumnezeu, de la sfantul cel inchipuit de ea. Am vazut cinstirea ce se da unor braie si stergare de pe trupul apostolului Pavel. In Vechiul Testament se vorbeste despre doi Heruvimi sculptati, asezati deasupra chivotului Legii sau in covoarele din locasul sfant (Ies., 25, 18-22; 26, 32). Inaintea lor se tamaia si se faceau inchinaciuni (Ios" 7, 6). Precum ne ajutoram de cuvant ca sa ne ridicam la cele mai presus de cuvant, tot asa ne folosim si de icoana, ca sa ne ridicam mai presus de icoana. Si precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru sa se sfinteasca prin cuvinte curate, asa vrea ca si vederea noastra sa se sfinteasca prin icoane cuvioase, ca sa patrunda in suflet gandiri curate prin amandoua aceste simtiri superioare.
INVATACELUL: Dar se spune ca nu trebuie sa ne inchinam icoanelor, pentru ca Dumnezeu este cu totul diferit de icoane, oricat de pretios ar fi materialul din care sunt facute si oricat de artistic ar fi executate. Caci Apostolul Domnului graieste lamurit: "Daca suntem neam al lui Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau ca marmora cioplita de mestesugul si de gandirea omului" (Fapte, 17, 29).
PREOTUL: Aici nu cultul sfintelor icoane se inlatura, ci intelegerea gresita a paganilor de a confunda pe Dumnezeu cu materia, cioplita artistic, a chipurilor de idoli reprezentand pe zeii paginilor atenieni. Apostolul Pavel tocmai aceasta vrea sa le arate invatatilor atenieni, in cuvantarea sa din Areopag, ca daca noi, oamenii - dupa cum si ei insisi credeau - "suntem neam al lui Dumnezeu", adica avem suflet imaterial care este chipul lui Dumnezeu in noi, de aici putem deduce ca Dumnezeu este si El imaterial ca si sufletul nostru pe care il avem de la El si dupa care suntem inruditi cu El. Dumnezeu nu poate fi socotit identic, si nici confundat, cu materia unor statui de zei ca cele din templele pagane ale Atenei. Ci trebuie sa spunem ca Dumnezeu este strain fata de orice materie si de aceea este de neinteles a-L confunda cu o statuie oarecare, oricat de pretios ar fi materialul din care este turnata si oricat de geniala ar fi creatia artistului care a executat-o.
In Ortodoxie sustinem intocmai acest adevar. Avem icoane sfintite, de aur, de argint etc., executate cu maiestrie si cu talent, dar nu sustinem deloc ca Dumnezeu este identic si omogen cu argintul icoanei care-I infatiseaza chipul. Noi invatam ca exista un singur Dumnezeu, iar sfintele icoane ne reprezinta chipul Tatalui, care e Fiul, ori pe Tatal ca pe un parinte ceresc, ori pe sfinti, ori evenimente din viata Mantuitorului sau a Bisericii. Ele au deci un rol ajutator in rugaciunea credinciosului si uneori il ajuta sa inteleaga sensuri ale invataturii crestine. Astfel, in Biserica Ortodoxa icoana are rol pedagogic, ea fiind rezultatul si mijlocul raspandirii invataturii noastre despre Dumnezeu.
INVATACELUL: Bine, dar icoanele, ca si idolii, fiind simple obiecte materiale, neputincioase, Dumnezeu a osandit pe cei ce nadajduiesc vreun ajutor de la ele, caci zice psalmistul: "Idolii neamurilor sunt argint si aur, lucruri de maini omenesti. Gura au si nu vor grai, ochi au si nu vor vedea, urechi au si nu vor auzi, caci nu este duh in gura lor. Asemenea lor sa fie toti cei ce ii fac pe dansii si se incred in ei" (Ps. 134, 15-18; 113, 12-16).
PREOTUL: Citatul acesta se refera numai la idoli. Daca cei doi Heruvimi din Vechiul Testament, precum si chipurile de Heruvimi cusute pe catapeteasma de acolo, au fost poruncite de Insusi Dumnezeu, nu este cu putinta ca sfintele icoane sa fie oprite de El. Si daca cei ce au cinstit si s-au inchinat chipurilor Heruvimilor in Testamentul Vechi, la porunca directa a lui Dumnezeu, chiar atunci cand idolatria era foarte aspru condamnata, n-au putut cadea nicidecum in osanda, atunci nu pot fi osanditi nici cei ce cinstesc sfintele icoane. Idolii, intr-adevar, sunt neputinciosi, dar sfintele icoane adeseori au dat dovada ca au in ele putere dumnezeiasca de a face minuni, punand in uimire uneori o lume intreaga; insusi acest fapt este foarte graitor in privinta atitudinii pe care trebuie sa o avem fata de sfintele icoane.
Sper ca nu te deranjez dar am cateva argumente din Biblie care ma duc cu gandul la icoane,, 0 Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu* fi tras niciun folos din el?
11,, Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine*, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.,,
Isaia 44:10-11
Mai apoi avem de la Isaia 44:12 care zice :
,, Fierarul* face o secure, lucrează cu cărbuni şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului, dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
* Isa 40:19; Isa 41:6; Ier 10:3;
13 Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.
14 Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.
15 Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchează înaintea lui!
16 O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carnea, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: ‘Ha! ha! M-am încălzit, simt focul!’
17 Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: ‘Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!’
18 Ei* nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit** ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă.,,
* Isa 45:20; ** 2 Tes 2:11;
19 Niciunul nu intră în sine* însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o. Şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?’
* Isa 46:8;
20 El se hrăneşte cu cenuşă, inima* lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: ‘N-am oare o minciună în mână?’
În Sfanta Scriptura sunt mai multe versete daca stam sa cautam, eu înteleg ca ortodocsi spun ca se roaga la Sfantul sau chiar la Dumnezeul de pe icoana dar de ce stam in fata unei bucati de lemn cand avem acces la tronul lui Dumnezeu prin moartea Fiului Sau Iisus Hristos?
De ce spune Dumnezeu ca este gelos pe cei care se roaga chipurilor cioplite sau infatisarilor ( asemanare )? 8,, Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava* Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor.,,- Isaia 42:8
Aici Dumnezeu spune clar ca idoli, nu neaparat la falsul dumnezeu Baal sau altul, nici cinstea Lui unor idoli.
,, si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.,, Aici se vede clar ce este icoana!
Ma rog, parerile sunt impartite, oricum sper ca nu am posomarat pe nimeni fiindca nu acesta este scopul meu! dar daca am facut asta imi cer scuze!
Pacea Domnului sa fie cu toti, Amin!
Sper ca nu te deranjez dar am cateva argumente din Biblie care ma duc cu gandul la icoane,, 0 Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu* fi tras niciun folos din el?
11,, Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine*, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.,,
Isaia 44:10-11
Mai apoi avem de la Isaia 44:12 care zice :
,, Fierarul* face o secure, lucrează cu cărbuni şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului, dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
* Isa 40:19; Isa 41:6; Ier 10:3;
13 Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.
14 Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.
15 Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchează înaintea lui!
16 O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carnea, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: ‘Ha! ha! M-am încălzit, simt focul!’
17 Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: ‘Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!’
18 Ei* nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit** ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă.,,
* Isa 45:20; ** 2 Tes 2:11;
19 Niciunul nu intră în sine* însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ‘Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o. Şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?’
* Isa 46:8;
20 El se hrăneşte cu cenuşă, inima* lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul şi să nu zică: ‘N-am oare o minciună în mână?’
În Sfanta Scriptura sunt mai multe versete daca stam sa cautam, eu înteleg ca ortodocsi spun ca se roaga la Sfantul sau chiar la Dumnezeul de pe icoana dar de ce stam in fata unei bucati de lemn cand avem acces la tronul lui Dumnezeu prin moartea Fiului Sau Iisus Hristos?
De ce spune Dumnezeu ca este gelos pe cei care se roaga chipurilor cioplite sau infatisarilor ( asemanare )? 8,, Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava* Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor.,,- Isaia 42:8
Aici Dumnezeu spune clar ca idoli, nu neaparat la falsul dumnezeu Baal sau altul, nici cinstea Lui unor idoli.
,, si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.,, Aici se vede clar ce este icoana!
Ma rog, parerile sunt impartite, oricum sper ca nu am posomarat pe nimeni fiindca nu acesta este scopul meu! dar daca am facut asta imi cer scuze!
Pacea Domnului sa fie cu toti, Amin!
Am uitat sa spun ca Dumnezeu face de fapt minuni nu icoanele sau moastele : )))
Nicidecum, Crezul este perfect (o spune un neoprotestant)iar Sfanta Treime este in regula, incearca cu Venirea lui Hristos, acolo o dati rau in bara, nu ca nu ar reveni Dumnezeu Fiul ci te las pe tine sa "descoperi" ce si cum.
Da daca trebuie pupate oasele de ce l-a mai ingropat Iosif pe Iacov
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns -
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
