Altă zi în care am țipat o secundă-două necontrolat din cauza faptului că sunt singura tânără la electroterapie în acest moment și care are un prag de toleranță foarte scăzut și deși asistentele sunt conștiente de acest lucru și măresc intensitatea curentului electric cât pot de lent ating imediat limita pragului de toleranță. Țipatul nu ajută la nimic și deranjează ceilalți pacienți, în special cei care dorm (se mai întâmplă uneori). ???? Nu este vina nimănui, decât a mea cel mai probabil. Vreau să fiu întotdeauna cooperantă pentru că doamnele asistente mereu s-au purtat frumos cu mine și mi-au explicat ce fac. Abia aștept să termin marți... Sunt impresionată că nimeni nu mă critică la ce comportament neadecvat am la 25 ani!

Lasa i sa se trezeasca... sunt la tratament acolo nu la plaja sa doarma.

Ai uitat sa scrii la inceput:

"Draga jurnal..."

Buna.Dincolo de faptul ca nu ai pus nicio intrebare, lumea de aici nu poate decat sa iti ureze sanatate!

Ok și care e întrebarea?

Asta e, nu trebuie sa te culpabilizezi. E o procedura neplacuta pentru tine, te mai sperii. Asistentele stiu asta. Poti sa iti ceri scuze daca vrei.

Ideea este că eu sunt și vreau să fiu cooperantă cu aceste asistente pentru că pe vremea când aveam 17 ani și am fost trimisă la electroterapie din cauza unei entorse de genunchi, știind că niciodată nu am fost la electroterapie înainte, au făcut o treabă minunată explicându-mi pas cu pas toate procedurile pe care le vor face și chiar mi-au adus la cunoștință faptul că vor folosi curenți electrici terapeutici din prima zi și au fost foarte sincere cu absolut tot. De ce să am un asemenea comportament după ce că au fost atât de atente și sincere în prima mea zi și nu m-au "păcălit" cu nimic?