Am anxietate sociala si depresie, mi-e mai greu sa fac lucruri simple decat alte persoane.
E mai complicat pentru ca oamenii sunt si tarani si simt nevoia sa se lege de mine pe strada. Nu pot merge nici macar intr-un local fara sa simt ca cineva de la alta masa se leaga de mine sau de ceva la comportamentul meu. Si urasc sa vorbesc cu straini sau atunci cand sunt inconjurata de ei. Mereu cand merg la magazin sau ies pe undeva, vad cum lumea ma priveste ciudat si multi fac sesizari cum ca as arata urat sau nu stiu cum. Mi-era ok sa patesc asta odata pe luna, insa daca o patesc odata, o patesc de mai multe ori in acea zi.
Credeti ca in alta tara mi-ar fi mai ok?
Voi ce faceti sa treceti peste?

Una neplacuta

Eu zic sa-ti tragi o palma.

Ce-i ala baiat?

Aha

Ce nu-ti convine

Eu macar nu te tratez cu spatele. Uite ce rosu esti pe maini. Te-ai incalzit rau de nervi.

Ok.

Și eu tot asta am întrebarea mea este. Ai prieteni cu care sa comunici sa ieși?

Da stiu. Depinde de oras. Probabil intr-o comuna, oricine isi ia mai multe injuraturi decat intr-un oras. Si intr-un oras micut, oricine isi ia mai multe injuraturi decat intr-un oras mare. Muta-te intr-un oras mai mare in care sa te poti dizolva usor in multime.

Parerea mea e sa ignori persoanele rele, deoarece sunt prea multe si nu are rost sa le oferi atentie. Incearca sa-ti fac un grup restrans de prieteni cu care te simti bine si daca nu reusesti gaseste-ti un hobby! Feel bad for you

Diagnosticul ti l-a pus cine? Google? Esti doar timida

Incearca sa faci ceva care iti face placere. Nu o sa mai ai timp sa gandesti negativ, pentru ca o sa fi concentrata pe activitatea aia. Ocupa-ti timpul cu ceva placut!

Contact? Am avut aceiasi problema dar am rezolvat-o prin mai multe metode, putin mai rele dar mie imi fac bine.

Salut!
Personal,cred ca plecarea din tara sau mutarea in alt oras functioneaza doar daca problema e cauzata strict de persoanele din jurul tau.Anxietatea si depresia pe care o ai nu va disparea chiar daca cladirile si persoanele din jurul tau arata diferit.
Din ce am observat eu, mereu va exista cineva care nu te va placea oricat de frumoasa, desteapta, amuzanta esti.Si chiar daca cineva te place sau chiar te iubeste asta nu inseamna ca nu e capabil sa te judece.Fiecare este absorbit de propria persoana si mereu ne comparam cu altii.Fiecare vrea sa „exceleze" la viata. Unii vor sa fie cei mai buni, unii vor sa fie doar mai buni ca altii.Problema e ca standardele la care ne comparam difera de la o persoana la alta.
De exemplu,sunt persoane care apreciaza frumusetea deci vor imparte persoanele din jurul lor in „mai urata" sau „mai frumoasa" - problema e ca nicioada nu va exista cineva exact fa fel, adica egal in frumusete, pentru ca aratam unic( gemenii, chiar daca impart trasaturi faciale, se misca diferit, au alte expresii faciale, alt zambet). Altii apreciaza inteligenta, mereu impart lumea in persoane mai destepte sau mai proaste, dar nicioadata la fel de destepte -e posibil ca cineva sa stie exact aceleasi lucruri? Sa aibe aceleasi idei? Aceleasi viziuni? Sa citeasca aceleasi carti? Sa inteleaga cartile exact la fel?
Toata lumea judeca orice persoana pe care o intalneste.Ce are ea/el si eu nu? Am eu ceva mai bun ca ea/el? Ce ma face diferit pe mine? De ce acea persoana e asa diferita de mine? Daca persoana aia e asa diferita de mine, inseamna ca unul din noi greseste in „modul de a trai"? Cine are dreptate? ..Cine „traieste" viata asta mai bine? Trebuie sa ma schimb eu? Trebuie sa se schimbe el/ea? Persoanele din jurul tau te judeca.Si tu judeci persoanele din jurul tau ..gen „taranii".
Din experienta mea, chiar daca esti „perfecta" pentru cineva, vei fi „imperfecta" pentru altcineva. Poate esti „ciudata" pentru unii, dar in acelasi timp esti „normala" pentru altii, pentru ca standardele difera.Fiecare admiram altceva.Fiecare se compara cu altceva.Toti vor sa traiasca viata asta „bine". Unii se compara in gand, altii prefera sa o faca cu voce tare, altii in scris, altii prin comportament Vezi....egalitatea intre oameni (nu ma refer la drepturile omului) este o idee admirabila si ar trebui sa incercam sa o aducem cat mai aproape de realitate, insa egalitatea prin definitie inseamna „la fel" si oamenii sunt „unici" in ganduri si trairi. Intre „la fel" si „unici" compromisul este „asemanator". Lumea nu se priveste „ciudat", lumea se „observa", lumea se „compara". Tu esti unicat prin faptul ca esti mai sensibila la acest mod de „judecata" intre oameni decat altii.
Ei doar se compara cu tine si atata tot.Tu te compari cu ei si atata tot. Sunt ei mai „tarani" ca tine? Si ce? Asta doar arata ca nu esti egala cu ei in acest aspect dupa standardele tale.Ma gandesc ca in mintea lor ei se considerea „okay". Mereu vor exista persoane mai „tarane" ca tine.Mereu vor exista persoane mai „cu bun simt" ca tine.Mereu vor exista persoane mai frumoase, dar si mai urate.Mereu vor exista persoane mai destepte, dar si mai proaste.Nimeni nu este exact la fel ca tine. Cred ca dureaza pana gasesti „persoanele potrivite". E greu sa gasesti persoana „unica" in mod „asemanator" ca tine.

Oricum, ce vreau sa zic e ca nu poti schimba standardele altora.Aceste standarde se creeaza singure, din ideile pe care le avem, lucrurile pe care le traim, persoanele care ne inspira, cei pe care ii admiram. Poti schimba doar standardele tale. Apeciaza ce esti. Apreciaza ce nu esti. Apeciaza ce iti lipseste. Apreciaza ce poti sa devii in viitor.Esti anxioasa si depresiva.Si ce? Esti doar mai trista ca majoritatea lumii, esti doar mai ingrijorata ca majoritatea lumii. Poate asta e standardul tau. Poate asa imparti tu lumea in „mai trista" sau „mai fericita". Dar standardul asta doar tu il poti schimba.Nu vei ramane asa tot timpul.Schimbarea vine mereu:uneori lent,alteori rapid.Vor fi zile cand vei fi mai fericita ca altii.Vor fi zile cand vei fi mai trista ca altii. Tu observi, tu compari, tu interpretezi si tu decizi. E bine sa accepti ajutor daca il ai, poate vei observa mai multe lucruri, poate te vei compara diferit, poate vei interpreta lucrurile intr-o alta lumina, poate vei lua alta decizie intr-o zi. Poate te trezesti in mijlocul unei zile ca esti mai „fericita" ca majoritatea lumii.

Nu-i un diagnostic concret sa stii. Si eu am avut probleme de acomodare cand m-am mutat la alta scoala prin clasa a sasea. Si clasa a noua pentru mine a fost un chin emotional. Mi-a fost mereu greu sa comunic cu persoanele din jurul meu si chiar ma obisnuisem cu ideea. Ma imbracam in fiecare zi intr-un stil vestimentar total diferit fata de ziua precedenta, pentru ca nu stiam care este personalitatea mea. Am inceput sa citesc foarte multe carti care mi-au schimbat viziunea asupra vietii si am incercat sa interactionez cu colega mea de banca, de fiecare data cand vorbea cu mine. Usor usor ne-am apropiat si m-a luat cu ea la un curs de dezvoltare personala (care cred ca se organizeaza in majoritatea oraselor). Am inceput sa fac voluntariat si mi-am facut din ce in ce mai multi prieteni, care ma intelegeau si-mi acceptau problemele de personalitate. Nu e usor sa treci peste anxietatea sociala, iti spun din proprie experienta, si acum imi vine sa lesin cand trebuie sa vorbesc in fata cuiva, dar ma incurajez singura ca nu are cum sa fie rau. Cand mergeam intr-un restaurant, chiar si cu familia, simteam cum oamenii din jur se uita la mine si ma judeca; pentru cum eram imbracata, pentru limbajul meu, pentru cum mancam, pentru cum ma purtam si simteam mereu ca orice as face nu este bine. Sfatul meu pentru tine este sa nu-ti mai bati capul cu ei, lasa-i sa creada ce vor pentru ca este parerea lor, iar daca vor avea vreodata ocazia sa te cunoasca, vor vedea ca s-au inselat cu trasul concluziilor negative, pentru ca orice persoana este uimitoare in felul ei dupa ce ajungi sa o cunosti. Iar sa te muti in alta tara este o concluzie drastica. Nu este cum pare in filme sau cum explica "amatorii scriitori" prin carti. Iti va fi mult mai greu. Iti propun sa te gandesti ca atunci cand se va ivi ocazia, iar daca destinul tau este sa pleci, atunci vei pleca. Cat despre faptul ca oamenii se iau de tine pe strada, stai calma, unele persoane sunt atat de frustrate de viata lor nereusita incat se leaga de vietile altora pentru a avea un scop in viata, deoarece se simt inutili. Deci nu tu ai o problema, ci ei. Pur si simplu nu-i baga in seama si nu le asculta rautatile. Tu esti sanatoasa si doar asta conteaza. Iar ca sa-ti poti lua gandul de la hate, axeaza-te pe o pasiune, oricat de bizara ar fi sau oricat de normala ar fi. Daca nu ti-ai descoperit pana acum nicio pasiune, incearca lucruri noi. Apuca-te de un sport, asta iti va aduce antrenament social cu siguranta. Sau daca nu vrei sa socializezi cu nimeni, nici asta nu este o problema, citeste sau scrie. Ia-ti un caiet oarecare si incepe sa-ti scrii gandurile. Asta m-a ajutat sa trec peste problemele mele. Sau, ca un prim pas pentru socializare, poti apela la un psiholog. Nu este o rusine sa mergi la psiholog, cu toate ca toti au aceasta parere proasta. Daca mergi la psiholog nu inseamna neaparat ca esti bolnav mintal. Lasa lumea sa creada ce vrea. Crezi ca pe mine nu ma vorbeste lumea pe la spate si chiar direct ca sunt prea mica pentru a da sfaturi? Dar nu ma intereseaza parerea lor de comunisti, eu am trecut prin asa ceva si vreau sa ajut si alte persoane care au nevoie de un mic sfat, sau chiar de o mica povestioara. Traieste-ti viata, caci doar unu ai.

Pentru a scade acest efect al anxietatii, ia-ti cei mai buni prieteni pe care ii ai si petrece toata ziua posibila cu ei, asta mereu, anxietatea isi face de cap cand esti singur si aici apare si overthinking-ul, cel mai bine e sa mai ai pe cineva langa tine, cineva cu care poti fii tu insuti, iar asta te va scapa si de depresie, Mult Succes