Am descoperit ca sufar de "social anxiety" nu stiu traducerea in romana. Practic abia ies din casa, imi bate mereu inima cand ies din casa si vad oameni, daca ma duc la un magazin sa imi cumpar niste haine si trebuie sa intreb pe vanzatoare ceva simt ma ia cu lesin sau transpiratii.
Mereu am emotii si ma doare burta si imi bate inima cand ma gandesc ca trebuie sa ma duc la munca.
Am stat multi ani in casa si nu am avut contact prea mult cu lumea, in fine problema nu sta in de ce sunt asa ci in ce as putea face sa nu mai fiu asa.
Probabil contactul cu lumea este singura cale, nu? Poate si cineva cu care sa discut asa mai personal, nu?

Ieși mai des. fă lucrurile astea de care ți-e teamă zilnic, și o să vezi că fără să-ți dai seama, o să scapi de teama asta.

Ai o iubită?

Ce intrebare, e logic ca nu am, daca imi e greu sa vorbesc cu persoane straine. Stiu ca o fata m-ar face sa fiu mult mai deschis, a fost o fata cu care mai ieseam din cand in cand si a si dormit la mine de doua ori (nu am facut sex) si cand ieseam cu ea ma simteam super lejer, confortabil, nu ma mai interesa nimeni. Din pacate nu ne potriveam deloc si nu a fost nimic intre noi.
Oricum nu ar trebui sa am o iubita ca sa ma simt ok cand ies afara.

Anxietate sociala e termenul, ce greu era.
trebuie sa iti treci peste inima si sa faci acest pas.cauta o fata care sa te faca sa te simti bine in primul rand, iar in al doilea rand incearca sa comunici cu prietenii virtuali, pe skype la telefon etc

Nu esti singurul care sufera de asa ceva dar incearca sa iesi din ce in ce mai mult. Ai spus ca lucrezi, incearca sa comunici cu colegii tai si vezi ce iese.

Bine de tine că suferi doar de Anxietate sociala, poţi trece peste asta.
Eu sufăr de Anxietate sociala şi am şi handicap de vorbire ( sunt bâlbâit ) îţi dai seama cum mă simt eu când trebuie să vorbesc cu cineva?!
Îmi vine să-mi dau glonţ, să mă arunc în faţa unui camion, ai înţeles ideea.
Tu poţi să socializezi cu lumea, trebuie doar să prinzi curaj, să laşi frica aia pe care o ai în suflet, să treci peste ea.

Imi pare rau, esti discriminat din cauza asta? Se uita urat oamenii cand te balbai? Nu inteleg nici eu de ce simt chestiile astea, si faza ciudata este ca atunci cand sunt beat sunt foarte tupeist, a fost odata, cand am iesit cuamicii, si m-am intors acasa beat, dupa 8 beri eram super happy m-am dus cu metroul, si pe drum am luat niste flori pentru mama si pe peron si in metrou m-am dus la fete sa le ofer din florile mele, a doua zi imi era rusine de ce facusem , ma tot gandeam cum am putut eu sa fac asa ceva.

Normal că sunt discriminat, suntem în România, la ce te aştepţi?
Părinţii în loc să încerce să mă ajute, încep să mă judece că stau doar în casă, că nu ies pe afară, că nu ies cu prietenii ( chiar dacă nu am ), chiar dacă habar nu au ce simt eu în sufletul meu, chiar dacă nu se gândesc niciodată cum ar fi să se pună în locul meu.
Am observat de mult că au început să mă privească cu indiferenţă, adică...sunt fiul lor şi...cam atât.
Dacă se uită oamenii urât?
Mă...nu se uită urât, majoritatea îmi bagă o privire din aia luuuungă...gen, ce *** are tipul ăsta, se simte bine?

Nasol, esti din Bucuresti? chiar as vrea sa fiu prietenul tau

Cu privire la afectiunea asta, iti recomand sa vizionezi filmul "Cracks" cu Eva Green
Solutia ar fi te se uiti la comedii, sa nu fi asa teapan, si sa iti faci un grup de 2-3 prieteni pentru inceput si sa te obisnuiesti cu ei, apoi mai adaugati membri.

Nu, nu sunt din Bucureşti, şi nu prea îmi place să-mi fac amici / prieteni pe internet.
Nu am încredere în persoanele anonime, persoanele din online, sunt mulţi care vor doar să facă caterincă, sa îşi bată joc.
Îţi recomand să cauţi o persoană din viaţa reală care să te înţeleagă, să te ajute, nu din online.