Am intrerup brusc tratamentul cu antidepresive, neștiind reactiile adverse. De doua saptamani am stari de greata, ameteli, n-am pofta de mancare, sunt agitat si nu pot sa dorm. Am vorbit cu medicul dar nu mi-a spus nimic. O sa imi treaca simptomele sau trebuie sa fac eu ceva ca sa imi treaca?

Probabil aică luat niste antidepresive care ti-au provocat dependenta. Uite de asta nu e tare bine sa iti tratezi depresia prin pastile.Mergi la un alt medic sa iti spuna ce sa faci si nu mai accepta medicamente

Interesează.te cu părinții de un medic bun.Sunt sigura ca o sa se rezolve pentru ca nu e nimic pe lumea asta care sa nu.si găsească răspuns.

Cam trebuie sa aștepți sa se elimine substanțele alea din organism.

Încearcă totuși sa te liniștești. Înainte de culcare citește desenează fa ceva ce-ți place.

Salutare!

Am fost in aceeasi situatie dupa tratament cu diazepam si alprazolam.
Cea mai ok varianta e sa inlocuiesti cu valeriana pentru o perioada apoi nu vei mai avea nicio stare din cele mentionante. Valeriana nu produce dependenta.

Păi nu stiu la ce medic sa merg. Medici la privat sunt multi dar trebuie dă platesti iar in momentul de fata am terminat liceul si tatal mi-a spus ca nu-mi mai plateste nimic... Sa ma duc la munca sa platesc singur. Iar deocamdata ma simt foarte rău, as vrea sa-mi fac si un set de analize dar dacă nu le platesti dureaza o luna pana poti sa le faci.

Da. Ai făcut greșeala să iei chimicale, iar când ai întrerupt e de rău. Eu întrerupsem antipsihotice din mai anul ăsta, iar efectele le-am simțit fix după o zi după ce devenisem lacto-vegetarian. Sfatul meu e să ai răbdare, renunță la multe chimicale din comerț și o să-ți revii.

Nu ai medic de familie? Scuze ca scriu asa nu vin notificarile

Ba dar dar e in concediu, se intoarce abia saptamana viitoare. Am fost la medicul care il înlocuieste si mi-a zis ca am o indigestie, mi-a dat triferment dar tot ma doare burta. Mi-a spus sa merg sa fac niste analize dar nu mi-a spus ce fel de analize si sa tin un regim.

Simptomele tale sunt din cauza ca ai intrerupt brusc tratamentul, medicatia psihiatrica se intrerupe treptat la indicatia medicului psihiatru..nu asa cum ai facut tu. Cere sfatul unui dr.psihiatru,altul sau acelasi, va sti cel mai bine ce sa faca.Sanatate.

Trebuie sa iti faci o noua programare la psihiatru, sa te consulte din nou si iti va spune ce trebuie sa faci. Probabil vei relua tratamentul pentru cateva luni.

Nu vreau sa mai iau niciun tratament, mi-am dat seama ca pot sa ma schimb singur, fara sa fiu sedat. Mi-as dori doar sa stiu cat o sa mai tina starile astea si ce trebuie sa fac ca sa dispară.

Din pacate, agitatia si insomniile nu pot trece de la sine. Restul e posibil sa se amelioreze in cateva luni, dar agitatia se va accentua, fiindca ea iti indica ca ai nevoie de tratament. Daca refuzi tratamentul risti sa faci vreo prostie, fara sa vrei, chiar sa ranesti pe cineva. Sunt convinsa ca nu vrei sa faci nimanui vreun rau, dar e posibil ca in cateva saptamani sa nu mai poti controla agitatia si sa devii certaret sau chiar agresiv (verbal sau, Doamne fereste, chiar mai mult). Nu te juca cu chestiile astea, gresesti cand crezi ca te poti vindeca singura. Bolile psihice sunt date de dezechilibrul unor substante in creier. Asa cum un diabetic nu poate hotari intr-o zi ca pancraesul lui va produce de maine destula insulina si astfel sa se vindece, tot asa nici tu nu poti ordona creierului tau sa secrete corect acele substante. Poate azi ti se pare ca vei putea sa te controlezi, sa fii mereu bun, amabil, politicos, dar fara tratament vei pierde controlul. Nu cred ca ai suporta sa ranesti pe cineva doar fiindca nu ti-ai luat tu corect tratamentul.

Nu am nicio boala psihica, sunt doar foarte timid si depresiv. Vreau doar să îmi treaca mai repede efectele adverse ca să pot să merg din nou la facultate si să ma pot angaja.

Depresia este o boala psihica foarte grava. Nu trece de la sine si nu trebuie neglijata, poate duce la mari nenorociri.

Păi nu pot să o depasesc fara medicamente? De exemplu prin sport, meditatie sau gandit pozitiv?

Poti sa mergi sa faci analize de sange si scaun ...is maxim vreo 40 45 de lei si cu ele mergi la medicul suplinitor sau de familie.I-ai spus ca ai luat antidepresive?

Daca esti depresiv, nu ai cum, nici una dintre aceste metode nu schimba secretia mediatorilor cerebrali. Astea functioneaza pentru o tristete usoara, care te tine cateva zile si pe care o poti masca in orice secunda daca esti in public. Depresia este ceva mult mult mai serios,. implica tristete covarsitoare, de neinvins, care dureaza saptamani sau luni, care il face pe individ sa se izoleze, sa isi abandoneze viata normala, sa aiba ganduri sau chiar tentative de suicid.

Eu de 3 ani n-am mai avut tentative de suicid. De 6 ani iau olanzapina, deja mi-au nenorocit creierul si ficatul, daca le mai iau 2 ani n-o sa ma mai angajeze nimeni si n-o sa mai pot sa fac nimic in viata. N-o sa mi iau nici carnetul si o sa traiesc ca in pestera.

Eu mă gandesc si la parinti pentru ca cel puţin tata nu e de acord cu faptul ca iau medicamente, imi spune mereu ca medicii sunt toti la fel si cel mai bine e sa imi fac o ocupatie, sa fac un sport etc.

Tatal tau greseste foarte mult, părintii ar trebui sa aiba grija de copiii lor, nu sa ii puna in pericol. Medicii nu sunt toti la fel, asa cum nici macar cartofii nu sunt toti la fel, e aberant sa sustii asa ceva. Dar te asigur ca 99, 99% din medici se gandesc in primul rand la binele pacientilor.
In alta ordine de idei, sigur ca e necesar sa ai multe ocupatii diverse. Pe langa tratamentul prescris de medic, trebuie sa faci si sport, sa si muncesti, sa si inveti, sa si citesti, sa faci tot ce fac toti oamenii

Dar daca nu iei tratamentul, in maxim 6 luni o sa ajungi iarasi la tentative de suicid si chiar mai rau. Si e posibil sa iti pierzi de tot viata.
Nu cred ca e cazul sa te gândesti la carnet de sofer, esti prea bolnav pentru asta. Dar te asigur ca serviciu iti vei gasi numai daca faci tratament, nu te poti angaja daca intrerupi tratamentul. E adevarat ca olazapina iti poate afecta ficatul, dar medicul de familie te poate ajuta cu hepatoprotectoare. Daca creierul tau sufera, e de la boala, nu de la tratament, iar in absenta tratamentului suferinta se va agrava si se va accelera

Nu stiu ce sa fac, vreau sa caut un medic psihiatru privat, am fost la sectia pentru adulti si nu mi-a placut deloc doctorul ala. Dar nu stiu ce o sa spuna parintii daca o sa le spun ca am fost la psihiatru si am mai dat si bani. Ei deja stiu ca nu mai iau tratament si mereu imi spun sa nu mai iau, eu acum nu ma simt deloc bine, nu pot sa dorm, sunt agitat, simt o senzatie de ameteala, simt si o arsura pe deget. Deja trebuie sa ma duc sa fac analize si acolo trebuie sa dau bani, iar daca mai merg si la psihiatru o sa spuna ca am 18 ani, ca altii la vârsta mea au iubite, ies in oras si eu sunt dependent tot timpul de medicamente.

Te inteleg ca esti tentat sa renunti la tratament, e greu sa iei in fiecare zi pastile si sa le suporti efectele adverse. Dar tu ai o boala cronica si tratamentul este absolut necesar ca sa poti duce o viata cat mai normala. Nu ii inteleg pe părintii tai, daca aveai diabet iti interziceau insulina?
Cred ca e important sa te intelegi bine cu medicul curant, dar ai grija sa nu fii prea pretentios. Un medic bun nu e acela care iti spune ceea ce iti place sa auzi, ci cel care iti recomanda ce iti este necesar.
Viata este lunga, o sa aitimp de fete si plimbari, acum e mai important sa iti obtii echilibrul.

Ei nu prea sunt de acord cu doctorii, nici nu prea merg la doctori... Mama acum 10 ani un doctor i-a spus ca are un virus hepatic in corp, dupa ce a facut analize. N-a vrut sa ia tratament pentru asa ceva pentru ca a spus ca e prea scump si nici nu tine un regim alimentar corect. Mananca foarte multe prajeli. Si taica miu de multe ori spunea ca se simte rău, a fost la doctor si i-a spus sa tina un regim alimentar dar si el mananca tot ce prinde. Asa sunt parintii mei, n-au niciun hobby, acasa abia vorbesc intre ei, pe mine tata ma intreaba ceva cand intra in camera si dupa pleaca, nu sunt genul de parinti sociabili cu care poti sa porti o discutie de genul asta. Din păcate deocamdata n-o sa merg la psihiatru si daca o voi face voi cauta unul in Iasi cand ma voi intoarce la facultate, ca ei sa nu stie.

NU este treaba noastra sa ne judecam parintii, dar e bine ca tu sa urmezi calea normala pentru secolul XXI, sa te tratezi corect si sa iti urmezi viata fara sa te impiedici de aceasta boala.