Am momente în viața când mă gândesc la trecut. Am trăit clipe frumoase până-n pandemie. Ultimul an și cel mai bun dintre toți anii precedenți a fost 2019. O vara și o experiență de neuitat.
Am diferite stări de pe o zi pe alta. Cu greu mă focusez pe prezent și pe activitățile pe care le am zilnic.
Am pierdut și o persoana importantă pentru mine anul trecut, pierderea ei m-a șocat și m-a lăsat în suflet negru de tristețe și de supărare. Am suferit și am fost diagnosticat prin 2017-2018 de Anxietate (generalizată) și fobie sociala. Anxietatea mea consta într-o frica de necunoscut, agitație și nesiguranța. Anxietatea mea este imprevizibila. Am urmat un tratament dar l-am întrerupt din prostie.

Acum trebuie să aplaudăm, sau care-i faza?

Nu. Vreau să știu dacă și alte persoane au trecut sau trec prin aceasta experiență neplăcută. Nu te mai baga in seama și da scroll daca nu te intereseaza. O seara buna.

De ce vrei să știi? Crezi că o să te vindece de suferința ta închipuită? Du-te, bă, la muncă!

Salutare,

Sunt convins ca experienta prin care ai trecut nu a fost una placuta. Imi pare rau pentru cele intamplate.
Poate te gandesti ca lucrurile puteau sta altfel, dar... nu cred ca puteau. Mereu ma gandesc ca daca ceva trebuia sa se intample, sigur se intampla.

Nu stiu daca ai vrut sa te descarci sau nu, dar este bine ca ai facut-o. Ai luat tratament? De ce l-ai intrerupt.

Da, este adevarat ca poti trece si singur peste, insa poate ai nevoie de tratament, doar sa te ajute sa simti nevoia sa te pui din nou pe picioare. Sa calmeze putin lucrurile, pana gasesti mentalitatea potrivita sa scapi de aceasta stare si apoi sa continui si fara tratament. Dar asta medicul decide.

O alta modalitate, ar fi sa nu mai dai denumire la aceste lucruri. Da, s-a intamplat ceva, si acum trebuie sa treci peste acele momente.

Sau nici asta nu considera neaparat ca "trebuie", ci ca o sa faci oricum asta

Stii care este diferenta intre o persoana pesimista si una optimista? Doar punctul de vedere, despre acelasi lucru.

Doi stau langa un jumat de sticla de bautura.
- Vai, deja s-a consumat jumatate din continutul sticlei - zice pesimistul.
- Da, dar mai este inca o jumatate! - zice optimistul.

Frate, si eu am trecut prin multe, si prin anxietate, si depresie, si boli, si ce a mai vrut Dumnezeu. Si singura solutie a fost Dumnezeu. El m-a invatat cum sa redevin eu. El m-a reorganizat mintal si fizic. Ca sfat pentru tine e ca incerci sa lasi in urma tot trecutul si sa te canalizezi pe lucruri frumoase, fa sport, gaseste-ti o ocupatie frumoasa, care iti place, sa uiti de tot si sa fii concentrat acolo cu orice munca. Tine post si roaga-te ca asta o sa iti mai limpezeasca mintea. Iar cu anxietatea si fricile mele, m-am lasat cu totul in voia Domnului. Adica nu ma mai gandeam dinainte la ce o sa fie ci imi ziceam in gand: Doamne fie voia ta, ce o fi o fi, si cu credinta plecam pe drum si ca sa imi tin mintea ocupata, eram prezent pe unde mergeam si incercam sa ma bucur de ciripitul pasarelelor, de cer, de frumusetea naturii. Asa ca frate, fii prezent si uita de toate gandurile care iti aduc uraciune, depresie si stare rea, pune-ti un pic vointa la treaba, si roaga-te.

"...anxietate, si depresie, si boli, si ce a mai vrut Dumnezeu"
Când cineva te loveşte şi îţi rupe piciorul, te duci la altcineva pentru ajutor - la un spital sau la un doctor. Nu te duci tot la cel care te-a lovit. Dar tu spui că pentru vindecare te-ai dus tot la Dumnezeu.
"singura solutie a fost Dumnezeu"
Ceva parcă nu se leagă aici. Nu fac mişto. Chiar te-aş ruga dacă vrei şi dacă poţi să vii cu o explicaţie referitor la asta.

Pai toate astea din cauza mea le-am avut, a pacatelor mele. Nu ca mi le-ar fi dat Dumnezeu, ci El doar a ingaduit sa le am pentru a ma aduce pe drumul cel bun. E ca si cum tu copil fiind nu asculti de tatal tau, esti razgaiat si vrei neparat sa te sui pe masa, tatal tau ori iti da o bataie ca sa nu urci sa nu ti se intample ceva mai rau, ori te lasa sa urci pe masa si daca pici de acolo iti rupi un picior, incepi sa plangi dar tot la tatal tau te duci. Asa si cu Dumnezeu. Intelegi?

Incearca sa te distrezi, sa iti faci prieteni, sa te ocupi de pasiunile tale si incet, incet iti vei revenii.

Am înţeles.

Sa stii ca despresia si anxietatea in randul tinerilor a devenit o "boala moderna" este in primul rand data de societatea actuala.
Ai gresit cum bine ai zis ca ai renuntat la medicamente!
Sa o lamurim anxietatea este o tulburarea psihica nu o afectiune psihica, mai sus am numit-o "boala" pentru a fi pe intelesul tuturor, ea nu este o boala in mod traditional, nici medical!
Nu exista suficiente informatii in randul specialistilor pentru a sti ce anume declanseaza depresia si/sau anxietatea, dar exista suficiente medicamente care o trateaza.
Pe langa medicamentatie trebuie sa iti schimbi stilul de viata, psihiatrii din pacate nu informeaza pacientii asupra acestui fapt si rau fac!
Deci tratament si schimbarea starii generale, adica infruntarea fricilor pe care le ai, iesitul in aer liber cat mai des, ocuparea timpului cu ceva ce iti place sunt doar cateva dintre lucrurile care te vor ajuta sa treci peste,

Degeaba iei pastile daca stai inchis in tine, in intuneric in casa!