Am o problema despre care poate ati citit de multe ori si stiu ca la prima vedere nu-i importanta, dar ma deranjeaza si ma schimba in fiecare zi si cer minimul de ajutor pentru asa ceva.
Nu mai am niciun fel de incredere in mine si n-am pofta de mancare zile intregi, nici chef de ceva sau vointa de a incepe un lucru. Am si ajuns neobisnuit de sensibila pentru un om normal, ma supar si imi dau lacrimile la fiecare gluma a parintilor/prietenilor despre mine, chiar daca nu-i rautacioasa sau nu se vrea a fi asa. Inteleg gresit tot ce mi se spune si iau totul personal, lucru ce nu mi se intampla inainte.
Mai mult, in timpul noptii, mi-e frica de intuneric si am senzatia ca ma atinge cineva sau ma sperii la fiecare zgomot, iar in timpul zilei ies din casa si mi-e frica sa nu ma vada cineva cunoscut pe strada si devin agitata cand mi se pare ca recunosc un coleg sau o ruda.
Nu pot iesi des, n-am cu cine si nici nu pot vorbi cu cineva apropiat, mi-e frica sa nu creada ca am innebunit. Exista alta cale de a scapa de problema asta in afara unui consult psihologic?

Cred că în problema ta te poate ajuta cel mai bine un psiholog.
Crede-mă nu este o rușine să mergi la psiholog.

Din pacate, nu cred ca exista o alta solutie.
Cel mai bine ar fi sa mergi la un psiholog.

acel moment cand credeam ca toate alea sunt normale si nu e nimic iesit din comun

se pare ca nu

De ce gasesc astfel de persoane doar pe internet. As vrea cel putin odata sa vina cineva la mine si sa-mi spuna ce ai spus tu. Cu siguranta am putea rezolva problema impreuna, vorbind. Dar nu, gasesc astfel de persoane sensibile si speciale doar pe internet. De ce? Poate am in jurul meu astfel de persoane, dar cum stiu care sunt si de ce mi-ar spune mie, unui necunoscut, asa ceva. Aceste probleme se discuta doar cu prietenii foarte apropiati si care intampina probleme asemanatoare. Doar asa ne putem intelege unul pe altul. Pacat!

Nu-s speciala si recunosc ca mi-ar veni greu de asemenea sa zic asa ceva in realitate cuiva strain sau nu. Nu-i neincredere, e altceva.

Oamenii se plac si devin prieteni pentru ca au lucruri in comun, povestea lor se aseamana. Atunci cand vezi ca lumea nu te intelege, crede-ma, esti speciala, nu prin faptul ca te deosebesti de oameni ci pentru ca simti ca nu-i locul tau.