Am o problema. Foarte ciudata. Am 16 ani. Nu am prea multi prieteni(am 2 prietene) deoarece parintii nu ma prea lasa sa merg nicaieri, doar la scoala. Adica ma lasa dar putin iar restul copiilor vor sa iasa dupa, sau sa stea putin mai mult, deci eu nu ma pot duce cu ei. Si astfel, cand vin de la scoala, fiind singura acasa, vorbesc tot timpul cu persoane imaginare. Imi imaginez ca vorbesc cu baiatul din clasa vecina, cu vedete, etc. care imi plac, fac tot felul de scenarii, zambesc, rad, sunt foarte fericita in lumea aia.Cand vin ai mei, devin serioasa.Incep sa invat.Si la scoala, cand e plictisitor, prefer sa plec acasa si sa vorbesc din nou cu lumea imaginara.Cateodata, in timp ce vorbesc asa singura, ma opresc si imi dau seama ca am probleme grave, ca nu rebuie sa fac asa, si devin foarte obosita. Asa, dupa cum ma vede lumea, sunt normala, am note foarte bune, insa eu cred ca am probleme grave cu capul. Ce sa fac? Cum sa le explic asa ceva parintilor, sau altcuiva?

Eu zic sa le spui parintilor, in niciun caz altcuiva, si apoi sa te duci la psiholog.
Succes

In primul rand ar trebui sa vb cu parintii tai despre ce ti se intampla, sau daca nu ai curaj, vorbste cu psihologul din scoala ta, pentru ca asa ceva se datoreaza faptului ca nu esti lasata afara, cu prietenii tai, sa te bucuri de adolescenta ta, de copilaria ta(lucrurile astea se duc si nu se mai intorc). trebuie neaparat sa vb cu cineva, dar iti spun ca daca nu te simti in stare sa vb cu parintii tai, vb cu psiholoaga si ea se va ocupa sa le explice alor tai despre ce e vorba.curaj!

Este foarte important sa consulti un psiholog si bineinteles cu parintii tai, carora psihologul ar trebui sa le explice consecintele acestei izolarii, toate aceste manifestarii se pot accentua in timp refugiul in lumea ta te poate determina sa nu mai accepti lumea reala esecurile provocarile etc

Spunele parintilor tai prin ce treci cat de mult suferi ca nu poti iesi si tu putin spune-le ca ai ajuns sa vorbesti singura da apropo pr ai si daca nu ai nici pr... nu stiu ce sa zic da ce parinti tai nu te lasa sa iesi ce asteapta sa implinesti 20 de ani? din tot ce ai spus tu aici nu tu ai pr cu capu si parinti tai sincer.

Foarte tare stilul tau de a povesti.Fiecare dintre noi ne impartim timpul intre realitatea cotidiana si lumea interioara.Si eu am avut ceva prieteni imaginari in coplilarie dar i-am parasit si acum regret asta
Totusi ai grija ca vorbitul singura prin casa cu personajele imaginare sa iti acapereze dorinta de a interactiona cu persoane reale. Daca acele personaje imaginare ti-ar raspunde ar fi ok, dar tu singura iti raspunzi la intrebari, deci practic te invarti in jurul cercului
Incearca sa socializezi mai mult sau macar sa nu ignori ocazile de a vorbi cu cineva

Incearca sa nu mai ramai singura acasa.Sau, daca n-ai incotro, fa-ti lectiile sau citeste o carte care-ti place.In timp o sa dispara problema asta, dar numai daca te controlezi tu singura.

Cel mai bine ar fi sa te duci la un psiholog, sa-ti dea un sfat mult mai bun ca al meu. dar nu esti nebuna si nu ai nici nimic la cap.doar ca simnti nevoia sa vorbesti cu cineva.cineva in care ai incredere.asta se datoteaza mai mult ca sigur faptului ca parintii tai nu comunica cu tine.iti las adresa mea de mess daca vrei sa mai vorbim anarhya2008.

Ufff ce rau nici nu imi imaginez cat de trist este sufletul tau daca vrei si ai nevoia sa vb cu cineva iata id meu gabytza.marinescu

Corect.