Am suferit mult in viata asta, desi am doar 20 de ani. Datorita acestor suferinte, am observat ca psihicul meu s-a dereglat rau de tot. Am inceput sa am atacuri de panica, nu mai pot comunica eficient cu cei din jur, sunt foarte emotiva si tremur din nimicuri, tremur cand vorbesc in fata mai multor oameni, tremur atunci cand cunosc o persoana, tremur si iar tremur.Nu ma pot controla. Imi tremura uneori vocea, alteori tot corpul. Daca cineva imi vorbeste pe un ton mai urat imi vine sa plang si ma enervez foarte repede. Sunt foarte pesimista. Astea sunt schimbarile pe care le-am observat la mine. Asa ca am mers la medic astazi, i-am spus simptomele si mi-a prescris Xanax de 0, 25 mg.Mi-a zis sa iau doua pastile pe zi, una dimineata si una seara. Din seara asta incep sa iau. Intrebarea e: credeti ca e o rusine sa ai o asemenea problema psihica?
Nu stiu nu ma simt bine, parca ma simt vinovata pe de o parte ca am mers la medic, ma simt rusinata ca am cedat psihic atat de mult, ma simt rusinata ca incet incet, din niste suferinte legate de suflet, am devenit nebuna.
Poate ma vor linisti aceste pastile, dar nu vreau sa depind de ele. Dar singura nu-mi puteam reveni, trebuia sa merg la medic pentru ca nu-mi puteam controla acele simptome pe care le-am spus mai sus.Nici psihologul nu m-a ajutat prea mult. Ma saturasem de atatea vorbe.

Nu trebuie sa te simti vinovata de nimic. Si eu am unele simptome pe care le-ai enumerat mai sus. Dar mie nu mi se par foarte iesite din comun. Adica si mie imi tremura vocea cand cunosc persoane, nu sunt capabila sa tin un discurs in fata unui public pentru ca iarasi imi tremura vocea. Eu sunt sensibila din fire si tot imi vine sa plang atunci cand cineva imi vorbeste urat. Si eu am impresia ca uneori am probleme psihice, dar asta asa e felul meu de a fi. Uneori imi doresc sa fiu o persoana indiferenta si sa nu-mi pese de ce zic ceilalti, sunt foarte rusinoasa din fire si chiar timida. Si cel mai bine ma simt in compania prietenilo si a parintilor mei. Uneori chiar mi-e frica si atunci cand comunic cu veri sau vere cu care nu comunic foarte des. Sunt diferite situatii in viata si fiecare om e diferit. Eu zic sa incerci sa te controlezi si totul o sa fie bine. Totul depinde si de tine.

Am trecut si eu prin ceva de genul si mi-am revenit foarte greu.Ce sa-ti zic, imi pare rau si sper sa-ti revii.Dar de ce nu incerci sa faci cateva sedinte cu psihologul pentru ca te va ajuta foarte mult crede-ma.

Xanax-ul poate creea dependenta, ba chiar poate creea o stare de apatie, care poate deveni cronica.Psihologul te provoaca sa vorbesti, pana cand iti poti da singura raspunsuri.incearca sa te intorci, mental, la momente placute din trecut.Gaseste,,intersectia,,unde ai pornit gresit si reancepe de acolo.Inainte de a iesi, inca de la desteptare, porneste de la ideea ca esti destul de puternica sa infrunti ziua, s-o traiesti placut, ba chiar seara sa vezi ca ai castigat ceva.Nu lasa nimic trist sa te copleseasca, regleaza-ti respiratia inainte de orice dialog si nu raspunde la provocari. ignora fara jena orice interlocutor care te agaseaza, gandind ca starea ta de spirit e mai importanta decat orice altceva.Incearca.

Aceeasi problema o am si eu...din cauza stresurilor si problemelor ghinioanelor desi am doar 21 de ani am trecut prin mai multe decat unu de 40...Si am ajuns la o concluzie las viata sa treaca sa cum este si sa se bucure cei din jurul meu ca pentru mine nu a fost una fericita. Dami add daca vrei sa mai vorbim despre asta sashaotys iti pot da niste sfaturi sa treci peste daca reusesti

Nu te sfatuiesc sa iei xanax.

incearca mai intai sa gasesti sa vb cu un alt psiholog si sa treceti la activitati terpeutice(din ce oras esti? poate iti pot recomanda pe cineva). nu apela inca la pastile. te vo calma dar te si vor prosti, ai sa gandesti mai lent.

Ce crezi ca este mai bine: sa existe pastile care sa vindece bolile sufletului, sau sa existe Dumnezeu ca sa alergam la El pentru vindecare? Deci, ce crezi ca este mai bine? Dar mai usor?
Nu existe om care sa ceara ajutorul lui Dumnezeu si sa se rusineze dupa aceea! Da, daca se rusineaza este din pricina pacatului; dar aceasta rusine este una care il conduce pe om la pocainta, si este buna, nu ca rusinea lumii care duce la moarte.
Daca ai alergat la oameni si nu ai avut rezultate, este pentru ca sa cunosti neputinta omului. Caci sprijinul acestuia este ca si acela al unei trestii -chiar si in apa aceasta se usuca. Cauta dar sprijin la Dumnezeu "caci El stie din ce suntem facuti; Isi aduce aminte ca suntem tarana." (Psalm.103:14)
"Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura Domnul de cei ce se tem de El."(v.13)
"Cine se teme de Domnul are un sprijin tare in El, si copiii lui au un loc de adapost la El." - (Proverbe.14:26)
"Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." (Isaia.41:10)
"...V-am purtat pe umar de la nasterea voastra: pana la batranetea voastra Eu voi fi acelasi, pana la caruntetea voastra va voi sprijini. V-am purtat, si tot vreau sa va mai port, sa va sprijin si sa va mantuiesc." (Isaia.46:3,4)
Acum dar, cand Dumnezeu iti intinde mana Sa pentru ajutor, o vei apuca tu oare, sau Il vei refuza?

http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html De aici citeste "Calea catre Hristos".

Nu Xanax iti trebuie tie ci sport.
De exemplu o serie de:
-20 de flotari
-20 de abdomene
-20 de sarituri
-20 de tractiuni
-20 de genoflexiuni
... si seria asta o repeti de 10 ori pe zi. Daca le faci in casa atunci deschide fereastra sa intre aer proaspat; Daca poti fa si cate doua ture de alergat lejer in jurul blocului. Acuma ca esti in vacanta ar trebui sa faci genoflexiuni pana pici in fund.
Tu tremuri pentru ca s-au acumulat multe toxine in muschii tai din lipsa de miscare si efort si in aceste conditii glucoza si alte substante energetice nu pot fi asimilate de muschii... deci la inceput pana se elimina multe din toxine prin transpiratie iti va fi foarte greu. Tie iti va fi greu si daca faci sport uitandu-te la telenovele sau alte probleme de ale tale care te fac sa suferi si sa iti pierzi respiratia de acea cand faci sport trebuie sa ai o respiratie constanta si coerenta, trebuie nu doar sa pricepi ci trebuie sa si simti cum din respiratie si oxigenarea buna muschilor iti vine forta musculara si la fel si creierul care cand este fara oxigen nu poate da niciun randament. (mai pe scurt: plamanii tai par a fi atrofiati!)
Tu esti cu fizicul la pamant si mai iei si Xanax cu care iti distrugi creierul si ajungi terminata total! Nu ai auzit de: Mens sana in corpore sano?

Nu este nicio rusine. Doar ca nu ai nimerit un medic bun. Xanaxul loveste anxietatea si depresia pe moment, dar nu trateaza cauza problemei. La cateva ore dupa ce ai luat pastila, anxietatea revine. In plus da dependenta psihica si fizica daca este luat pe perioade indelungate iar simptomele de retragere sunt de 10 ori mai grave ca anxietatea initiala.
N-am mai vazut psihiatru care sa se simta confortabil prescriind o benzodiazepina fara sa prescrie pe langa ea un medicament de baza din clasa SSRI (un atidepresiv). SSRI-urile nu dau dependenta fizica, dependenta psihica apare doar la 1 an de administrare si este minora iar retragerea este mult mai usoara.

Pentru varsta ta, si mai ales daca nu conduci ar fi fost recomandat un Cipralex (pe care sa-l iei 1 an de zile) ca tratament de baza si Rivotril 3-6 luni. Xanaxul este mai bun ca Rivotrilul pentru anxietate dar da dependenta mai mare intr-un timp mai scurt, si este preferat doar la pacientii care intreprind activitati ce necesita o coordonare psihomotorie mare (condus, actionare de utilaje, etc) fiind un anxiolitic de zi.

Daca vrei, iti dau eu numarul si adresa unui psihiatru bun (dar este din Bucuresti). Se ocupa si cu psihoterapie, nu te indoapa numai cu medicamente si atat.

Xanax-ul nu provoaca apatie, este anxiolitic de zi... Din contra, la doze mari provoaca euforie.
Pentru ce are ea este necesara atat psihoterapia cat si inceperea unui tratament. Exista medici psihiatrii care stiu sa le faca pe amandoua dar din pacate nu sunt foarte accesibili dpdv financiar.

Buna!
In primul rand, eu iti transmit felicitari pentru puterea de a accepta ca ai o problema si decizia de a te ocupa de tine. Ai putea sa consideri ca primul pas l-ai facut.
Apoi, am vazut printre raspunsurile pe care le-ai primit sugestia de a nu lua medicamentele sau a le inlocui cu sport. Eu ti-as recomanda sa mergi pe sfatul medicului. Aici primesti sfaturi din partea unor oameni care nu te cunosc si nu te-au consultat. N-am nicio indoiala ca si sportul te poate ajuta, prin eliberarea de endorfine, dar in starea ta ai nevoie de ceva mai mult decat flotari.
Poate e inutil sa-ti spuna alti oameni sa nu te simti vinovata ca faci ceva pentru tine. Poate nici macar nu esti obisnuita sa te iubesti si e prima data cand esti constienta ca ti s-a declansat un mecanism de auto-conservare.
As vrea sa pun accentul pe faptul ca tu acum iei aceste pastile, dar ele nu-ti vor rezolva cauza problemelor. Iti doresc sa ai resursele necesare pentru a demara un proces care iti este absolut vital si va schimba fundamental (in bine) modul in care te raportezi la tine si la restul oamenilor. Ar trebui sa incepi sa mergi la un psihoterapeut cu care sa iti dezbati problemele.
Ce ma ingrijoreaza este ca ai scris ca psihologul nu te-a ajutat prea mult si ca te saturasei de atatea vorbe. E un semnal de alarma si pentru tine, si pentru specialistul la care ai fost. Din pacate, uneori poate sa nu existe o compatibilitate care sa permita desfasurarea unei terapii in conditii optime. Poate acesta a fost si cazul tau. Insa exista si posibilitatea de-a te fi oprit din terapie exact atunci cand lucrurile deveneau mai dificile pentru tine. Nu ai dat suficiente detalii despre acest aspect, asa ca doar speculez.
O lectura care pe mine m-a influentat foarte mult si m-a ajutat sa inteleg mai bine anumite aspecte a fost "Ce spui dupa Buna ziua?" http://www.edituratrei.ro/......uman/1983/
Poate te tenteaza si pe tine sa o citesti si poate iti va oferi si tie niste raspunsuri.
Esti la varsta la care inca poti sa schimbi extrem de multe la tine, pentru ca multe dintre evenimentele care te-au afectat sunt inca cronologic aproape de tine. Profita de perioada asta si fa-ti tie un bine. Ai grija de tine, de mintea si gandurile tale si nu te lasa pe-o ureche acum. Tu decizi cum urmeaza sa fie restul vietii tale. Nu sta netratata pentru ca ar fi mare pacat ca anxietatile sa scape de sub control peste cativa ani. Acum inca poti sa ai parte de transformari majore, intr-un timp scurt.

Mult succes!

Stiu ca e tarziu cu comentariul meu, dar pe bune? Are nevoie de ajutor si daca era vreun Dumnezeu pana acum il primea, toate astea vin din noi, trebuie sa gandim logic si realist si sa nu mai punem botul la toate basmele. Si pentru persoana care cere ajutor tine minte daca esti unu din acele persoane credincioase sa stii ca Dumnezeu e in noi in fiecare esti singurul sau singura care poate schimba ceva

Nu este deloc tarziu comentariul tau.
Noi oamenii avem nevoie de ajutor, fie ca recunoastem sau nu lucrul acesta. Si daca acest ajutor ar veni dinauntrul nostru, atunci nu se poate spune ca am avea nevoie de ajutor. De aceea orice ajutor vine intotdeauna din afara noastra.
Poate ca problemele de natura fizica le mai putem rezolva pe ici pe colo -dar si aici medicii sunt depasiti de cazuri miraculoase de vindecare; dar problemele de natura spirituala, psihica, cine le vindeca?
Iar daca exista Dumnezeu o dovedeste chiar stiinta. Deoarece omul nu creeaza oameni, ci(stiinta) doar cerceteza natura umana. Nimic nu exista si nu traieste prin puterea lui insusi.
Cand vorbim de natura umana atunci mergem la cartile de biologie, de anatomie; dar atunci cand vorbim de Dumnezeu trebuie sa mergem la cartile Scripturii, caci in aceasta Dumnezeu ni Se descopera. In Biblie Dumnezeu ne spune cum am fost creati, pentru ce scop am fost creati si cum sa traim pe pamant. Dumnezeu nu se spune ca El este in noi; ci numai omul care Il va primi pe Dumnezeu in viata lui va fi in el. Altfel, unde ar mai fi libertatea de alegere?
In ce priveste psihologia, aceasta are o limita, si nu il poate pune pe om la inaltimea pe care il poate pune Dumnezeu. Tocmai de aceea Domnul Hristos folseste destul de des expresia "din belsug": "Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug." (Ioan.10:10) Si in alta parte: "Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea." (Ioan.14:27)
Iar psalmistul se ruga: "Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge, caci este prea inalta pentru mine!" (Psalm.61:2)
Noi oamenii nu suntem doar fiinte fizice, ci si spirituale. Asa am fost creati de Dumnezeu; avem nevoi fizice si avem si nevoi spirituale. Nu degeaba Domul nostru a spus: "Este scris: "Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu."" (Matei.4:4) Si daca Domnul Hristos a crezut ca Sfintele Scripturi sunt de la Dumnezeu, de ce sa nu credem si noi? El a crezut pentru ca le-a cercetat. Cercetarea lor zilnica aduce sanatate si truplui si mintii si sufletului. Cercetarea lor Il aduce pe Domnul Hristos in inima; si El vine cu pace, cu bucurie, cu incredere si cu o nadejde care trece dincolo de viata aceasta. El aduce cerul in inima noastra.