Bună, am nevoie de ajutorul vostru, vă implor (
Cine a trecut prin așa ceva o să mă înțeleagă 100%.
Sufăr de fagofobie de 3-4 ani și n-am trecut peste.
Sunt distrusă, simt că nu o să mai pot trece peste asta deloc
Mănânc tot timpul în camera mea (stau pe telefon iar asta îmi mai ocupă mintea).
Nu știu ce să mai fac...

Nu vreau sa crezi ca sunt rautacioasa, dar cred ca ar trebui sa primesti ajutor de undeva.
Chestia asta nu trece singura.
Nu e o rusine sa faci asta.

Mersi de răspuns
Faza e că mama mea, îmi spune mereu că e ceva psihologic și trebuie singură să trec peste.dar nu mai pot

Fobiile, indiferent de natura lor, nu sunt considerate probleme clinice, deci nu au nici tratament.
Fobiile sunt ceva psihologic.In aceasta privinta, mama ta are dreptate.Insa, daca abia acum 2-3 ani ai inceput sa simti aceasta frica inexplicabila de a inghiti, ce a declansat-o? Adica de ce pana atunci inghiteai fara probleme si intr-un anumit punct a intervenit aceasta fobie? Ce anume s-a intamplat atunci si ce crezi ca a determinat-o?
Singura metoda este sa incerci sa cauti motivul si sa lucrezi la asta astfel incat sa treci peste.Sau...pentru persoanele cu bani in plus, exista sedintele de psihoterapie. Ajuta? Sincer, nu chiar, dar macar iti dau acel imbold, acea plasa de siguranta pentru ca tu sa poti lucra la aceasta problema.

Daca ajungi la un terapeut bun, ai sanse sa iti rezolve problema prin a scoate la suprafata motivul care a declansat situatia si modalitatile de iertare / vindecare si eliberare a situatiei care a provocat aceasta problema.

Problema este sa gasesti acel terapeut care sa rezoneze cu tine.
In plus, sedintele pot ajunge destul de costisitoare si nu chiar toata lumea isi permite un astfel de tratament.
Acum, eu respect opinia oricui, mai ales ca opinia ta este una constructiva, demna de respect, dar opinia mea strict personala este ca un psiholog specializat pe psihoterapie doar iti va lua banii si atat, iar un psihiatru care sa faca psihoterapie si sa aiba rabdarea necesara cu o fobie si mai ales, sa rezoneze cu pacientul este greu de gasit (pentru ca asta este partea dificila; pentru ca terapia sa functioneze trebuie ca acel om sa iti inspire increderea si confortul necesare si nu toti reusesc sa faca pacientii sa simta asta).
Chiar si asa, depasirea fobiei depinde in mare parte de persoana in cauza.Tocmai de aceea am intrebat ce anume crede ca a determinat aceasta fobie, deoarece asta este cheia, la fel cum spui si tu.

Deci mi-ai dat o replica de nota 10!

Hai sa aflam de unde este si sa ne interesam de un psihoterapeut sau psihiatru adevarat! Poate gasim pe cineva bun, sau poate nu, dar putem incerca!

Ok.Si ce inseamna "terapeut bun"? Poate ca unul pe care tu il consideri minunat, poate sa fie oribil din perspectiva ei.Sau unul pe care eu il vad ca fiind un profesionist desavarsit, sa nu ii inspire nimic pecientului, sa i se para ultimul om la care ar merge pentru terapie.
Personal, evit sa fac recomandari (singurul pe care il recomand uneori este ginecologul meu) din doua motive:
1.pentru ca "doctor bun" si "doctor rau" sunt lucruri destul de subiective si unul care este extraordinar pentru mine, poate sa fie mediocru, sau chiar oribil pentru tine;
2.incerc pe cat posibil sa nu recomand medici psihiatri deoarece pe cei pe care i-as recomanda ii cunosc personal, ca si colegi, oameni etc. si as fi mai mult decat subiectiva.

Dar ok, haide sa incercam totusi, cu toate ca nu stim din ce zona a tarii este persoana care a adresat intrebarea.Dar, sa o facem la modul general, macar.Ce studii, experienta, reusite, caracteristici, sau calitati ar trebui sa aiba terapeutul respectiv pentru a fi bun, avand in vedere ca vorbim despre incercarea de a depasi o fobie?

Deja exagerezi... Iar respectiva se putea pronunta in comentariu sau sa ne trimita mesaj cu localitatea daca doreste sa cautam pentru ea.

In fine. Daca doreste, ma poate cauta. O zi buna.

Cu ce anume exagerez? Cu faptul ca lucrurile sunt subiective? Ok, este opinia ta, deci nu este nicio problema.
O zi frumoasa!