Am o problema care imi ingreuneaza viata. (Postez din nou).

Sunt o persoana introvertita, timida, mereu macinata de ganduri. Am o parere buna despre mine, insa cred ca felul meu de a fi dovedeste exact contrariul si nu reflecta nici pe departe increderea de sine pe care eu zic ca o am.

De cate ori interactionez cu oamenii(de exemplu la un ghiseu, la un magazin), singura fiind, parca sunt timorata, abatuta, nu pot zambi, efectiv simt ca nu sunt aceeasi persoana energica si vesela care sunt in prezenta prietenilor, familiei si a colegilor, simt ca ceva ma blocheaza, am fata "paralizata" aproape. Nu cred ca este anxietate sociala, dar si daca este, este o forma usoara.

Eu sunt constienta ca nu am nicio teama de a interactiona cu oamenii sau ca nu trebuie sa existe vreuna, dar parca subconstientul ma submineaza. Asta este problema mea, sunt timorata in momentele in care sunt pe cont propriu sa fac ceva anume, fac si greseli de vorbire adesea, iar eu sunt obsedata de corectitudine. Ce pot face? Ajuta meditatia? Cum credeti ca ma pot schimba? Vreau sa radiez si in public, nu doar in intimitate...

Ps. Nu imi recomandati psihologi, psihoterapeuti sau alte ajutoare specializate, nu cred in ei.

Ati avut probleme similare? Cum le-ati rezolvat?

Pana acum cativa ani, eram intr-o situatie similara. Cand interactionam cu persoane pe care nu le cunosteam, incepeam sa transpir si simteam un val de caldura care parca ma sugruma. Cuvintele, daca ieseau, erau monotone si monosilabice, in contradictie cu tot ce puteam spune de fapt. Cand paraseam situatiile, totul revenea la normal; imi veneau chiar niste idei de replici bestiale, dar... nu aveam decat sa astept urmatoarea situatie similara ca sa le folosesc. Iar data urmatoare, se intampla la fel.

Nu aveam probleme de acest gen in prezenta persoanelor cunoscute.

Ce m-a ajutat?

Am inceput cu meditatia, cu descoperirea egoului si a prezentei. Am stat de vorba cu sotul meu care a cochetat un timp cu psihologia. Aveam aceeasi parere ca si tine, legat de psihologi, insa fiind langa mine si neavand nimic de pierdut, m-am lasat purtata de intrebarile lui. Intr-adevar, raspunsurile sunt in noi, numai ca, de multe ori, nu putem ajunge singuri acolo sau ajungem mai tarziu decat ne-am fi dorit. El m-a ghidat catre un loc in care imi era teama sa ajung. Era vorba despre copilarie, despre problemele mele cu greutatea, despre oamenii care aruncau comentarii rautacioase si mi-am dat seama de unde vin reactiile respective. Ma ascundeam cand eram mica si nu suportam sa ies din casa nici pana la magazin. Exista mai multi pasi de urmat in terapie; ceea ce am experimentat nu a fost suficient sa faca starile sa dispara complet. Apoi, am citit Eckhart Tolle, 'Un pamant nou'. Aceasta carte m-a eliberat.

Probleme cu greutatea nu mai am de vreo 10 ani; am incredere in mine; fac ceea ce imi place si imi continui drumul, acumuland mai multe cunostinte, intelegandu-ma mai bine si ajutandu-i pe ceilalti. Perspectiva mi s-a schimbat complet; uneori respir adanc inainte de a socializa, dar mereu, mereu sunt prezenta. Mintea nu mai umbla libera, ducandu-ma din gand in gand, privandu-ma de momentul prezent. Mintea este acum un instrument; nu mai detine controlul.

Cred ca aici este secretul - cand traiesti in prezent si nu prin intermediul gandurilor, atunci esti tu si atunci vei manifesta ce este si pe interior.