Pana acum cativa ani, eram intr-o situatie similara. Cand interactionam cu persoane pe care nu le cunosteam, incepeam sa transpir si simteam un val de caldura care parca ma sugruma. Cuvintele, daca ieseau, erau monotone si monosilabice, in contradictie cu tot ce puteam spune de fapt. Cand paraseam situatiile, totul revenea la normal; imi veneau chiar niste idei de replici bestiale, dar... nu aveam decat sa astept urmatoarea situatie similara ca sa le folosesc. Iar data urmatoare, se intampla la fel.
Nu aveam probleme de acest gen in prezenta persoanelor cunoscute.
Ce m-a ajutat?
Am inceput cu meditatia, cu descoperirea egoului si a prezentei. Am stat de vorba cu sotul meu care a cochetat un timp cu psihologia. Aveam aceeasi parere ca si tine, legat de psihologi, insa fiind langa mine si neavand nimic de pierdut, m-am lasat purtata de intrebarile lui. Intr-adevar, raspunsurile sunt in noi, numai ca, de multe ori, nu putem ajunge singuri acolo sau ajungem mai tarziu decat ne-am fi dorit. El m-a ghidat catre un loc in care imi era teama sa ajung. Era vorba despre copilarie, despre problemele mele cu greutatea, despre oamenii care aruncau comentarii rautacioase si mi-am dat seama de unde vin reactiile respective. Ma ascundeam cand eram mica si nu suportam sa ies din casa nici pana la magazin. Exista mai multi pasi de urmat in terapie; ceea ce am experimentat nu a fost suficient sa faca starile sa dispara complet. Apoi, am citit Eckhart Tolle, 'Un pamant nou'. Aceasta carte m-a eliberat.
Probleme cu greutatea nu mai am de vreo 10 ani; am incredere in mine; fac ceea ce imi place si imi continui drumul, acumuland mai multe cunostinte, intelegandu-ma mai bine si ajutandu-i pe ceilalti. Perspectiva mi s-a schimbat complet; uneori respir adanc inainte de a socializa, dar mereu, mereu sunt prezenta. Mintea nu mai umbla libera, ducandu-ma din gand in gand, privandu-ma de momentul prezent. Mintea este acum un instrument; nu mai detine controlul.
Cred ca aici este secretul - cand traiesti in prezent si nu prin intermediul gandurilor, atunci esti tu si atunci vei manifesta ce este si pe interior.
Meditati nu ajuta, dimpotriva, te izoleaza si mai mult de lume!
Dar ajuta interactia cu oamenii! Poti incepe prin a iesii din casa si avorbii cu vecinii care-i intalnesti, sau cu colegii de scoala, ori cu vanzatoarea de la magazin...si zilnic, exercitiul il poti extinde la alte magazine mai idnepartate, unde enu cunosti vanzatorii, dar poti lega conversatii sumare cu ei, treptata ajungand sa initiezi si sa intretii o conevrsatie normala.
Din pacate un psiholog te-ar putea ajuta enorm, dar refuzi sa crezi in asa ceva, de frica sa nu fii nevoita sa deschizi gura, nu pentru ca ti-ar face vreun rau.
Pacat, aii fi rezolvat problema mult mai repede si sigur, daca ai discuta cu cineva de specialitate.
Nu cred in psihologi fiindca solutia nu se afla niciodata la o alta persoana, ea e in noi. Nu ma ajuta in niciun fel teoria venita din partea cuiva care nu are ce exemplu personal sa expuna. Iti multumesc pentru sfaturi, o zi placuta!
Anxiar,sedatif pc, Prozac, astea te-ar putea ajuta sa dispara tensiunea nervoasa si anxietatea sociala, ce ai tu e tot o forma de anxietate sociala s i se trateaza cel mai bine la psiholog combinat cu pastile de la psihiatru(astea 2 combinate dau cele mai bune rezultate)dar daca nu crezi macar in doctori ce sa iti facem, crezi ca stii tu mai bine ca un doctor psihiatru sau un psiholog/psihoterapeut..Ai putea sa citesti carti motivationale despre anxietate, frica, emotii altceva in afara de astea nu vad ce te-ar putea ajuta, pentru ca tu refuzi din start ajutorul specializat.
Iti multumesc din suflet pentru mesaj, m-ai ajutat enorm. Voi citi acea carte si voi incepe schimbarea. Imi poti spune, te rog frumos, tipul de meditatie pe care ai facut-o? In detalii, daca este posibil. Iti multumesc enorm din nou si iti doresc tot binele din lume
Anxietatea socială se exclude fiindca ai prieteni si totusi iesi din casa. S ar putea să nu reușești să fi Asa sociabilă fiindca iti induci tu ca ar fi greu iar asta nu face decât să îți îngreuneze si mai mult viata astfel încât nu te obișnuiești cu starea naturală de a fi deschisă. Nu continuă să ti repeți ca nu te descurci ci încearcă! Vei deveni mai buna mai repede decat crezi.
Gresesti!
Daca nu discuti cu un psiholog care sa-ti explice de ce ai ajuns in situatia aia si ce poti face sa iesi din ea, nu vezi nici o scapare sau vindecare.
Tocmai asta face un psiholog, lucreaza cu tine, pana intelegi si te canalizeaza ca sa te poti focusa si schimba in bine.
Spune-mi acum, cati psihologi ai vizitat pana acum?
Cu meditatia am testat pana cand am gasit ceva care sa imi placa. Nu am cautat un tip anume de meditatie; am ajuns sa ascult meditatie/hipnoza inainte de somn, in fiecare noapte. Cel mai mult imi place Joe Treacy https://www.youtube.com/watch?v=E6vqStlbBJc (ma linisteste si pot sa exist pur si simplu fara sa ma mai gandesc la toate nebuniile din timpul zilei). Il mai ascult si pe Jason Stephenson https://www.youtube.com/watch?v=6vO1wPAmiMQ si pe Michael Sealey https://www.youtube.com/watch?v=1vx8iUvfyCY.
Am devenit atat de pasionata de meditatie incat am urmat un curs si am facut o meditatie singura pe care am trimis-o doar catre 2 persoane pentru ca nu am avut microfon bun si nu o pot publica inainte de a o finisa :).
Ma bucur ca raspunsul ti-a fost de folos. Am ezitat sa il scriu, dar daca tot m-am gandit initial sa raspund, am actionat.
Multumesc mult de tot. Esti absolut minunata. O seara frumoasa iti doresc!
Psihologii nu sunt oameni-minune. Cunosc bine motivele pentru care am ajuns in situatia asta(recitind intrebarea, constat ca am exacerbat-o intr-un fel, dar tot este o problema pe care trebuie sa o rezolv) si sunt foarte pozitiva si constienta ca pot scapa din ea(nu sunt negativista, depresiva, dupa orice esec ma ridic imediat). Am ajuns de 2 ori la un psiholog din presiune externa cu privire la o alta problema si imi pastrez convingerea. Cred ca un psiholog este un ajutor eficient pentru persoanele care nu au parte nicio sustinere venita din familie, anturaj si nu este cazul meu, din fericire.
Iti multumesc mult pentru raspunsuri si pentru timpul acordat, o seara frumoasa iti doresc!
Esti extrem de incapatanata si habar nu ai ce spui despre psihologi.
Sustii ca, psihologii sunt un ajutor eficient pentru cei care nu au familie, dar tu ai familie si tot nu te-au putut ajuta.
Cand vei intelege ca trebuie sa accepti si ajutorul altora, trecand de starea asta de negare totala si pesimism, la una de acceptare ca esti bolnava si nu poti sa te descurci singura, vei putea incepe sa te vindeci, incepand cu accepatare ajutorului extern, a unui profesionist!