Buna, am sa va povestesc partea cea mai neagră a vieții mele,știu ca nu sunteți psihologici nu aveți cum sa ma ajutați,doar prin cuvinte dar sunt bune și alea și as dori ca cei care au trecut prin asta sa povestească și ei experiențele lor aici.
Anul trecut in vara stăteam in pat pe telefon când din senin am observat ca inima îmi bate foarte repede,nu cred ca am văzut ceva pe telefon ca sa ma panicheze doar am observat ca inima îmi bate anormal și am stat cu gândul sa nu fie ceva grav, seara îmi bătea inima tare și aveam senzația ca nu pot sa respir, am avut un atac de panica dar nu am realizat și de atunci viața mea s-a schimbat având mai mereu atacuri de panica. Am fost la un doctor endocrinolog, am avut ceva la tiroida dar am stabilizat problema, am fost la cardiolog unde mi-au găsit prolaps de valva mitrală ceea ce nu e nou pentru mine caci și sora mea are fiind cred ca o moștenire de familie, doctorul a spus ca nu e grav. Pe urma prin Octombrie am avut arsuri la stomac și am fost internata, mi-au făcut endoscopie și au descoperit ca am gastrită duodenala probabil de la tot stresul din acea perioada. Țineam și țin regim, iau medicamente, am umblat la mulți doctori și îmi dădeau medicamente, eram okey dar după ce le terminam incepea iar calvarul și tot așa. O perioada am uitat de atacurile de panica, intr-o seara mi-am amintit de ele și eram fericita ca nu mai fac și hop cum m-am gândit cum au venit și zilele au trecut și am avut tot mai des, un nou simptom ori a stresului ori al stomacului a fost și este greață, am făcut numeroase controale la fiere și ficat și nimic. Observ ca atunci când ma stresez îmi vine o stare de greață.
Atacurile de panica uneori imi vin fără motiv și am început sa ma izolez puțin adică îmi place mai mult sa fiu singura, de ieșit ies nu e problema și comunic dar uneori nu am chef de persoane nici de cele din familie. Mama mea e mai sperioasa și îmi induce panica fără motiv și îmi e frica sa stau in preajma ei deoarece când e lângă mine ma panichez și nu vreau pentru ca o iubesc!
Am fost la un psihiatru care a zis ca sufăr de anxietate și mi-a dat antidepresive pe care nu le-am luat deoarece am 17 ani și nu vreau sa fiu Zombie, la psiholog nu am mers pentru ca in primul rând in zona mea nu prea sunt și nici nu sunt foarte buni și in al doilea rând nu cred ca ma va ajuta! Toată lumea îmi spune sa ma controlez dar e foarte greu! Uneori cred ca o sa înnebunesc din cauza asta, chestiile astea îmi vor afecta viitorul, e groaznic și numai cei care trec prin asta stiu!
Nu stiu ce sa mai fac... sa scap odată pentru totdeauna?
Ceva sugestii?
Vreau sa va aud și vouă experiențele cu atacurile de panica dacă sunt persoane care fac și scuzați-ma ca am scris atat dar nu aveam cum sa ma descarc.
Cred ca ar trebui totusi sa incerci sa mergi la un psiholog. Macar sa gasesti si poate sa intelegi sursa ideii de atac de panica, de la ce se dezvolta si ce tehnici poti invata ca atunci cand simti ca lumea ti se prabuseste sa poti respira adanc si sa ai puterea sa treci peste cu succes. De exemplu ai putea incerca metoda numaratului sau pungii de hartie.
Din pacate nu-ti pot da mura-n gura ce sa faci deoarece nu am vorbit prea mult si nu-ti cunosc trenuletul de gandire
.
Daca te intereseaza mai degrada vorbeste cu un psiholog despre asta. Nu prea ai de unde sti daca psihologii din zona sunt buni sau nu deoarece fiecare se specializeaza pe diferite terapii si au diferite tehnici de abordare. Uneori te poti intelege de minune, uneori nu se fac pasi productivi in a creea legatura empatica dintre psiholog si client. Depinde de asemenea si cu ce scop te duci si ce potential ai mai departe cu ca persoana sa te dezvolti.
In general, nu uita sa ai grija de tine si de corpul tau. Trateaza-l cu mandrie si fi mandra ca esti in viata. Bucura-te de ce e frumos in lumea ta si zambeste-i soarelui zilnic.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu sunt psihologic 
, dar parerea mea dupa ce ai scris aici e ca iti induci singura panica si asta destul de usor, cam dramatizezi situatia si te gandesti prea mult asupra ei. Asa ca daca nu te poti controla, cel mai bine ar fi sa mergi la psiholog sau sa incerci pastilele de la psihiatru caci cam asta pare sa fie principala problema, mai ales daca spui ca iti vine si greata de la stres.
Mare greseala ai facut ca nu ai inceput acel tratament, un depresiv cu state vechi (eu) iti spune ca doar din vorbe nu vei scapa, adica doar daca stai de vorba cu psihologul nu este de ajuns.
Fara tratament medicamentos este fix pix.
Eu iti spun ca daca urmai si te tineai 6 luni de acel tratament acum numai aveai stari de acestea.
Inca un lucru aceste stari se vor agrava...deci cauta un psiholog discuta cu el si apuca-te de pastile.
La inceput iti vor da stari aiurea, vei dormi mai mult te vei simti epuizata etc dar dar dupa cateva zile vei fi foarte foarte bine, tin minte ca la 2 saptamani dupa ce am facut prima data primul tratament cu antidepresive din om speriat am devenit un fel de zeu care puteam sa vrajesc pe toata lumea, ma simteam si eram foarte sociabil si credeam ca lumea este a mea.
Din pacate aceste pastile (droguri) nu vindeca (nici nu s-a descoperit ceva ce ar vindeca asa ceva) dar te vor face sa te simti bine si sa nu te mai inchizi in tine.
Se poate rezolva cu dietă, fără medicație.
Nu dau amănunte aici că sar toți pe mine.
Mesaj privat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
