Discalculia, hipersensibilitate senzorială, percepție greșită asupra timpului și abilități reduse de organizare, scris urât și dezordonat, perfecționism paralizant, memorie slabă + comorbidități (anxietate, OCD, tulburare bipolară, ptsd complex etc).
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
mor
Dacă nu știi sa răspunzi serios mai bine taci. Sau nu mai știi cu ce sa te bagi in seama?
Avand in vedere complexitatea omului ca masinarie, unde dai si unde crapa, e ca la boala LIME[capusa jucausa] boala cu 1000 de fete, te poate durea in cot din stanga ori din dreapta tu crezi ca e da la cazatura de ieri cand de fapt e LIME-on line-undercover.
obs:
https://www.reginamaria.ro/......espre-adhd
Nu exista analiza dedicata concludenta ca ai sau n-ai, in functie de multi factori subiectivi, deci cam cum bate vantul poti fi diagnosticat/-a gresit! statistic vorbind.
Literatura medicala a descris simptome similare celor ale ale ADHD incepand cu secolul 18. ADHD, diagnosticarea si tratamentul sau au fost considerate controversate incepand cu anii 1970.
concluzie:
ADAHASDA e inca un motiv sa prescrie mediciii pastile colorate care pot schimba modul de functionare al creierului.
Bigfarma si Fornetti omega 3.
Sunt carti scrise pe tema asta, are una Gabor Mate. Nu am terminat-o dar poti sa intelegi mai bine chestia asta daca o citesti.
Au niște lucruri în comun, ca toate celelalte tulburări, dar sunt foarte diferite.
Autiștii nu excelează dpdv social pentru că nu prea pot citi oamenii (gesturile, limbajul corpului, intențiile), nu-i pot privi în ochi, nu înțeleg sarcasmul, nu au simțul umorului, au un fel diferit de a interpreta gesturile celor din jur, de aia mulți sunt foarte direcți și nu prea empatici, nu își dau seama mereu cum sunt percepute vorbele și gesturile lor. Alte chestii comune: aversiunea față de anumite texturi de materiale sau mâncaruri (mulți au câte un comfort food și mănâncă același fel de mâncare la nesfârșit de frica să nu simtă textule acelea). Au multe obsesii, gesturi repetitive sau interese despre care au cunoștințe vaste. Pot fi persoane foarte inteligente.
ADHD e altceva, îți afecteaza motricitatea și concentrarea, memoria (uită ce nu au în câmpul vizual și pierd lucruri), puterea de decizie (iau decizii greu și sunt mereu în urma altora), lipsa răbdării (nu pot sta nici pe un scaun normal), planificarea și organizarea (sunt dezordonați, nu pot respecta un program pentru că nu pot evalua corect cât timp le ia să execute un lucru, pot ajunge să se chinuie 5 ore cu un task de 20 de minute sau să caute metode elaborate de a face lucruri simple), procrastineaza și amână la nesfârșit (nu ii motivează deadline-urile, amenzile etc), au performanțe slabe (muncă, școală etc din cauza inatenției, dar în general sunt foarte creativi), nu prea pot urma instrucțiuni verbale, unii au o frică mai intensă legată de respingere și nu pot, efectiv, să se apuce de un lucru sau se apucă și nu-l duce la capăt, au multe interese și le schimbă constant din cauza că sunt neofili și multitaskeri (lucrurile noi si task-urile scurte le oferă un scurt boost de dopamină). Dar cand ii interesează ceva, pot intra într-o stare de hiperfocus (ăsta poți să zici că e un avantaj, păcat că e rar). ADHD au probleme dpdv social ma mult din cauza agitației, hipersensitivității și impulsivității. Că te întrerup când vorbești, au logoree, nu își pot regla emoțiile prea bine etc.
Percepția greșită a timpului cred că e simptom comun. Și tendințele de a dezvolta OCD și alte tulburări. Și hipersensibilitatea senzorială (au stări aiurea când e foarte multă informație de procesat în jurul lor, de exemplu, la un festival). Dar mie mi se pare o diferență mare, deși foarte mulți autiști au și ADHD.
Oricum, ți-am zis lucruri mai generale și comune 
nu e doar atât. Depinde și de severitate, că dacă ai fost diagnosticat din timp, pentru multe lucruri se pot găsi metode de coping și dacă nu ai dezvoltat anxietate și altele, manifestările nu sunt atât de vizibile și rele și cred că de asta unii le confundă.
Bănuiesc că un specialist iti da seama in ce categorie te regăsești, faza e că și anexitatea te poate face sa uiti lucruri, sa nu fii atent, sa ai fobie sociala iar depresia sa fii apatic sa nu iti pese de nimic nici de existenta ta
Da, sunt lucruri comune, dar trebuie să ai un cumul de trăsături și simptome ca să ai diagnosticele astea, și în cazul neurodivergenților se manifestă din copilărie. Anxietatea și fobia socială, de obicei, vin mai mult pe fondul unor traume sociale. ADHD și autismul au semne încă de la vâsta de 3 ani. Cu depresie nu se naște nimeni, apare pe parcursul viații. De aia unii specialiști includ în testarea pentru ADHD la adulți pe lânga DIVA2, o discuție cu un membru al familiei, ca să vadă dacă au avut dintotdeauna simptome sau sunt recente. Mai ales că ADHD sever are simptome mai comune cu bipolaritatea și PTSD-ul (în primul rând pentru că sunt mai predispuși la asta). Și o traumă, o insomnie lungă sau un trecut în care ai fost abuzat emoțional pot să-ți distrugă memoria. Nu e suficient să ai probleme cu memoria ca să fii neurodivergent. Oricum, de obicei nu are nimeni doar un diagnostic.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
