Este cineva la mine in sat (un bărbat de vreo 50 si ceva de ani) care din păcate i-au amputat un picior (intai un deget de la picior si dupa piciorul) nu stiu exact boala, cred ca artrită ii spune, probabil gresesc, probabil are si diabet acum, nu stiu sigur, ce mai auzeam era ca i se găsise si glicemia mare peste 300 si se simte foarte rau. Nu sunt nici un fel de rudă cu ei, (probabil ca fac păcate acum ca spun asta, dar trebuie sa mentionez ca sa dau o idee despre situaţie) el si sotia lui nu au facut copii pana acum, ambii au peste 50 de ani, sunt niste oameni mai de rand asa daca o pot spune intr-un mod frumos, ea nu munceste, nici el nu a muncit pana a se îmbolnăvi, din ce stiu si de am auzit si o cam avea si cu alcoolul si din acest motiv lumea nu prea ii compatimeste ca intr-un fel " Că lasă ca nu au muncit niciodată si ca au fost si cu nasul pe sus dupa ce ca nu au facut nimic in viata lor", treaba este ca ea poate ar fi muncit daca avea loc de munca la noi in sat, dar nu sunt, poate doar cu ziua, ceea ce se gaseste mai rar, ea se mai ducea la o bătrânică care are o fata in Anglia si ii mai trimitea ea bani. Mai avea si ea pensia si ii permitea sa duca un trai chiar decent si femeia asta se mai ducea la ea, făceau mâncare impreuna, băbuţa făcea foarte des dulciuri si cumpara multe de la magazin, deci cat s-a mai dus pe la babuta asta in vizita si-au rezolvat macar problema mancarii cat de cat, ma rog o lungesc deja. Pe scurt, sunt oameni fara venit, fara copii, doar casa ce o au de la bunica lor, care inca se mai tine cat de cat decent si s-ar putea sa ii vizitez si ma gandesc ca ceva tot ar trebui sa spun ca doar nu ma pun pe scaun si ma uit sau astept tot ca ei sa vorbeasca, adica o încurajare ceva tot sa spun, macar de aveau copii as fi spus ca sa nu se descurajeze si sa ii dea Dumnezeu putere sa poata macar pentru copii sa mai trăiască, sa se bucure de ei atat cat ii permite, sau macar de avea o ocupatie mai ziceai ca ai zice ceva eu stiu, ca sa nu se descurajeze ca macar dupa ce s-ar recupera cat de cat asta daca se mai poate face ceva nu stiu sincer) ca s-ar duce la treaba si s-ar lua cu lucrul si mai ignori din probleme. Nu stiu, chiar nu stiu ce as putea spune. Va rog daca este cineva pe aici care ar sti de încurajare ar spune unei persoane cu un picior amputat. Multumesc.

Nu ai de ce sa te duci in casaoamneilor, ca s-ar putea sa te dea afara, fiindca nu toti apreciaza sa le plangi de mila.
Vezi-ti de treaba ta si cand il vei intalni la poarta, ii spui ca-ti pare rau de necazul lui. Nu este problema ta sa-i dai nici sfaturi cum ca, de s-ar duce la treaba, ar putea ignoar din probleme.
Invatati sa nu va mai bagati in problemele personale ale vecinilor, rudelor sau chiar fratilor.
Respectati oamenii si vedeti-va de problemele voastre personale!

Daca piciorul e amputat de la genunchi, atunci cu o proteza va putea merge ca un om normal. Dar protezele sunt foarte scumpe. Daca chiar vrei sa il ajuti, poti sa faci cunoscut cazul lui sau sa faci cumva sa se adune bani pentru proteza. Daca te duci la usa lor si doar le spui "o sa fie bine" si lucruri din astea nu ii ajuti, ba chiar o sa para ciudat.
Probabil de la diabet a patit asta, cand ai diabet trebuie sa tii cont si de ce mananci, probabil ca situatia nu ii permite sa manance multe legume si ceva mai de dieta. Nu au si ei un ajutor, o pensie ceva?
Dar sincer nu cred ca ar trebui sa le plangi atata de mila. Se cam complac in situatia asta. Macar femeia ar putea sa munceasca undeva, daca nu gaseste serviciu macar cu ziua. Nu poti sa astepti mura in gura mereu

Ador raspunsul tau, bravo! Daca ar pune macar 90% dintre oameni problema asa, am avea un trai mult mai decent.

Am si eu intrebare, cati ani ai? Nu mi se pare logic sa pui problema asa, multi nu vor mila nimanui, iar altii tanjesc dupa atentie.
Poti frumos sa-i ajuti, mai ales daca stii ca au lipsuri cu o sacosica plina de produse alimentare, eventual niste hainute, dar vad ca pe tine te intereseaza mai mult barfa, sa vezi ce au ei prin batatura ca sa iesi la colt de strada .

Cum ti-a raspuns "Annastassia" de ce nu va vedeti mai oameni buni de treaba voastra? Sunt probleme lor personale, daca poti ajuta cu ceva, o poti face din proprie initiativa.

Daca chiar ti mortis, du-te la poarta lor, cheama-i sotia si intreab-o daca au nevoie de ceva, trebuie sa stii si cum sa pui problema si ce ton folosesti.

Mie personal nu-mi plac oamenii bagareti, daca fac bani, ma vorbesc aiurea, daca sunt sarac tot ma vorbesc, daca fac vreo prostie la fel, oricum ar fi lumea vorbeste. De multe ori, mult prost si fara rost.

Imi pare rau daca a reiesit din intrebarea mea ca eu sunt vreo barfitoare si ma ca ma duc in casa lor sa gasesc subiect de barfa. Departe de gândul acesta. Nu sunt genul de om sa judec, mai ales oameni cu probleme de sănătate, am frica de Dumnezeu, si tatăl meu este diagnosticat cu diabet zaharat si ferească Dumnezeu, se poate intampla la orice un asemenea necaz. Treaba este ca sotia lui a venit chiar in seara aceasta la noi acasa pe la 22, acum vreo cateva ore si i-am dat niste pastile, toti din casa i-am spus ca daca are nevoie de ceva poate sa vina oricand, si mama i.a dat un cărucior cu rotile pe care i la cumarat unei bătrâne(rudă) care tot asa a avut probleme de sănătate( a decedat sa o ierte Dumnezeu), si i l am dat lui, ca sa se foloseasca de el, ea cand a venit la noi in seara asta pentru pastiluţe vorbind a intrebat daca nu cumva as putea veni la ea sa o ajut sa il lanseze pe soţ, de aici si intrebarea cu "vizita" la ei, ca de la spital este venit de vreo saptamana si ceva si daca ma interesa barfa poate eram prima care se ducea, nu sunt atat de neagra a suflet, adica nu doresc raul nimănui chiar ma simt aiurea sa citesc raspunsurile, imi pare rau daca asa a reieșit, satul meu natal este mic, si vrei nu vrei, chiar daca nu întrebi nimic vine cineva la tine cu treaba si se apuca de povestit că uite aia ala el ea etc, Adica se stie prin sat de cum e fiecare, satul fiind mic ne stim cam toti, bunica fiind prietena cu batranica la care se ducea sotia omului venea in vizita, si normal ca povestea, se "căina, destăinuia" nu stiu cum sa o numesc(adica inainte de a se îmbolnăvi omu acelasi acu vreo luna doua nu stiu exact), as fi putut sterge intrebarea daca era, dar am vrut sa clarific. Adica, pe langa situatie, ferească Dumnezeu de asa ceva, ei de fel nu sunt niste oameni sa ceara mila, adica se prezintă ca toti cei din sat, nu au dat vreodata semne ca nu au bani pentru mâncare sau medicamente, alte cheltuieli..Adica din ce stiu eu, eu nici nu sunt de o varsta cu ei, nu am stat de foarte multe ori cu ea de vorbă ca sa stiu vreo ceva, si nici de eram, de fel eu nu ma implic în viata omului, pentru ca nici mie nu imi place cand cineva ma interoghează de parca sunt la interviu de angajare sau stiri asa ca nu o fac nici eu. Normal ca aici, necunoscandu ma cu nimeni, nu stie nimeni ce fel de om sunt. Le as duce poate alimente ceva, dar imi e sa nu o fac pe femeie sa se simtă prost, sau sa o jignesc daca sa ii dau vreun bănuţ, asa sa aiba de cheltuieli. Nu as sti cum sa pun in cuvinte cum sa fac sa nu jignesc, si daca ma duc sa o ajut la lansat, ceva trebuie sa spun, adica as vrea sa il încurajeze pe om, sa nu intre in depresie. Ca nu se duce nimeni la ei. La noi in sat nici nu este dispensar, trebuie mers in satul alăturat si trebuie sa plateasca masina sa il duca la pansat si de asta ii vine si greu( asta a spus ea in seara asta). Adica la noi lumea in sat e dură, lumea judecă, de asta am si pus in ghilimele ce se zice de ei ( inca de dinainte de a se îmbolnăvi, cand erau amândoi sanatosi, se purtau, ma rog) si acum lumea ii judeca ca " nu s au gandit si la zile negre, ca numai au băut alcool, si nu au muncit deloc, si ca acu sa primească mila" Astea sunt cuvinte spuse de alte persoane(repet), deci din acest motiv nici nu prea primesc ajutor, si eu as vrea sa il ofer dar nu stiu cum. Si mediatizarea cazului la noi ar fi văzută ciudat, m ar scuipa lumea in ochi daca m ar vedea facand asa ceva. Nu mai are rost sa continui. Doar am vrut sa clarific, daca te am lămurit bine daca nu Imi pare rau.

Ti am raspuns, uita te la răspunsuri ( e lung) dar am raspuns din greseala altei persoane, cand de fapt tie voiam sa iti raspund.

Nu din pacate nu au, părinti nu au, adica stai da, el a te mamă, dar traieste in celalalt capat de sat dar e si ea bolnavă de diabet si este ( nu doresc sa jignesc doar ca nu gasesc un termen diplomat", este supraponderala, obraz are peste 120kg, si nu poate munci, ea este pensionară dar stiu ca este vecina cu prietena cea mai buna a mamei mele, si se duce in vizita des la soacra prietenei mamei mele si se plânge mereu ca nu are banuţi, deci ma indoiesc ca are din 600lei posibilitatea de ai ajuta foarte mult, in rest nu au copii, are o sora dar si aceasta are probleme de sănătate nu poate lucra si asta este. ( Te poti uita in răspunsuri da citesti ca am raspuns cuiva daca mai esti curioasă de detalii), o sa vorbesc mai cu mama sa vad oare ori sa ii dam ceva bănuţi macar acolo cateva sute de lei poate ajută, nu as sti ce alimente sa duc, ca nu stiu exact boala, o sa vorbesc cu mama si o sa vad ce le pot duce, in acelasi timp nu vreau sa ii jignesc si nu as sti cum sa ma adresez ca nici sa jignesc dar nici sa par nepăsătoare. Si de vorbă cu profesa multumesc, uite macar pe sotia lui o voi putea încuraja, ca dupa ce se reface piciorul, cu o profesa se ca putea merge pe picioarele lui macar cat de cat, sa ii ofere si lui o speranta ca poate trai cat de cat independent. Multumesc de raspuns!

ProTeZa*

Daca va cunoasteti si sunteti apropiati de ei atunci nu e nimic rau in a ii ajuta cu cate ceva. Nu cred ca o sa refuze sau sa se simta prost. Dar ai grija sa nu fie genul de oameni profitori, nu as vrea sa fii dezamagita pentru ca se vede ca ai un suflet mare

A iesit ca i-ai barfit si judecat, dar asta nu are importanta, ca oricum nu-i frumos si nici sanatos, sa dai buzna in viata oamenilor.

In ce priveste diabetul tatalui tau sa stii ca nu-i o boala mortala daca este ignorata.
Diabetul de tip 2 este complet reversibil daca tatal tau trateaza problema asta cu seriozitate sa puna mana serios sa slabeasca si sa nu mai manance deloc: zahar, paine, nici un fel de cereale ori mamaliga, pastele fainoase, placinte, dulciuri, sucuri, cartofi, fasole boabe si alcool.
Miscarea fizica este extrem de importanta.
Diabetul zaharat nu mai este o problema in ziua de azi, daca omul este catd e cat cu capul pe umeri si se apuca serios sa tina dieta fara cele mentionate mai sus si sa slabeasca, putand sa scape de diabet.

Deci pana la urma, cati ani ai?

Este copila inca, are doar 18 ani, daca i-a expirat buletinul acum 1 luna si abia a sustinut BAC-ul

"în 26 Iulie | anilaalenoi a întrebat:
Am buletinul expirat de luna trecuta din 19, deci o lună si un pic. Mâine ma duc sa mi.l fac ( trebuia mai devreme insa am avut bacul..."

Am inteles. O intentie onesta in ceea ce a scris se simte, nu pot sa ma pronunt. Dar din experienta, stiu ca nu orice zboara se mananca si multi se dau ceea ce nu sunt. In ziua de azi, rar mai gasesti persoane bine intentionate, se cauta mai mult cancan.

Bârfit.poate pentru ca am spus aici lucruri despre ei, asta ar insemna ca varfesc dar eu niciodata cu nimeni cu am discutat despre el sau familia lor, la noi in casa nu se barfeste, poate bunica câteodată, fiindca este bătrâna mai spune cate una alta catre noi si nu este lăsată de tatăl meu fiindca lui nu ii place barfa, si chiar de ii plăcea noi de fel nu discutam de casele oamenilor la noi in familie, ca mai zici uite ce gard frumos are vecina, hai sa il vopsim si noi tot asa sau ca uite a intrat cutare la un servici bun, il admiri, poate este si asta o barfa, dar sunt lucruri pozitive. Si fiind realisti acum, vrei nu vrei, in viata tot iti mai scapa cate o barfa, hai nu in familie la tine, da cu o prietena, amică, amic..Adica si tu poate la scoala, in oras tot mai barfesti cate ceva, toti de pe pământ o facem, treaba este sa nu ne formăm un obicei din asta si sa nu trăim cu ură si sa ii judecăm pe altii in loc sa facem ceva sa ajungem si noi la fel de buni, sau daca e o situatie de rau sa fie învătătură sa putem evita situatii similare. Deja simt ca am lungit o foarte mult cu acest subiect "barfa", treaba e ca am vrut sa detaliez ca este bolnav si ca nu au copii, nu au alt ajutor, nu au venit, si de asta..am spus realitatea nu o barfa sau o judecată. Scuze ca a trebuit sa postez aici, as fi vrut un sfat in ce as putea spune ca o încurajare cand ma duc sa o ajut pe femeie la pansat, dar în schimb am lălăit o aici cu chestii inutile, explicate fara rost, eu am vrut doar sa detaliez si sa imi justifica intrebarea in fine. Si iti multumesc in legatura cu sfatul pe care mi l ai dat in legatura cu tatăl meu, incerc si eu pe cat posibil sa ma informez cam cu ce pot sa ii fac sa mănânce astfel incat sa nu apara complicatii pe mai tarziu, dar nici in ruptul capului nu vrea să renunte la sucuri, si.a luat pepsi dară zahar.dar nu stiu daca are voie să bea, eu din ce pot ii fac numai mâncare special pentru diabetici, ba chiar si eu si mama si bunica mâncăm toate la fel ca sa ii vina mai usor. Iaaar, o lălăi imi cer scuze. Multumesc pentru raspuns si sfat.

Scuze ca v.ati pierdut timp din somn sa imi răspunderi si ca poate am fost cam dură sau poate impertinentă in unele răspunsuri. Seara faina

Eu nu am pierdut nici un somn, ca-s treaza si odihnita, fiindca la mine-i deja 9 dimineata, ziua de Joi