Ti-as recomanda sa mergi la un consult psihiatric fiindca acest lucru se intpla dintr-o frica sau criza generata de o anumita conditie/boala psihica.
Este posibil sa fie ceva cu glanda tiroida, si mie mi se mai intampla asta, de emotii sau frica, sau cand e frig afara si ma concentrez asupra starii mele de frig incep sa tremur si nu ma mai oporesc. Ce am mai observat eu la mine, e ca daca am o stare de prezenta in momentele alea si ignor frigul si nu ma gandesc la nimic, doar observ lumea, pomii, incerca sa ma concentrez pe ce e imprejurul meu, dupa cateva minute imi revin si am o stare de liniste. Cred ca noi am inceput sa nu mai traim prezentul si sa traim cu frica in sinea noastrea, ne imaginam tot felul de probleme, ne-am obisnuit sa ne facem noi singuri problemele in mintea nostra, nu mai avem credinta, nu mai avem incredere. Totul in noi e plin de frica, si asta cred ca e marea problema in zilele noastre. Nu mai stim sa traim prezentul cu credinta, pace si bucurie, nu mai stim sa iubim.
A, nu cred că e vorba neapărat de credință, cat eu chiar incerc sa gândesc pozitiv indiferent de situație, pentru că știu că probabil Dumnezeu mă va ajuta, dar depinde și de mine sa schimb ceva, probabil nu ar mai trebui să mă stresez așa mult, sau sa mă gândesc că ceva iese prost
Sincer, mi-e cam frica sa ii spun lu' mama că aș vrea la un psihiatric, o să creadă că am înnebunit sau ceva