Buna seara ( este seara cand postez asta) as dori mai mult sa spun ce am pe suflet decat sa va pun o intrebare pentru ca m-am informat destul de mult, am fost internat intr-un spital de psihiatrie cu diagnosticul Episod Psihotic Acut, vreau sa va zic ca viata mea s-a schimbat radical de cand am dat de aceasta boala, din adolescentul plin de viata si petrecaret in semi-adultul aproape de suicid ( nu zic ca vreau sa fac asta, dar asta simt uneori) vreau sa zic ca merg la psiholog, sunt pe medicatie, totul decurge perfect, singura problema este ca mi-am pierdut aproape toate prieteniile care le aveam din cauza bolii, atat in perioada in care s-a manifestat si nu am tratat-o pentru ca nu stiam ce se intampla, cat si in perioada in care sunt pe medicatie si ma simt bine, toti fostii prieteni ma evita, deci banuiesc ca vin mai mult aici pentru ca am nevoie de atentie, vreau sa-mi spun povestea, stiu ca nu e greu sa iti faci prieteni noi, dar ce faci cand toti pleaca de langa tine? Multumesc pentru timpul acordat.

Imi pare rau ca ai trecut prin asa o experienta si ai fost abandonat de prieteni fix cand probabil aveai mai mare nevoie sa iti ramana alaturi. Poate este timpul sa iti gasesti prieteni noi, care sa te accepte asa cum esti si sa te aprecieze pe tine ca persoana dincolo de dificultatile tale. Daca esti din Bucuresti, Ploiesti, Cluj sau Giurgiu (sau in imprejurimi) iti recomand calduros Fundatia Estuar - este o fundatie care acorda ajutor pentru resocializarea persoanelor adulte cu probleme de sanatate mintala si pentru multi este exact acel "acasa" emotional de care au nevoie. www.estuar.org Oricum, este foarte bine ca urmezi tratamentul medicamentos si psihoterapia si important este ca tu lucrezi cu tine si sa tii minte ca meriti prieteni buni care sa ramana langa tine. Sunt convinsa ca si psihologul la care mergi te poate ajuta sa reusesti sa iti faci prieteni noi, sa iti spui povestea, sa treci cu bine si prin etapa asta din viata ta. Multa sanatate si numai bine!

Poate pentru că i-ai îndepărtat? Poate pentru că n-ai vrut să le accepţi ajutorul? Poate pentru că n-ai mai vrut să-i ajuţi când au avut nevoie de tine?

Pai nu cred ca ii interesau foarte mult de mine adica nu eram prieteni apropiati, cei care au tinut la mine sunt prietenii din copilarie care inca imi sunt alaturi, dar eu aveam multi prieteni si cunostinte si ma mai inteleg doar cu cei care nu am vorbit in perioada aceea sensibila

Eh nu's nici chiar asa disperat sa ma alatur unei fundatii, in general vreau sa-mi fac prieteni noi, multumesc pentru ca imi tineti pumnii, apreciez

Nu trebuie sa isi para rau, aprecieaza pe cine te-a ajutat la greu nu cine a fugit cand ai dat de greu, imi pare rau de tine, si mie imi place pshiologia mult, aveai halucinati?

Ah, se explică. Oamenii nu vor "amici" deprimaţi. Le e uşor să renunţe la ceilalţi, dacă nu sunt apropiaţi. Dacă ai prieteni care ţin la tine... ceilalţi vin şi pleacă mereu, fie că eşti deprimat, fie că nu.

Nah, mi se parea ca am dar nu eram sigur, eram f agitat in unele momente, odata cand am consumat droguri am avut o halucinatie aditiva in rest nimic ( asta a fost cand eram in liceu nu consumam de fel dar am vrut sa incerc )

Am cautat boala ta si asta mai dat ca rezultat e wiki, ca urmare a ce te-ai imbolnavit ceva a cazuat asta?

Cica e ereditara, am avut in familie cazuri, dar nu credeam sa mi se intample tocmai mie care am avut o viata normala si nu am fost un copil zvapaiat de fel, la inceput am crezut ca m-am imbolnavit din cauza ca am fost traumatizat in generala de niste fete care ma bateau si asta m-a facut sa-mi pierd mintile intr-un final, sunt multe teorii la care pot sa ma gandesc, nici eu nu stiu exact din ce cauza o fi, medicul nu-mi zice prea multe, adica nu inteleg eu nu stiu, imi imaginez ca probabil nu vrea sa ma sperie ca trebuie sa iau medicatie o perioada mai lunga de timp sau sa nu imi provoace o stare de discomfort habar n-am, oricum sunt pe calea cea buna am trecut printr-un iad cand era bolnav si nu descoperisem boala, credeam ca sunt urmarit de oameni necunoscuti din metrou, voiam sa ma arunc in fata metroului, credeam ca sunt controlat telepatic, numa tampenii din astea, si gandeste-te ca nu aveam pauza, zi si noapte, era oribil, bine ca sunt stabil acum, incerc sa-mi refac viata nu te simtii prost pentru mine ca am vazut altii si mai rau, de ei ce pot sa zic, sa nu-ti mai zic ce era in spital hehe, loong story... pentru cine are rabdare sa asculte

Erai depresiv? paranoic de fel?

Da

Acuma mai esti paranoic? depresiv? mai crezi in ceva? ce anume te motiveaza in viata?

Si euam patit genul dupa despartirea de fosta mea iubita credeam ca totul e un joc ca toata lumea se juca cu mine, mi-a fost foarte greu

Team suparat. daca da scuze, nb