Doar un om slab are astfel de gânduri. Un om puternic lupta cu viata, indiferent cum ar fi ea. Sunt oameni care se lupta și cu boala, dar și supraviețuiesc. Alții cu handicap și totuși se bucura de viata. Cauta pe Facebook Nick Vujicic sa te convingi. Și multe exemple sunt de dat. Alți oameni în scaun cu rotile și totuși practica sporturi extreme, merg la sala, oameni orbi care au motivația sa facă un lucru și chiar îl fac. Tu în loc sa te bucuri ca ai mâini și picioare ce alții și fără dar sunt mai fericiți ca tine, iar tu să zici că vrei sa mori.
Ai dreptate sunt foarte slab, mie rușine de mine, nu e vina mea că m-am născut, mă gândesc în fiecare zi de ce mai trăiesc, pe stradă abia mai ies, o început să îmi fie frică de oameni și încep să tremur
Https://terapeuti.ro/intreaba-terapeutul-online/
Mai bine vorbești direct cu specialiști.
In mare nu e anormal, dar la cum descrii tu treaba, e destul de amplificata starea ta. Cauzele pot fi multiple si, ceea ce foarte multi ignora in zilele astea, ele pot fi in principal regimul alimentar si lipsa activititatii fizice.
Nu este ceva normal, si as vrea sa mergi la un medic psihiatru si sa iei un tratament, dupa aceea te vei simti mult mai bine.
Ideea este ca tu ai depresie si o lasi netrata e ca o boala pe care daca o lasi se complica si in final numai trece sau trece foarte greu.
De aceea daca o iei din pripa se poate si vindeca, dar cum ziceam cu ajutor specializat de la medic si tratament medicamentos.
Nu lasa depresia sa te distruga!
"acum 4 ore | Benny09 a răspuns:
Doar un om slab are astfel de gânduri. "
un om foarte puternic poate fi lovit de soarta asa de rau ca sa nu ii mai pese ca traieste sau moare, cum ar fi de exemplu sa iti moara copii
si nici macar asta nu e problema principala, ci faptul ca tu incerci sa il faci sa ii para rau ca nu e puternic, ei bine, FOARTE PUTINI oameni sunt puternici, deci, in loc sa il faci sa se simta si mai prost, mai bine incerci sa vii cu o solutie de gen:
marea majoritate ZDROBITOARE a oamenilor NORMALI au avut intr-un moment al vietii ganduri sinucigase, este o problema reala, dar poate fi tratata, deci, mergi la psiholog, si... e o imbecilitate amarata sa crezi ca e o rusine sa sa cauti ajutor profesional cand e vorba de probleme mentale
Si eu sunt in depresie insa ar trebui sa iti dai seama din ce motiv esti in depresie si iti urasti viata.Si apoi sa incerci sa schimbi acel ceva in viata ta.Eu sunt in depresie deoarece nu am iubita si sunt si sarac.Ca sa pot fi fericit ar trebui sa rezolv aceste 2 aspecte ale vieti. Cauta si tu ceea ce te deranjeaza la viata ta si incearca sa schibi.
Te inteleg perfect si imi pare rau sa vad ceea ce ai scris. Viata e un dar sa stii, uite eu am avut gânduri asemanatoare, chiar o tentativa, dar m-am ridicat si acum as vrea sa fiu de folos altora. Crezi ca te pot ajuta? Ma poti contacta in privat.
Da bine in teorie. Asta cu exemplele e foarte misto, dar uite ca nu functioneaza sa te uiti undeva departe. Nici macar la copii. E misto ca motivational sa te uiti la Vujkovic si sa zici "ba, cate face ala fara miini si picioare" dar dupa aia te uiti in jur, te uiti la tine, si ceva e efectiv blocat. Doctori, medicamente, teoretic ajuta. Practic, totul depinde de o resursa interioara si cum ti-o canalizezi.
,,Totul se poate rezolva cu tratament"? Dar pentru o carieră în domeniul calculatoarelor,IT, sau reconversie profesională unde putem găsi tratament, vă rog? La pshihiatrie? Nici nu mă miră. Din cauza asta avem atâţia deştepţi în ţară. Sunt şi eu unul, poate cel mai,, deştept".
Rostul - există vreo carte unde este scris rostul nostru pe Pământ?
În definitiv,rostul e acela de a trăi cu bucurie înfruntând greutăţi,probleme şi suferinţe. Doar astfel se poate descoperi scopul nostru în viaţă,dacă trecem prin cât mai multe şi ne descurcăm trăind prin ele
Personal am pierdut cariera la care am sperat mereu să o obţin,am pierdut relaţii,perspectiva unei căsnicii fericite,cam cele mai elementare lucruri ce pot constitui scopul unui om pe Pământ. - Intenţionat am spus scopul unui om şi nu al omului,pentru că scopul omului este viaţa însăşi,cu bune şi cu rele,prin uşor şi prin greu,cu bucuria în suflet şi cu fruntea sus la gândul că toate acestea ne vor fi de folos la un moment dat în viaţă.
Am pierdut multe,dar nu mi-am permis să pierd un singur lucru: calitatea de om şi optimismul că trebuie să ne călim prin suferinţe ca să devenim un om adevărat,şi că în timp acestea se vor transforma în cicatrici dacă le lăsăm să nu ne afecteze prea mult, care sunt semnul vitejiei şi a curajului şi ne vor deveni unelte cu care să construim poduri peste dureri şi pierderi, iar nu graniţe pentru suferinţă, care este o parte inevitabilă a vieţii şi totodată cea care îi aduce culoare şi adevăratul confort mai târziu în viaţă.
Rostul adevărat ni-l construim având ca,, mortar" lacrimile suferinţei. La un moment dat, suferinţa va trece şi lasă în urma ei încrederea în ziua de mâine şi sentimentul propriei valori şi al împlinirii adevărate în viaţă.