Nu stiu nici un medicament, doar ce-mi aduc aminte din copilarie de ceva cu miere, dar nu a functionat.
Ca sfat insa, iti pot spune sa nu-ti mai faci griji legat de mancare sau pofta de mancare.
Eu unul, cand aveam 8 ani aveam 25 de kg, aratam ca un mort, si pur si simplu nu mancam, nu aveam pofta de mancare, iar cand mancam, asta odata sau de doua ori pe zi maxim, mancam putin.
Cu timpul insa, am crescut, iar pofta de mancare a inceput sa creasca si ea, odata cu mine, iar acum nu stie mama ce sa mai faca de mancare sa-mi ajunga si mie si tatalui meu, pentru ca amandoi mancam foarte mult.
Au incercat si ai mei sa-mi dea medicamente, dar nimic nu a functionat.
Asa ca cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa nu te bazezi pe medicamente si sa nu te stresezi cu asta.
In timp o sa cresti mai mare, iar pofta de mancare o sa creasca si ea odata cu tine. Iar daca nu-ti place o mancare, pur si simplu n-o manca, n-o sa-ti placa in continuare.
Bine, depinde, de exemplu eu uram pilaful cand eram mic, iar acum as manca pilaf constant.
Gusturile se schimba pe parcurs, si cine stie, in viitor e posibil sa-ti placa lucruri care acum nu-ti plac, dar nu trebuie sa apelezi la medicamente si la cine stie ce tratamente ca sa-ti cresti pofta de mancare.
Am auzit de un "tratament", în orice caz nu implică niciun risc. Dimineața, pe stomacul gol, un pahar de suc de mere naturale făcut în casă (există aparate pentru asta). Merele au un tip de calorii negative sau ceva de genul... Nu strică să încerci că au și vitamine.
Ba n-arata-i ca un mort. Eu în clasa I aveam 19 kg și nici eu n-aratam ca un mort.
Aratam, pentru ca eram destul de inalt, erau oasele grele, nu eu. Iti zic sigur ca eram ca un mort, si in plus, asistentele cand au vazut ca am 25 kg s-au ichinat, au zis ca n-am cum sa fiu asa slab si sa ma tin si pe picioare.
Deci ba da, aratam ca un mort.