Am o problema. Sper sa ma ascultati si sa nu va plictisiti.

am 12 ani jumatate si sunt fata.
Sunt mereu trista si simt ca nimeni nu ma intelege si cred ca asa e. intru cam des in 'crize' nu ma pot controla ma enervez tip si dupa fug ba afara, pe terasa bunicilor mei [Dumnezeu sa ii odihneasca] sau in coltul unei camere si incep sa plang vreo 2-3 ore, mama ma scoate cu greu de acolo.
Parintii mei ma cearta mai mereu [isi dau seama ca gresesc dupa ce am o criza din aia] isi cer scuze si dupa la fel fac. imi spun ca am numai ganduri negre[de multe ori le zic ca o sa ma omor din cauza lor] totusi ii inteleg si pe ei. sunt obositi si lucreaza peste 12 ore e zi.
simt ca ma termin cu zilele. nu gasesc nimic frumos in viata asta. Cand ma rog noaptea la D-zeu imi doresc fericire. unde e fericirea? nicaieri.
acum plang si nu stiu ce sa fac. toti prietenii s-au dovedit a nu-mi fii prieteni (le doresc toata tristetea mea cu foarte mare placere) sunt niste idioti.Nu e nimic fericit, absolut nimic fericit in viata mea.
De multe ori ma gandesc sa ma omor.Le-asi reduce cheltuielile parintilor si i-asi face mai fericici.Sa nu mai aiba nici un copil "intunecat" asa cum imi spun pe cap.
Intrebarea mea este: ce sa fac sa scap de gandurile astea si de tristetea care ma framanta de cand eram mica? pur si simplu nu mai suport.
Nu mai am chef de certuri, jigniri. va rog.
Dau funda
[ma scuzati pentru categorie dar nu stiu unde se incadreaza asta].

Complicat. ai mers la doctor? ce iti declanseaza crizele?

Fiecare am trecut prin asta. Iti trebuie multa vointa ca sa incerci sa intelegi ca nu e viata chiar asa de grea. Mai tarziu vei rade de asta. Trebuie sa iei oamenii asa cum sunt si vei vedea ca nu-ti va mai pasa. Curaj! Ti-o spune un om care se apropie de 60 de ani.

Incearca sa mergi la un psiholog - la un cabinet privat sau la scoala, daca este vreun cabinet acolo.

Eu spun,sa incerci sa uiti de "aceste ganduri negre",si sa te duci sa te recreezi,intr-un parc de distractii, ai putea da de-o-parte gandurile rele, pentru ca inca esti copil, incearca sa te recreezi, si sper ca o sa iti fie mai bine .

Du-te la un psiholog
nu e o rusine

Parintii, prietenii, ganduri.

Eu cred ca nu trebuie sa mergi la psiholog.te inteleg foartebine..singura am trecut prin asta...si stiu ca e foarte greu.cind iti pare ca esti singura si nimeni nu te intelege..in fine...
iate in maine alegeti un scop pentru care sa traesti.e greu dar ai sa vezi ca vei fi foarte fericita cind iti vei gasi un baiat care te va sustine si va fi la fel ca tine..ai sa vezi ca intr-adevar vei fi fericita.

Cabinettele psihologice sunt cam la mare distanta. dar o sa vorbesc cu parintii.

Buna.cu ce pot sa te ajut este un sfat.incearca sa iti faci un jurnal si sa scrii in el fiecare zi din viata ta.si cu bune si cu rele. daca nu ai prieteni asta nu insemna ca vine sfarsitul lumii.si daca ai multi prieteni si nu te ajuta cu nimic tot aia e.mai bine fara ei decat cu ei. si nici nu te gandi sa te omori.alti ar da miliarde pentru a mai trai inca o zi.plangi si suferi acum dar mai tarziu o sa ai o viata fericita fiindca DUMNEZEU nu da fericire mai putina si tristete mai multa.le da pe ambele in cantitati egale. poti sa incerci sa te duci la psiholog.te poate ajuta mai mult decat crezi.si gata cu crizele ca esti fata mare. dupa ce citesti mesajul vreau sa imi spui ce profesie o sa alegi.asculta si melodia lui cabron ft pacha man-arata-le la toti o sa iti placa.mult noroc

Nu ar strica sa-ti faci niste analize, starile astea pot fi date si de niste carente de minerale in organism sau de probleme hormonale (tiroida in special). In plus, poti suna la telefonul copilului, 116 111 daca vrei sa vorbesti cu un psiholog in complet anonimat, te pot ajuta cu sfaturi profesioniste. Este gratuit sa suni de pe romtelecom sau cosmote si au program zilnic 08.00-24.00. Toata lumea are probleme, toti trec printr-o perioada dificila, multa lume plange si nu intelege ce se intampla si ce au de facut, din pacate traim vremurile astea tulburi dar pe care trebuie sa le trecem si pentru asta trebuie sa facem niste eforturi. Sigur o sa se termine totul si o sa vina si momente mai bune, nu dispera, nu ai de ce sa te gandesti sa-ti iei viata. Sunt foarte multi copii bolnavi, sunt foarte multi fara parinti, sunt foarte multi care nu au ce manca sau nu au cu ce se incalzi, gandeste-te ca de fapt esti o norocoasa ca esti sanatoasa, ca ai parintii langa tine, ca ai ce-ti trebuie. Ce crezi tu ca ar fi fericirea? Multi copii te-ar considera fericita doar pentru ca ai parinti. Deci ia fericirea asa cum e, nu te gandi ca fericirea e ceva imposibil sau sa mergi pe nori, e ceea ce avem langa noi dar deseori nu realizam ca chiar este fericire Ai grija de tine si fii copil, joaca-te, citeste, gaseste-ti un hobby care sa te ajute sa treci mai usor peste zi, nu sta sa-ti plangi de mila!

Fa-ti un prieten/a cu care sa-ti petrecei marea majoritate a timpului facand lucruri care aparate sunt banale.
Cred ca ai nevoie de o persoana aproapiata caruia sa ii poti spune absolut totul.
Numai bine!

Nu cred ca te poate ajuta nimeni pe TPU decat cu sfaturi. cel mai bine ar fi sa mergi la un medic. o sa fii bine!

Off draga mea, imi pare rau pentru tine! Si sa stii ca te inteleg perfect! Si ai mei se cearta mai mereu si nu e usor sa ii vezi mereu certandu-se...Inteleg ca esti foarte stresata si ca nu mai suporti dar poti vorbi cu parintii tai poate ajungeti la o intelegere, sa nu se mai certe iar tu sa nu mai faci crize.Pana la urma sunt parintii tai si te iubesc daca nu mereu ti-o arata.Eu te-as sfatui sa te duci si la un psiholog pentru ca, crizele astea nu sunt normale la varsta ta! Si nu ar strica sa treci mai des pe la Biserica, sa te rogi pentru ca Dumnezeu te poate ajuta foarte mult, o sa vezi Numai bine! ai grija de tine!

NU crede asa ceva... daca te-ai omori le-ai face mult mai mult rau. poate nu-ti dau seama dar ei te iubesc nespus de mult si poate nu stiu sa-ti arate sau sa-ti spuna asta. vorbeste cu ei...si cand te simti trista asculta muzica asta sigur te va ajuta :*

Pff. pai pe la noi nu sunt copii mai de loc. scoala a fost inchisa pentru ca nu erau mai mult de 20 copii. mai ales prin vecini sunt 2-3 copii care mi-au fost prieteni si acum s-au dovedit a fii niste simple oi la o simpla turma. si barfesc cat e ziua de lunga [in special pe mine].

Ei ma inteleg intr-un fel. dar daca gresesc ceva tipa la mine si fac intr-un hal fara de hal. si nici nu ma lasa sa vorbesc si ma enervez. si na. acum nu mai tipa la mine. fac tot ce le cer. o sa vorbesc sa ma duc la un psiholog daca se mai intampla ceva.

Crede-ma stiu cum e. Eu am 11 ani jumate si sunt fata. Parintii mei au divorțat acum cateva luni si sunt in aceeasi situatie. Nu stiu daca pot sa te ajut cu ceva dar m-am gandit ca poate te-ar ajuta macar un pic sa stii ca exista si alte persoane chiar mai mici ca tine care au aceleasi probleme in viata. Si eu de juma' de an sunt mereu trista. Plang in fiecare noapte pana adorm si -am gandit sa ma tai. Nu ma luati cu caterinca stiu sunt 'mica' si cu chestii din astea. 'Prietenele' mele sau dovedit a nu fii atat de apropiate de mine cum credeam si ma rog drama drama cu pitzipoancele astea. Sunt. oarecum in depresie. Înainte de asta eu trebuia sa fiu psihologul tuturor fetelor astea si in loc sami rezolv problemele astea le rezolvam pe ale lor. Ok sper ca ai trecut de faza asta pentru ca intrebarea e mai veche dar scriu asta pentru cei/cele care ajung pe site la intrebarea asta vautand pe google cum am ajuns eu.
Sper ca nu v-am plictisit :* paa

Love is the way!

WHAT THE FU*K
Dont stalk meh
Sunt intrebari vechi, de dracu, si nu ma lasa sa le sterg.