mai am vreo sansa de a creste in inaltime sau ce as mai putea face pentru a mai creste? Am 18 ani iar inaltimea mea este de 161cm ceea ce pentru un barbat este destul de mica. Tatal meu are 180cm iar mama mea 159cm si nici un barbat din familia mea nu e mai mic de 175cm.Nu am avut problema cu inaltimea mea doar decat de la varsta 7 ani cand am tot continuat sa fiu mic de statura pana acuma.De la 15 ani de abia am crescut de la 158 la 161cm.Mi-am facut analize si au iesit ca nu am absolut nimic iar cartilajele imi sunt inchise si nu ca nu pot face acel tratament cu hormoni de crestere.Am luat in considerare sa practic basketball-ul sau inotul insa nu sunt sigur daca aceste ar putea sa ma ajute sau este o pierdere de timp odata ce e prea tarziu pentru mine pentru a mai creste. Dupa cum mi-au spus rudele mele nu sunt singurul care a avut aceasta problema, 2 unchi de la mine din familie au avut-o iar de la 17-19 ani au inceput sa creasca in inaltime.

Mergi la medicul de familie si cere i o trimitere către endocrinologie. Specialistul iti poate prescrie hormoni de creștere dacă nu te ai maturizat complet. Dacă te ai maturizat, nu e nicio problemă. Bărbații nu sunt mai bărbați cand sunt mai înalți. Sincer, eu unul la 1 77 nu ma simt mai bărbat dacă ii întrec pe altii la capitolul asta. În adolescență, ii "invidiam" pe cei mai ascunzi ca mine cu o proportionalitate corporală adecvată înălțimii. E posibil ca ale tale cartilaje sa fie închise. Asta înseamnă că funcția androgena a lucrat bine si ca te ai maturizat. Acum mai trebuie sa te maturizezi psihologic, căci asta te face bărbat.

Am fost si tot ce mi-a zis ca nu poate sa-mi prescrie hormoni de crestere deoarece cartilajele mele sunt inchise iar sa ma maturizez psihologic nu cred ca va merge din cauza inaltimii mele patetice.

Asta nu inseamna ca nu te mai poti înălța. Ti ai facut radiografie? Da,intr adevăr, cu cartilajele închise nu prea se mai poate dar dacă esti dispus, te poti opera. Este dureroasă si costisitoare însă tot tu hotărăști dacă merită. Tu ai genele părinților tăi si la acest aspect ti ai moștenit mama. Nu puteai schimba asta chiar si cu cartilajele deschise. Cu timpul, vei accepta situația si daca asta iti scade încrederea în tine, exista stimulante care pot restabili echilibrul bio emoțional. Vizitează un psihiatru sau macar mergi si discuta cu un psiholog. Nu e jenant sa înveți să te accepți. Asta înseamnă maturizare.