Un control de rutina il faci la un medic specialist oftalmolog si nu la centrele de optica medicala unde poate isi da cu parerea un optician! Fa-ti un control amanuntit, fond de ochi, tensiune oculara, etc! Medicul iti poate prescrie si anumite vitamine! Consuma alimente ce contin luteina si ia 10 min pauza dupa o ora de lucru la calculator!
Am fost, chiar azi. Si imi spune la sfarsit ca nu gaseste lentile mai bune de 0.25 fata de dioptria mea prezenta, ca ochiul meu ar fi devenit lenes si nu reactioneaza la celelelte lentile. Ce as putea sa cred? Ca tipa de acolo era unpic beata si sa ma duc la alt cabinet?
Tot timpul ai tu ceva, ba te inteapa, ba nu stiu ce. Cand erai mic tot asa erai? Si pana la urma ai glaucom? Si eu vad ceva firisoare, dar nu am fost sa vad. M-am uitat odata in soare pana l-am vazut negru si de atunci cu un ochi nu vad clar. Mult timp vedeam un soare mic peste tot, plutea asa in imaginea data de un ochi. Nu-mi amintesc, eram adolescenta, probabil m-am uitat cand cu un ochi cand cu altul si mai putin cu unul dintre ei. Obsesia mea era sa ma uit la bec si sa inchid ochii, apoi priveam luminita pe fond intunecat pana disparea si incercam sa o "ptind" si sa o plimb unde voiam, dar nu statea. Iti dai seama ce varsta aveam. Toate bolile in curul babei mele, era o vorba. Asa si cu mine, inca ceva, inca ceva, s-a subrezit sandramaua. Tot ca tine ca ce-o fi ca ce-o fi, fara sa merg la doctor decat un pic, cat sa vad ca ma plimba sau ca nu e bazat. Nu am rezolvat niciodata nimic. E nasol sa traiesti cu teama. Cand ma deranja ceva, in jurul inimii, ca pe tine, nu aveam nimic la analiza. Cica pe fond psihic. Si tot asa pana am intrat de-a binelea in panica cand simteam ceva in neregula. Odata simteam o presiune imensa de parca sa-mi intinda aorta si sa-mi impinga inima spre splina. Gata mor! Fuga la urgente, pe drum incercam metoda calmului, sa nu ma ia si cu senzatia ca nu pot respira. Acolo, ce cum, ce cum, daca nu am repetat aceiasi fraza de 10 ori si nimic. Parca se diminuase un pic cand ma vazusem pe patul acela cu trei capete deasupra mea. Am stat afara pe o bordura pana mi-am revenit. Stresuri din diferite motive, iar imi aparea, dar usor de acum, pana cand urma un hop, un stres si presupuneam ca gata, nu voi rezista, fac infarct. Insa un prieten m-a scoas din situatie inainte sa aiba loc, cum era vorba si am simtit o usurare asa mare, incat nici pana azi nu am mai avut ceva. cu exceptia altor probleme neglijate si diagnosticate in vreo trei feluri de trei medici diferiti. Insa cand ma supar pe prietenul meu si nu mai vreau sa aud de el, pac, parca imi dispare protectia. Ce o fi, ce o fi? cum functioneaza. Nu mai ma gandesc.