Bună TPU!
Vreau ca în următoarele rânduri să expun toate detaliile pe care le știu legate de problema mea cu atenția. Am tot reflectat asupra ei și de data asta chiar îmi doresc foarte mult să o pot ști rezolva, să știu ce se poate aplica în cazul meu. Fiindcă formulată așa: "Am mereu probleme cu atenția. Mă pierd mereu" sau ceva în genul este destul de vag. Este ca și cum aș spune "Vreau să învăț informatică" și nu "Vreau să încep să învăț noțiunile cutare din informatică, să văd cu ce se mănâncă, dacă merge treaba, cum merge treaba".
Acum am să intru în zona amintirilor de când eram mic copil: Cam toată copilăria mea cât și în general (până și în ziua de azi) am fost mai izolat de felul meu. Obișnuit să stau acasă și în casă, cu părinții, toată treaba s-o fac pe-afară și în jurul casei. Petreceam mult timp la TV și calculator. Faza este că îmi plăcea mult să mă uit la diverse filme sau desene animate însă toate scenele le doar admiram, și-atât. Creierul meu nu era obișnuit să fie atent la cadre, ca apoi să le poată discuta cu cineva. Adică, dacă după ce vedeam un episod dintr-un serial sau mai știu eu ce, mă întâlneam cu alți copii ca să discutăm despre acel episod, eu nu-mi aminteam detaliile. Nici nu știam cum anume să povestesc ce am văzut. Pot face aici o analogie cu o melodie faină la care mereu am admirat coloana sonoră, cât de fain se aude dar abia apoi m-am trezit, luând modelul altora, să fiu atent și la scenele cu imagini și la versurile din melodie. Atunci când am văzut că asta era normal.
Când era vorba de ceva eveniment din viața de zi cu zi, iarăși, eu știam doar să-l savurez, nu știam să-l și descriu. (Cel puțin geografic, cu recunoașterea traseelor, cu recunoașterea florei - a copacilor, a mai știu eu ce se află pe pământ, am stat de când mă știu prost.). Atunci când am văzut, cred că pentru prima dată, cum alții descriau niște etape pas cu pas fie în realitate fie în ceva articol (cred că e clar la ce mă refer) am fost suprins. Am fost șocat. Cum puteai avea răbdare să explici totul pas cu pas. Eu cel puțin nu așa funcționam (deși îmi plăcea rezultatul, când cineva explica pas cu pas), ci doar savuram, atâta tot.
Nu mi-a plăcut mereu să citesc. Dar am avut multe clipe în care m-am surprins pe mine însumi luând fie o carte, fie o revistă în mână și citind. Și cam toate dățile în care am citit ceva au avut un punct comun: Luam o pagină, citeam din ea fie o propoziție, fie un paragraf, apoi îl reciteam. Mă gândeam la altceva între timp și iarăși reciteam. Mi-am zis de multe ori că e ceva neregulă cu mine, cum citesc, dar am trecut de multe ori peste. Nu că am rezolvat problema. Doar am ignorat-o.
Faptul că mereu aveam probleme cu atenția (la care mai adaug stilul de a face lucrurile foarte foarte rapid, de a mă grăbi când merg pe drum, de a fi mereu pe fugă, de a nu avea răbdare, de a face totul în grabă, de a nu ști ce întreba pe un om iar mai apoi de a-i cere explicații după lungi pauze de timp sau de gândire) m-a dus destul de bine în depresii și gânduri negre (referitoare la suicid). Mi-a durat destul de mult timp până să-mi dau seama că eu nu gândurile acelea negre trebuie să le tratez ci problemele care m-au adus până în acel stadiu. Fiindcă acele gânduri, dacă le iau așa, sunt doar consecințe ale unor gânduri negative intense și foarte frecvente care aveau ca rezultat vorba "Nu mai suport!".
De asta spun că vreau să încerc să-mi antrenez pe cât se poate de mult atenția. Alt exemplu era de fiecare dată când eram înconjurat de un grup de oameni și nu mai puteam fi atent la drum, pe unde merg, că eram atent la acele persoane. Consider că pot vedea această atenție ca pe ceva care poate fi antrenat. Eu, cum am fost obișnuit de mic copil să nu "casc ochii", să stau la locul meu, mai cu privirea în pământ, mai cu privirea spre interiorul meu (când mă gândeam "De ce?"), cred că atenția mea a avut mult de suferit.
Am fost la psihologul de la universitate la multe ședințe iar el mi-a recomandat să citesc zilnic minim 2 pagini, ca antrenament pentru minte. Azi mi-am făcut niște analize de magneziu și de calciu, să văd dacă nu și lipsa vitaminelor e o cauză pentru problemele mele de gândire.
La filme m-am lovit de multe ori de chinul de a mă pierde în scene, de a trebui mereu să dau înapoi după scena ce tocmai a trecut, de a urmări cu greu subtitrarea. Am ajuns într-o vreme, parcă, să nu mai pot urmări niciun film, fiindcă depuneam prea mult efort. Mă rog, am ajuns într-o vreme să consider că e prea mult efort din partea mea să gândesc, că toți au ceva de zis și că nu mai suportam. Dar am trecut peste acea perioadă.
Mi-a recomandat cineva un site cu jocuri pentru antrenarea atenției. Apoi psihologul mi-a recomandat alt site în gen.
Întrebarea mea este: Ce anume să știu că mă poate ajuta ca să-mi dezvolt, sau cel puțin să-mi recapăt (dacă am ce recăpăta) atenția? Am făcut ieri un test să mă uit până la final la un videoclip de pe Youtube, la fiecare scenă și imagine în parte. Am observat că am depus efort să fiu atent la fiecare mișcare. Să citesc zilnic? Chiar dacă zilnic citesc destul de greu și trebuie s-o iau de la capăt cu unele informații după ce tocmai le-am citit? Să am grijă cu alimentația mea? Cu ce mai exact? (Aștept deci rezultatele de la analize). Și vor dura mult toate aceste exerciții? Vor fi bune la ceva? Fiindcă dacă voi ști sigur că vor dura, nu am să mă plâng, ci măcar am stă știu un lucru, am să știu care e prețul pe care-l plătesc pentru atenția mea. Fiindcă am mare nevoie de atenție bună. Mai ales la cursuri la facultate, unde m-am pierdut de n ori și am ajuns să dau o restanță la un examen, pe care l-am picat cu 2 și l-am luat în vară cu 9 după ce am acordat suficient de multă atenție la studiu. Fiindcă am observat de multe ori la mine: Dacă cineva are răbdare să-mi explice o noțiune pe care nicicum n-o pricep, sau dacă îmi dau toată silința să învăț o noțiune nouă (mă pot pregăti să bag la cap administrându-mi un fel de șoc, în care mă gândesc cât de important e acel lucru și că ar fi trebuit să-l știu foarte bine) ajung să o înțeleg foarte bine. Pot avea la un moment dat impresia că aș fi un geniu, dacă mă compar cu eu de dinainte, pe care îl numeam prost fiindcă înțelegea destul de greu.
Am făcut la psihologul de la universitate anul trecut un test de atenție și mi-a ieșit rezultatul sub limită. Când am făcut școala de șoferi mi-am dat "examenul" în sensul că acolo problemele mele de atenție și-au făcut de cap și mă blocam sau uitam lucruri care erau de fapt foarte simple.
M-am străduit să ofer cât mai multe detalii despre această problemă de atenție iar dacă nu am oferit destule sau unele dintre ele sunt foarte confuze, vă rog să-mi spuneți, să-mi spuneți la ce să fiu atent, la ce detalii, pentru o diagnosticare cât mai bună a problemei cu atenția din viața mea.
Mă pot ajuta singur? Am neapărat nevoie în continuare de un psiholog?
Cum?
Mulțumesc anticipat!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook