Buna tuturor!
Am si eu o intrebare.
Considerati ca e bine sa mergi la psiholog atunci cand ai o problema care te supara si peste care nu poti sa treci, gen o depresie, anxietate, stari de tristete?
Am mai auzit lume spunand ca nu vor sa mearga la psiholog doar pentru ca psihologul iti ia bani si atat si ca noi trebuie sa lucram cu mintea noastra ca putem trece peste probleme.
Voi ce credeti? Merita sa mergi la psiholog? De ce da? De ce nu?
Voi ati mai fost la psiholog? Povestiti-mi si mie macar putin din experienta voastra, daca v-a ajutat sau...
Fara comentarii rautacioase sau pe langa subiect, va rog.
Multumesc!

Eu cred ca o buna investitie este autoinstruirea. Sa inveti sa intelegi ce se intampla cu tine, sa te obisnuiesti si identifici situatiile de viata mai simple etc.
Stiu ca multi care dau sfaturi pe TPU cu mare usurinta trimit lumea la psiholog, medic, analize. Riscul este ca daca aceste decizii nu sunt un rezultat al efortului propriu de cunoastere, analiza, autocontrol, "autotratament" cel putin pentru necazuri mai simple, atunci te transformi intr-un fel de pachet platitor la cheremul unor specialisti. Nu sunt putinele cazuri de oameni care ies de la medic sau analize la fel de nedumeriti ca inainte.
In functie de situatia concreta, ajuta putin sa mergi la psiholog, sau mai mult. Poate ca daca esti super destept si experimentat nu mai ajuta prea mult. :-)
Oricum ai face, trebuie sa inveti sa fii constient ce ce se intampla cu tine.

Cei care spun ca nu merg la psiholog se cred mai destepti decat ei.

Unii chiar sunt. Dar altii nu :-)

Consilierea se concentreaza pe aspecte privind autocunoasterea si dezvoltarea optima a resurselor proprii. Se adreseaza in special persoanelor sanatoase aflate in dificultate sau celor care vor sa-si imbunatateasca relatiile cu ceilalti. Consilierul il ajuta pe client sa controleze o situatie de criza si il asista in gasirea unei solutii la problema cu care se confrunta. De regula, presupune un numar mai redus de sedinte fata de psihoterapie si abordeaza tulburari mai putin severe, o sigură problemă ar fi prețul, dacă îți permiți atunci este ok.

Mergi la cea mai cunoscută mănăstire din zona ta, sau mergi în pelerinaj in Grecia sau Rusia. Poti Poți să mergi și la psiholog, dar depinde si de psiholog...

Psihologul are nevoie de cel putin doua sedinte de cate o ora.
In prima sedinta te lasa sa vorbesti ca sa te cunoasca si sa iti cunoasca situatia, necazurile, ingrijorarile.
Apoi in urmatoarea sedinta, el si-a facut un plan de bataie si incepe sa iti puna el intrebari si, incet incet, sa-ti dea niste sfaturi.
De exemplu, intr-o situatie de conflict, de "disjunctie cognitiva" cand faci ceva dar in acelasi timp regreti ca ai facut, te poate sfatui sa te salvezi pe tine insuti. Psihologul e avocatul tau. Spre deosebire de tine, el a auzit zeci, poate sute de povesti de viata, unele mai simple, altele mai incilcite.
Din ceeace stie, el incearca sa te invete cum sa iesi la liman. Multe din temerile de viata pe care le au copiii, adolescentii sau chiar adultii sunt relativ simple. Numai lipsa lor de perspectiva si experienta ii face pe acestia sa fie derutati si afectati. Toti acestia au un folos.
Dar ce se intampla cu cei carora nu le da mina sa mearga la psiholog (in alte parti o ora costa 80 euro)? Si acestia pot invata sa se ajute putin si singuri. Exista rude, profesori, forumuri, internet, wikipedia care juca avea rol de mentor.

Suntem cu tine, dacă crezi că putem să te ajutăm chiar online, nu ezita să ne întrebi.

Wow, deci wow! Chiar aseara vorbeam cu o prietena foarte buna(Salut Ariana ) care are probleme cu anxietatea si stari de tristete. Si nu stiam cu sa o fac sa mearga la psiholog. Eu cred ca nu ai nimic de pierdut(decat bani dar daca e pentru binele tau, ce mai conteaza?)

Primul psiholog ar trebui sa fie parintele, buncii, unchii.
Dar dupa ce scrie lumea aici, unor copii le e frica sa-i intrebe pe acestia. Si sunt convins ca in multe cazuri parintii îi reped pe copii in loc sa-i asculte, ia in serios si sfatuiasca.

Important este ca atunci cand mergi la psiholog sa nu percepi asta ca pe semnul ca ai pierdut o batalie, ca ai coborit cumva intr-o ierarhie, ca ai pierdut teren. Si e o temere justificata, pentru ca nu cred ca se duce la psiholog cineva care se crede in culmea succesului.

Am incercat sa vorbesc mai mult cu mama. Ea vrea sa ma ajute si sa-mi fie bine, dar nu cred ca stie nici ea cum sa ma ajute. Nu cred ca ma intelege in totalitate. Nici eu nu-mi prea inteleg prea bine starile.
Cu tata nu vorbesc. El e mai repezit, nu prea stie sa asculte si mna, mereu am evitat sa discut cu el, indiferent de problema.

Depinde de psiholog. Unii dintre ei au mai multa nevoie de ajutor decat tine.
Ai putea chiar tu sa-i ajuti.

Aici totul depinde de tine.
In Romania, cei mai mai multi sunt batjocoriti, luati la misto doar pentru ca merg la psiholog.
Depinde si de problema, de exemplu eu orice problema as avea, la psihic ma refer incerc singur sa trec peste.
Am trecut si peste despartiri, am trecut si peste singuratate, am si pus intrebarea aici, nu m-a ajutat nici un raspuns.
Eu intotdeauna incerc sa pun totul cap la cap, sa vad unde am gresit si de ce am gresit.
Incerc intotdeauna sa caut o cale spre mai bine, nefiind o persoana optimista. Stiu sigur ca acum 2 ani, eram inchis in mine, nu vorbeam cu nimeni, ma credeam o persoana singura, care nu are prieteni, chiar si cand ieseam cu prietenii ma simteam singur.
M-a sfatuit mama sa ma duc la psiholog, insa am refuzat. Am refuzat sa cred ca am ajuns intr-un stadiu in care trebuie sa ma ajute un psiholog.
Asa ca, dupa o luna de chin si plans etc etc, am ajuns la concluzia ca asta nu sunt eu si nu merita.
M-am intr-o seara frumusel si am vorbit cu mine insumi, bine bine stiu, pare o prostie dar nu e.
Si din seara aceea mi-am refacut tot, viata in totaliate, am eliminat tot ce ma deranja, si de atunci sunt un om nou.
Oridecateori ma simt singur/rau/ranit etc pun sub pres, nu ma mai doare capul de probleme, si incerc sa rezolv ce pot.
Daca tu stii, ca nu esti in stare sa treci peste singura, si stii ca nu ai alta modalitate atunci da, atunci poti sa te duci linistita la un psiholog, posibil sa nu te ajute, insa posibil sa te simti mai eliberata daca vorbesti cu un "specialist".
Daca doresti, poti sa-mi trimiti un mesaj privat, cu probleme tale, posibil sa te pot ajuta.
Am trecut mai prin toate, de fapt, cine n-a trecut?

Multumesc frumos, o sa-ti las un mesaj

Merita sa mergi la psiholog. poate chiar si la psihiatru..de ce nu?
Oamenii aia isi rup coatele pe bancile facultatii ca sa te faca pe tine bine.Tu ca simplu om nu ai cum sa te "autovindeci" daca nu stii cum si de unde porneste problema.
Dar un psiholog stie ce sa te indrume sa faci si eventual iti recomanda sa te duci si la psihiatru sa iti dea niste pastile care sa iti linisteasca stariile de anxietate, depresie etc.
Toate aceste starii sunt din cauta dezechilibrului hormonal.Cum sa te autovindeci daca corpul tau nu vrea sa secrete mai multa serotonina? Iei niste patilute si gata...
Eu am fost la psihiatru direct ca aveam insomnii groaznice...Luam un sfert de pastila si dormeam super ok si mi-a prescis si ceva pentru stimulare mentala( invatam de rupeam in acea perioada)
Luam somniferul cu juma de ora inainte sa dorm si dimineata pastila pentru energie.
Nu am avut nici un fel de dependenta si am facut tratamentul cam 3 saptamani si am dormit la fel si dupa.Doctorul a scazut doza treptat si chiar nu am avut nici o problema cu dependenta de medicaament.
Ai incredere in ei pentru ca stiu ce fac.Nu consider ca iti ia nimeni banii aiurea.
Sanatate!

Chiar te rog, cat mai repede posibil.

Da, pentru ca psihologul are o educatie specifica prin care invata sa lucreze si sa indrume pacientul. Pe langa informatiile despre corpul si mintea umana pe care le invata in facultate, master, specializare, psihologul antrenat vede pacientul altfel.

Psihologul nu te vede precum te vad parintii sau ca prietenii. Parintii te vad drept copilul pe care l-au crescut o viata si pe care nu il pot ajuta. Iti vor da sfaturi, convinsi fiind ca ei stiu mai bine, pentru ca te-au crescut pana atunci si pentru ca au facut o treaba buna si li se va parea teribil faptul ca nu pot sa te ajute. Prietenii, la fel, vor fi convinsi ca problema ta este stilul de viata si ca daca le vei asculta sfaturile formulate dupa principiile lor de viata, te vei simti mai bine. Omul de pe strada daca te ajuta, te ajuta din compasiune si din mila, la fel ca si prietenii, dupa experienta lui de viata si principiile dupa care a trait.

Psihologul pe de alta parte, te priveste obiectiv, ca o suma a unor evenimente si consecinte adunate pe parcursul anilor. Vede niste trasaturi de caracter si vede niste reactii.

Iti voi da un exemplu banal. Sa zicem ca esti pasionata de jocuri video, iti place muzica rock, treci printr-o perioada mai dificila si ai un inceput de depresie. Mergi la un prieten. Prietenul respectiv sa zicem ca nu are aceleasi hobby-uri ca si tine. Asculta pop si are multi prieteni. Cel mai probabil iti va spune ca problema ta consta in muzica trista pe care o asculti si faptul ca trebuie sa stai mai mult inconjurata de prieteni. Mergi la mama. Mama la fel, iti va spune ca stai prea mult inchisa in casa in fata calculatorului si ca nu ai suficienti prieteni. Apoi mergi la un psiholog. Un psiholog antrenat se va uita la tine si isi va da seama ca esti introvertita pentru ca jocurile pe calculator si statul in casa nu au inceput deodata, ci pentru ca asa ai fost mereu si pentru ca din gesturile tale si din hobby-urile pe care le ai, asta reiese. Daca nu este retardat nu iti va spune sa iesi afara si sa iti faci mai multi prieteni. Chiar daca el este extravertit si iese in fiecare zi dupa orele de lucru cu un grup de prieteni diferit. Iti va respecta personalitatea si va incerca sa gaseasca hobby-uri potrivite tie, in functie de principiile tale de viata si nu ale lui. Chiar daca in mintea lui poate nu este deloc de acord cu tine. Chiar daca el stie ca nu ar putea trai cum traiesti tu si ar fi complet nefericit daca ar sta inchis in casa atat timp. Ce va incerca sa schimbe la tine va fi bazat pe cunostinte obiective. Sugestiile pe care le va face vor fi tehnici care nu au legatura cu principiile dupa care isi ghideaza el viata, ci cu lucrurile pe care le-a invatat in facultate.

Acum, bineinteles, ai psihologi buni si psihologi prosti. Sfatul meu ar fi sa nu mergi la un psihoterapeut pentru ca in ziua de azi, oricine se poate face terapeut. Fa putina cercetare si cauta un psiholog cu o diploma de facultate, cel putin, in psihologie.

In al doilea rand, mergi cateva sedinte si vezi cum decurg. Daca dupa o perioada simti ca nu faci niciun proges, schimba-l. Este foarte greu sa gasesti psihologi buni si este si mai greu sa gasesti un psiholog bun cu care sa simti ca te poti intelege. Insa in momentul in care vei gasi psihologul potrivit, vei vedea ca merita efortul si timpul.

Sau poate sunt!

"Da, pentru ca psihologul are o educatie specifica prin care invata sa lucreze si sa indrume pacientul. " dupa care aberatii peste aberatii, de la o psiholoaga de duzina.

Educatia psihologului nu se potriveste neaparat cu a pacientului. E ca si cum ai crede ca psihologul ar rezolva orice caz. Niciodata.
Dar normal, vei veni poate curand cu un cearsaf de 4 pagini Word ca sa-mi explici tu mie rolul (aproape inutil) al psihologilor, doar ca sa nu te simti inutila.

Omul ar avea cu adevarat nevoie de prieteni apropiati sau o familie ca lumea in jurul lui, aia ar fi adevaratii medici pentru minte si suflet.

Iar tu, ca de obicei, nu ai inteles ce am scris. Nu iti voi scrie patru pagini de word despre cum psihologii sunt importanti, avand in vedere ca raspunsul tau este complet paralel si pe langa raspunsul meu. Nu am spus nicaieri ori insinuat ca educatia psihologului se potriveste cu a pacientului sau ca psihologul rezolva orice caz. Am si spus chiar ca este indicat sa incerci mai multi pana gasesti unul competent cu care este pe aceeasi lungime de unda. Lucrurile pe care sustii ca le-am spus sunt, de fapt, insinuarile tale aberante pe care mi le atribui mie. M-ai citat degeaba, pentru ca singurul lucru pe care il demonstrezi este ca esti incapabil sa citesti un mesaj si sa sustragi esenta. Din nou.

Pe scurt, avand in vedere incapacitatea ta de a citi, ceea ce am spus este ca psihologul este antrenat sa priveasca pacientul dintr-un punct de vedere obiectiv, iar pe langa asta invata anumite tehnici care il ajuta sa indrume/ghideze pacientul. Nu sa il vindece. (In cazul in care iar vii la mine iar si imi bagi cuvine in gura). In acelasi timp, rudele, parintii si prietenii apropiati te vor privi intotdeauna dintr-o perspectiva subiectiva si in general nu vor avea cunostinte complexe despre problema prin care treci. Un parinte sau un prieten este foarte posibil sa confunde depresia cu tristetea sau sa ofere solutii pentru tristete care nu vor functiona in cazul depresiei. In acelasi timp, un psiholog competent nu va face o astfel de confuzie.

Pe viitor, te sfatuiesc din nou, sa nu te mai bagi in seama aiurea, pentru ca intotdeauna, dar absolut intotdeauna, te faci de ras. Citeste cum trebuie ce scriu, iar apoi vino sa ne contrazicem.

OMG, chiar musti momeala.
Vezi, de aia mai ai de lucru, donsoara psiholoaga! Ca pui botul la orice.

Deci momeala ta este sa comentezi aiurea la toate raspunsurile si sa te prefaci ca esti incapabil sa prinzi esenta unui text. )) Si spui ca eu am de lucru aiurea.