Buna! Va rog mult sa nu radeti, insa m-am saturat de aceasta problema..mereu cand trimit un mesaj cuiva, sau cand vad ca primesc un mesaj pe un grup imi bate inima foarte tare si ma agit. Uneori ma simt si putin de tot ametita. Am doar 13 ani, ce as putea face ca sa nu ma mai simt asa?
Esti intr-un mediu in care parintii tai sunt si saturati unpic de viata, si, si au problemele lor nerezolvate din copilarie pe care le arunca asupra ta, la fel cum parintii - parintilor tai (adica buncii tai) s-au comportat cu copii lor, adica cu parintii tai.
Deci parintii tai nu fac altceva decat sa repete un ciclu de parenting prost sau in romana spus, repeta un ciclu de relatie parinte - copil care e cam prost si disfunctional.
Si din nefericire, cand un copil are parte de un mediu dinacesta nefavorabil, tinde sa ajunga intr-un mediu cu, colegi care se comporta urat cu ei, devenind astfel o tinta perfecta pentru bullying dar si din cauza ca si acei colegi, au probleme personale si probleme in familie, si cauta sa impresioneze si sa se faca placuti, de multe ori prin a umilii o persoana mai sensibila si mai retrasa (cum esti tu).
Dar, daca tu constientizezi toate acestea, si vei merge mai departe, pe parcurs aceste lucruri te vor afecta tot mai putin. Trebuie sa ai compasiune sau mila pentru parintii si pentru colegii tai, pentru ca atat ii duce capul. Stiu cat e de greu, dar trebuie sa mergi inainte.
Tu nu esti nici proasta, nici incapabila de a reusii orice iti propui in viata. Aceste judecati din partea altora sunt propriile lor probleme si frici.
Daca nu spui ceva potrivit, sau gresesti ceva...Nu e nicio problema, pentru ca toata lumea face greseli si spune lucruri nepotrivite... Si inca vei ramane surprinsa sa vezi si sa auzi cate prostii pot spune unii, mai ales adultii, chiar daca lasa impresia de persoane serioase, decente si inteligente.
Nu merita sa te simti infricosata si sa te desconsideri pentru frustrarile altora...Invata sa dai raspunsuri inteligente, iar daca mama ta sau altcineva iti spune ca nu ai dreptate sau nu stii, ori ii dai un raspuns inteligent care sa ii inchida gura, sau te retragi din compania s-a si nu mai revii cu un subiect cu o persoana incapabila sa comunice!
Daca constientizezi aceste lucruri, si cand ai parte de dezamagiri sau replici urate, in mintea ta sau in oglinda vorbesti cu tine insuti si iti spui : Sunt frumoasa, sunt inteligenta, eu stiu ca am avut dreptate cu privire la...; eu stiu ca voi reusii sa..., vei vedea ca prin aceste auto sugestii, starea ta de bine se va marii.
Tu esti responsabila pentru viata ta si felul in care te simti, deci nu lasa frustrarile si problemele nerezolvate ale unor inconstienti sa iti strice viata.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Buna
Ceea ce ti se intampla sunt stari de anxietate. Te emotionezi foarte tare si te panichezi fiindca nu stii ce va urma, sau speri ca faci o impresie buna sau ai scris bine ceea ce ai scris si vei fi luata in considerare.
Ti s-au reprosat lucruri de catre parintii tai / rudele tale / prietenii tai sau profesorii ori colegii tai?
Ai fost facuta de rusine pentru ceva ce ai spus, sau ti s-a spus ca nu esti suficient de buna?
Cred ca undeva in adanc exista o trauma, si ti-a scazut increderea ta in tine.
Astept raspuns de la tine si voi veni cu un alt raspuns si eu.
Buna! Multumesc frumos de raspuns. Da, mi s-a intamplat toate cele mentionate mai sus si mereu dupa ce trimit un mesaj ma simt ca si cum as fi scris mereu ceva gresit, sau ca poate ca ceea ce am scris a suparat pe cineva. Si in public mi-e teama sa ma exprim din cauza de a nu supara pe cineva prin cuvintele mele.
Cine ti-a declansat aceste stari? Parintii / rudele / colegii / profesorii / invatatorul sau in gradinita?
Ai anxietate, ti-e teamă că vei fi respinsă! Cei care trebuiau să-ți dea siguranță și încredere nu și-au făcut datoria. Părinții tăi sunt problema!
Mers la psiholog,
Urmat un tratament,
Limitată socializarea ca să nu îți fie rău și cam atât.
As putea spune mama in special, deoarece mereu cand vorbesc si ea nu are chef sa ma auda imi spune "nu mai comenta"(desi nu comentez, doar vorbesc),"nu mai pune atatea intrebari","nu vorbi ca n ai dreptate", insa si tata, si colegii au participat la aceasta teama de a mea de a nu fi respinsa.
Niste cuvinte reale si frumoase de care nu am avut parte, multumesc din suflet pentru sfaturi! O sa incep sa procedez cum mi-ati spus
Ma bucur tare mult sa iti fiu de folos. Daca mai pot sa te ajut si alta data, scrie-mi!
Chiar te rog sa incepi sa pui in practica de acum, si sa ai mila de toti cei care te dezamagesc, fiindca atat ii duce capul! Cand vei creste, te vei putea ocupa de viata ta si sa te muti, sa iti faci viata frumoasa si cum doresti tu!
Nici macar cu o durere acolo dar suntem fiinte emotionale.
Oricum, ce nu ne doboara, ne face mai puternici.
Hei. Am citit răspunsurile tale de mai sus și pot spune că mă regăsesc în ceea ce ai descris. Cel mai probabil ai dezvoltat anxietate socială. Și eu mă lupt cu ea. Am făcut câteva ore de consiliere cu o doamnă și am aflat despre cele 5 răni care te împiedică să fii tu însuți. Dacă dorești îți trimit pdf-ul cărții despre acest subiect ca să afli ce răni/traume ai. Sunt sigură că o bifezi cel puțin pe cea a respingerii. Te încurajez să iei legătura cu un psiholog, genul acesta de traume au o rădăcină destul de adâncă, deci îți pot face probleme și în viața adultă.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
