Am si eu mai multe probleme.
Am 33 de ani. Am o viata destul de plictisitoare si anosta.
Lucrez ca sofer pe camion, plec cate 2 - 3 luni de acasa. Nu am copii, prietena si spre rusinea mea locuiesc inca cu parintii la aceasta varsta, si asta pentru. ca nu am bani sa-mi cumpar o locuinta. Am cativa prieteni dar ii numar pe degetele de la mana. Amici am mai multi dar nu ii pot considera prieteni. Ma inteleg bine cu parintii, desi nu mi-au reporsat niciodata asta, simt oarecum ca stau pe capul lor. De obicei cand sunt acasa, ma incui in camera mea, stau pe Facebook sau ascult muzica pe Youtube toata ziua. Mai ies seara la o bere pentru. a scapa de monotonie. Ma limitez la 1 - 2 beri la 0, 5 litri, nu exagerez.
Pana acum nu am avut ganduri suicidale, m-am gandit ca probabil as face asta in anumite situatii (gen o boala incurabila si d-astea) dar cam atat. In urma cu vreo 2 saptamani, venind spre casa din Germania, cuprins oarecum de o tristete (fara un motiv anume, ceva general, aproape ca plangeam singur la volan simtindu-ma singur) am fost foarte aproape sa intru pe drumuri nationale si sa incerc sa intru cu masina intr-un cap de pod sau ceva solid astfel ca totul sa se termine. Mi-am facut si un scenariu in gand sa studiez terenul inainte sa fiu sigur ca treaba e serioasa si fara scapare. Evident, sub nici o forma nu as fi facut vreodata ceva incat sa ii pun in pericol si pe ceilalti, gen sa intru pe contra sens sau altceva. Nici odata nu as face asa ceva, daca eu sunt nefericit, de ce sa omor si pe altul? Asta este inacceptabil, nu ar exista scuze pentru. asa ceva. Eram foarte nervos, as spune ca erau undeva la 70 - 80% sanse sa recurg la acest gest. Am considerat-o oarecum o lasitate si am amanat momentul (daca viata e de rahat, de ce sa renunt ca un las), stiind ca dupa o vreme ma voi calma. In cele din urma m-am bagat intr-o parcare pentru ca eram obosit, am baut ceva mai mult in acea parcare si aproape ca am plans, am dormit undeva la vreo 10 ore iar dimineata m-am trezit ok, oarecum trist dar fara ganduri necurate. Evident, stiind la ce m-am gandit cu o zi in urma eram destul de speriat si ma intrebam daca nu cumva am probleme psihice. Sincer imi cam tremurau genunchii la propriu.
La 33 ani ma consider un om neimplinit, nu am o prietena (nu am avut niciodata), nu am o familie, nu am copii, nu am o casa, nu am nimic. Din ce am citit pe internet, as suferii de o depresie destul de severa. Ma simt singur. De multe ori stau in fata calculatorului cuprins de o tristete adanca. Nu mi-au dat lacrimile pana acum dar sincer nici mult nu mai aveam pana plangeam singur in fata calculatorului sau in parcare. De multe ori se intampla cand prind vreo pauza mai lunga in parcare sa plang in adancul sufletului meu. Ma simt un ratat.
Financiar, in ultimul an am inceput sa castig destul de bine (nu precum as vrea eu dar peste medie, in maxim 2 ani as putea sa-mi cumpar apartamentul meu achitat integral). Sincer, duc lipsa de afectiune, sa stea cineva de vorba cu mine si toate cele. Am incercat sa ma duc la un psiholog, am explicat prin e-mail cam care ar fi problemele mele. Am explicat ca nu vreau sa raman fara permis de conducere, vin la consult dar nu prezint nici un act de identitate. Mi-s spus ca este ok, da trebuie buletin pentru. factura. Pe bune? La stomatolog nu mi-a cerut nimeni bunetinul pana acum, in 20 - 30% din cazuri am primit bon fiscal si cam atat. Simt ca daca as sta de vorba cu cineva (exact ca la spovedanie la biserica) m-as simti mult mai bine). Am explicat ca singura retinere este ca as putea ramane fara permis de conducere, desi am spus mai devreme, nu as face niciodata ceva care sa-i puna in pericol si pe ceilalti (gen ce s-a intamplat la metrou, intrare pe contrasens sau altceva). Nu sunt un om violent, nu m-am mai batut cu cineva din scoala generala, nu am facut niciodata rau animalelor sau ceva de genul.
Cand stau acasa cate 2 - 3 saptamani (intre curse), ma plistisesc de moarte, de multe ori ma plimb cate 30 - 40 minute printre blocuri si uneori mai dau cate o tura prin parc. Ma linstesc mult dupa asta, ajung acasa foarte calm. Am prieteni care ar da orice sa stea acasa si sa nu munceasca, asta este visul lor. Pe mine ma deprima foarte mult statul acasa. Ma simt inutil, nu am nici un rost.
Mai am o problema: strang din dinti noapte inconstient (bruxism), am ajuns ca la 3 - 4 luni sa ma duc sa imi pun plombe. nu fac asta constient, de multe ori dimineata ma trezesc cu dintii inclestati). Am gasit o solutie, protezele acelea folosite de box-eori, am ajuns sa dorm cu o d-aia in gura sa nu imi distrug dantura. Stomatologul mi-a spus ca am dantura foarte tocita pentru. varsta mea. Si asta ma consuma destul de mult. Am o problema, nu e normal. Problema o am de vreo 2 ani. Inainte ma culcam seara si ma trezeam dimineata, in ultimii ani ma trezesc de nenumarate ori in timpul noptii, ma intorc de pe o parte pe alta. Am avut perioade in care eram foarte speriat de moarte. De ce oare nu stiu, toti murim in cele din urma, fie ca vrem sau nu. Ma trezeam noaptea foarte speriat (nu am murit)si cu greu adormeam la loc. Uneori nu pot sa adorm, sunt ca un condamnat la moarte care a doua zi va fi executat si care nu stie cum sa amane momentul. de multe ori ma trezesc dimineata, nu am chef de nimic si nu stiu cum sa fac sa dorm mai mult. Parca imi este frica sa ma trezesc pentru. ca o sa ma plisticesc, ajung sa dorm pana ma doare capul de la atata somn.
In urma cu vreo saptamana am povestit unui prieten mai apropiat partea cu intratul cu masina intr-un cap de pod. Simteam nevoia sa spun cuiva ce era sa fac. Imi tremura vocea in timp ce ii povesteam, mai ca incepeam sa plang.
poate pare ca am scris totul la misto sau caterinca dar problema mea este reala, ce am scris este real.
Viata mea pare un iad. Nu stiu ce sa fac.
Oare pot rezolva ceva pa psiholog sau trebuie direct la psihiatru? exista posibilitatea sa ma duc la un psiholog sau psihiatru dar sa raman anonim? Daca imi pierd permisul de conducere, imi pierd serviciul.
Va multumesc.

Buna. Este evident faptul ca ai nevoie de ajutor specializat provenit atat de la un psiholog cat si de la un psihiatru. Problema majora in cazul tau este de fapt singuratatea care pune stapanire pe tine. Iti recomand sa impartasesti ceea ce simti cu de cei din jurul tau cat mai mult pentru a nu ajunge sa fi un introvertit! In privinta familiei, nu trebuie sa iti faci griji! Toate la timpul lor. Te-ai gandit ca probabil tot ce se intampla in viata ta se intampla cu un scop anume? Eu zic sa te gandesti la lucrul acesta si sa lasi lucrurile sa decurga normal ca si cand nu ar exista nici-o problema! Pana la urma esti tanar, ai doar 33 de ani! Sunt altii care isi intemeiaza o familie mult mai tarziu. Stii vorba aceea: ce este al tau este pus deoparte. Aparitia gandurilor suicidale este un semn ca ai nevoie de ajutor! Pana la urma tu trebuie sa te lupti cu viata! Nu vreau sa par aici ca iti tin morala, sa nu ma intelegi gresit. Tot ce vreau sa te fac sa intelegi este faptul ca exista oameni care isi doresc sa traiasca si care din pacate nu au ocazia din cauza diferitelor boli care ii macina ( un exemplu). O sa fiu sincer cu tine. Majoritatea tratamentelor administrate pentru tratarea afectiunilor psihice cum este si depresia dau somnolenta. Acest lucru inseamna ca atata timp cat faci respectivul tratament nu ai voie sa conduci! In schimb, un psiholog te-ar putea ajuta prin intermediul terapiei verbale fara a fi nevoie de tratament medicamentos. Anonimitatea nu prea ai cum sa ti-o pastrezi, acest amanunt trebuie discutat cu psihologul. Daca suferi de depresie nu inseamna neaparat ca nu ai discernamant ca sa fie necesara confiscarea permisului de conducere! De asemenea, iti recomand sa socializezi cat de mult poti, sa iesi cu prietenii si chiar sa te inscrii in diferite organizatii precum este Crucea rosie, organizatii care te vor ajuta sa "evadezi" putin din lumea ta. Sportul te poate ajuta si el sa scapi de depresie! Daca simti nevoia sa discuti cu cineva ma poti contacta in privat oricand!

Evident, am sa incep sa te cert!
O prietena nu iti gasesti nici la o bere si nici in fata calculatorului.
Parintilor tai, nu le stai pe cap dar se gandesc la viitorul tau. Ai deja o varsta la care ar fi trebuit sa fii la casa ta, cu copii. Si ei imbatranesc... nu mai pot avea grija ta.
Lasa prostiile cu sinuciderea!
Mai bine, in timpul in care esti acasa, cauta-ti o prietena, o iubita, dar cu care sa fii statornic. Nu sa fie frumoasa, dar sa-ti fie devotata.
Stii ca le poti gasi facand voluntariat pe la diverse organizatii? Mai ales acum in preajma sarbatorilor ei au nevoie de ajutor. Iar tu ca sofer, poti face multe. Dar mai ales, acum in preajma sarbatorilor, tie ti-ar prind bine sa ai o ocupatie in mijlocul oamenilor (nu a barului!).
Hai, mai intreaba si poate gasesti o solutie sa iesi din starea asta. Aici esti anonim.

Cauta-ti o prietena in prima parcare cu 50 de lei 10 minute si te mai relaxezi.
Nu-ti mai pui clanta la usa de la apartament.

Schimba-ti serviciul si viata ta o sa se schimbe in bine.

Ti am trimis mesaj

Draga Cataline, sa nu confundam tristetea milenara a omului cu o boala psihica. Esti trist pentru nu nu ai femeie, dar femei se gasesc. Iti gasesti una si gata.

"nu am facut niciodata rau animalelor sau ceva de genul"

Aoleu, ești vegan din naștere? Ce frumos!

În altă ordine de idei, ar fi bine să-ți schimbi viziunea asupra vieții, să înveți să prețuiești ceea ce ai, să te bucuri de viață. Un psiholog bun ar putea să te îndrume, dacă singur nu te descurci (cel mai probabil nu se va ajunge la pierderea permisului de conducere). Iar pentru început este bine că te descarci cumva, chiar dacă e doar un site oarecare, cum e TPU. E un început.

Catalin,

Poate te ajuta si vorbele mele cu ceva. Tot ce iti scriu este din convingere si experienta.
- "spre rusinea mea locuiesc inca cu parintii la aceasta varsta"
Nu este absolut nicio rusine. Raporteaza-te la tine, nu la cliseele sociale care circula.
Ai o relatie frumoasa cu parintii, asta conteaza mult. M-as indoi ca ei te considera o povara. Dar daca ai motive sa crezi asta, contribuie cu partea ta la cheltuielile comune.
- Prieteni?
Da, e bine sa fii social, dar prietenii nu sunt scop in sine. In anumite perioade ale vietii poti trai fara prieteni si sa fii fericit. Viata nu e olimpiada, nici macar de prieteni. Tu contezi, si nu normele pe care ti le inventeaza altii.
- "La 33 ani ma consider un om neimplinit, nu am o prietena (nu am avut niciodata), nu am o familie, nu am copii, nu am o casa, nu am nimic."
Te contrazic si aici. Viata incepe cu adevarat pe la 50, desi nu de asta trebuie sa-ti pese.
Esti atit de implinit cit VREI tu sa te consideri. Nu faci rau nimanui, nu furi. Esti un om ONORABIL.
Nu ai contract cu nimeni ca la varsta X sa fii implinit la mai stiu eu ce mod.
"Ratat" e un cuvint folosit cu predilectie de români. Nu exista ratati, doar oameni aroganti.

Eu nu prea cred ca ai probleme psihice. Mai curand te definesti gresit, cum am scris mai sus.
Plictiseala? Da, desigur, intreaba-ma pe mine :-) O viata cu mult sens e un lux, dar se poate si cu mai putin.
Te plictisesti cand esti acasa? Explicabil! Esti setat comportamental pe stilul de viata in miscare. Nu ai apucat si nu ai stiut poate nici cum sa creezi o structura, un scenariu, pentru momentele tale de acasa. Ai timp. E o provocare. Faptul ca mergi la bere cu amici, cunoscuti, e un lucru foarte dragut si social. Unii nu au parte de asta. Pune-ti-l pe Lista Alba.

- Nu vad niciun motiv sa-ti pierzi carnetul din cauza unor probleme care te framinta mental
Pe linga profesie, oamenii au o viata privata. La cel putin 30% dintre ei aceasta viata privata are momente de zbucium. La tine problemele de zbucium sunt date de "plictiseala" si de autoevaluarea si definirea eronata pe care ti-o faci.
Fa-ti obicei sa mergi odata pe an la control stomatologic si igienizare. Ingrijeste zilnic dintii si gingiile (cu perie, periute interdentare, ata). Mai rau de atita nu este.
Nu amesteca toate problemele la un loc ca sa creezi o imagine globala mai sumbra. Nu te juca cu metaforele, spune lucurilor pe nume si invata sa le dai dimensiunea reala, nu hiperboliza. Viata nu e nici film nici roman, desi acestea incearca sa ne pacaleasca ca asa ar fi.
La vremea potrivita, poate vei gasi (daca iti doresti) o gagica care sa iti umple viata. Nu visa numai la o zina. Poate exista o fata care are si ea nevoie de protectie si afectiune, care intelege. Impreuna veti fi de doua ori mai puternici. Recurge la trucurile obisnuite: fii prezentabil, imbracat ingrijit, tuns, aranjat, nu neaparat in exces. Fii gata la primele intilniri sa debitezi bullshitul conversational ca sa spargi gheta.
Greu de gasit o fata? Plateste la un site de dating de calitate. Fa-ti o prezentare atragatoare dar indrazneste sa spui ce vrei de la o partenera.
Succes!

Nu e chiar atat de simplu. Nu am vrut sa intru prea mult in detalii. Am camionul meu cu care fac transport de vreo 10 ani. E greu sa pun lacat la "carciuma" si sa imi caut alt job. Cand esti pe cont propriu de atata timp nu prea mai poti munci pentru altul, mi-ar veni foarte greu.

Am omorat intr-adevar 3 gaini si 2 gaste prin decapitare daca imi aduc bine aminte cand aveam vreo 7 - 8 ani dar am zis ca dupa 20 de ani se prescriu faptele. Nu sunt vegan dar cumpar mancarea de la magazin asa ca altcineva se ocupa de partea cu omoratul. De-a lungul timpului am calcat cu masina o pisica, un caine si nenumarate pasari dar nu a fost ceva voit si am spus ca nu se pun.

Stii, chiar mi se pare amuzant cum ai scris pentru @NOname. Daca vei vorbi la fel si cu fetele (fata in fata), cel putin una te va aprecia. Succes!

A plăti pe cineva ca să fie chinuite și omorâte animalele este același lucru sau poate chiar mai grav.

Cum și cel care angajează un killer este tras la răspundere și este considerat principalul vinovat.

Inteleg asat dar pana la urma asta este cursul vietii, trebuie sa ne hranim ca sa nu murim. Pana si morcovul sau varza, sunt niste plante pe care le smulgi din pamant de vii, le tai si le mananci. Mobila pe care o avem in casa este fauta din niste copaci care la un moment dat au fost vii. Faptul ca nu auzim plantele tipand nu inseamna ca nu facem un rau.

De ce să nu eviți răul evident și evitabil? Eu și milioane ca mine n-am murit de foame, deci se poate.

Asta cu "toți o fac, așa că trebuie s-o fac și eu" este același clișeu, de care îți spunea ALGator - și îți sugeram și eu - că este bine să te eliberezi. El este esența problemelor tale, neliniștii tale interioare.

Noname, te hazardezi să dai diagnostice forțate și nefondate strict in problema de care se plinge Cătălin aici.
Insiști sa convingi dar nu te gândești cum ai percepe dacă altcineva încearcă să te convertească.
Off topic: eu îmi mențin părerile dar nu am nicio problema ca tu nu le împărtășești.

Nu forțez nimic, îmi expun părerea, dialoghez, explic omului unde logica lui e greșită, unde și de ce afirmațiile sunt nefondate...

Simplul fapt că gândești asemenea lui și te simți, nu îți dă dreptate și nici dreptul de a încerca să mă cenzurezi.

Destinul e in mainile tale, trebuie doar sa ai curajul sa iesi din zona de confort si sa te pui in niste situatii penibile ca sa esuezi si sa poti evolua involuntar. Practica fericirea de care spui, trebuie cautata, nu vine ea la tine.

Si atunci ce e mai bine, sa iti iei viata?
Da-i in pana mea de bani si puneti sanatatea, viata, familia pe primele locuri, nu banii.

Nu am spus ca vreau sa ma sinucid. Am avut o singura data un moment de ratacire sau... nici nu stiu cum sa-i spun. Pana atunci nu m-am gandit niciodata sa ma sinucid sau ceva de genul. Evident, pe moment nu am realizat dar dupa cum am scris mai sus, a doua zi am realizat ce era sa fac si m-am speriat foarte tare, lucru care m-a facut sa ma intreb daca oare am probleme psihice. In noaptea cu pricina, eram cuprins de o tristete profunda dar oarecum combinata cu o ura generala, neindreptata spre cineva sau ceva anume. In mod normal trebuia sa fiu fericit pentru. ca ajungeam acasa dupa 3 luni de dormit prin parcari. Majoritatea soferilor sunt fericiti pentru. ca se duc acasa la familie si copii. Sincer am plecat cu o mare retinere din parcare a doua zi pentru. ca a doua oara poate chiar as face-o. Nu mi-a fost usor sa accept ca exista si posibilitatea asta, sa fiu si putin nebun. Nu accepti usor asa ceva.

Toți suntem puțin nebuni, nu ești vreo excepție.

Noname, nu te cenzurez. Sint convins ca ai cele mai bune intentii, si nu e problema mea daca ti le prezinti dupa cum doresti. Am spus doar ca e hazardat (dupa parerea mea) sa sugerezi ca renuntind la carne problemele de care se plinge el se vor rezolva: "El este esența problemelor tale, neliniștii tale interioare". Asta mi se pare pseudostiinta, atita vreme cit nu poti face referinta la un studiu recuonscut. Daca totusi ai intuit corect ca poti rezolva astfel de probleme trecind la veganism, risti un Premiu Nobel pentru medicina.
Mai observa te rog, daca citesti primul meu comentariu pentru Catalin, ca nu gindesc deloc asemenea lui, vorbind strict de subiectul pe care l-a pus in discutie (care nu e veganismul, ci o combinatie de probeme microsociale - alta gisca).
Pe alte planuri care nu fac subiectul actualei discutii, da, s-ar putea sa gindesc la fel ca el si la fel ca tine :-)

Mai imagineaza-ti, draga Noname, ca altcineva da un sfat aici "El este esența problemelor tale, neliniștii tale interioare", unde insa va indica cum ca El este Jesus Christ sau Doamne Doamne. Se potriveste aceeasi concluzie si indemn, doar cu nume schimbate.
Altii îi vor recomanda bicarbonat cu lamîie, altii vitamine si suplimente alimentare, altii sa respire prin burta, altii sa mearga la manastire, altii il trimit la psihiatru.
Eu am si eu doctrina mea, si mai pericuoloasa. I-am recomandat sa nu faca mai nimic, pentru ca nu sunt motive.

Face asta pentru ca este on a mission to save the world, precum nazistii si comunistii, ar face hecatombe de oameni ca sa salveze bobocii de rata, iar apoi ar dispare si bobocii de rata pentru ca nimeni nu i-ar creste fara profit.

De multe ori singuratatea duce la tristete si depresie. Devine o povara apasatoare pentru sufletul omului si l face sa aiba ganduri negre. Nu ar trebui sa te vezi ca pe un om ratat doar pentru ca locuiesti cu parintii si nu ai inca familia ta. Gandeste te ca ai muncit din greu sa strangi niste banuti ca sa ti faci si tu un rost al tau. Pur si simplu nu ai avut timp si pentru tine, sa iesi si sa cunosti oameni noi si, in special fete. Asa cum ai si zis ai nevoie de un suflet cald langa tine cu care sa vorbeste despre lucrurile care te framanta si care sa te sustina. Cand stii ca ai pe cineva alaturi parca treci mai usor peste probleme si greutati. Sunt multe persoane care sufera de singuratate si poate si ele ca si tine cauta pe cineva. Trebuie sa faci ceva in sensul asta macar in timpul scurt cat esti pe acasa. Esti un baiat bun, muncitor care are multe de oferit si care merita sa zambeasca si sa fie fericit ca toti ceilalti. Nu mai gandi negativ, capul sus! Numai bine

"El" adică "clișeul de care vorbeam - a fi ca restul lumii, ca majoritatea, a avea ce are vecinul, a proceda ca el etc". Dacă tot intervii într-o discuție, măcar asigură-te că i-ai prins sensul.

Sant mai mic ca tine si sant putin mai bine dispus zicand ca o duc mai bine, ajung acasa sambata si duminica & sant transportator ca tine. Un futai pe luna nu iti vine rau asa mai scapi de tristete platesti si alegi cu cine te simti bine. Nu merita sa stai cu o femeie pentru ca si de la ea vin dezamagiri frustrari si probleme...