Caut niște răspunsuri. Sper să le primesc pe cele mai serioase și sigure răspunsuri, până ajung la un specialist. Deci vă rog să nu râdeți.
Dacă de obicei râd de una singură și ei, bine, uneori mai și vorbesc de una singură (dar nu aud voci, nimic/entități dubioase care-mi șoptesc cine știe ce) asta e sigur schizofrenie?
Dar râsul de una singură, îl pot cataloga la "problemă psihică"? Sau e ceva normal, adică toată lumea are momente când râde de una singură? E normal așa ceva sau anormal, ce credeți?
Ar trebui să merg la psihiatru pentru așa ceva?
Și ceva ce acum mă macină crunt. Dacă de 2 nopți am niște episoade psihotice cu râs necontrolat (aproape din nimic apărut) și simt că nu-l mai pot controla și de asemenea nici să fac alte chestii nu mai pot în aceste momente, credeți că la fel e grav sau poate fi doar un efect al stresului? Simt că înebunesc în aceste momente, dar cel mai grav că am conștientizat că nu e normal ceea ce fac și m-am abținut să nu o mai fac, dar abținerea asta m-a costat un comportament și mai grav de isterie și râs maniac. Nu-l mai pot controla și mai grav e că azi chiar trebuie să ies din casă, pe zi, că am treburi importante, dar mi-i frică să nu fac un acces din acesta de isterie a râsului pe stradă și să nu cheme lumea ambulanța.
Ideea principală e că simt că-mi pierd autocontrolul și că abia acum am realizat că eu chiar am o problemă cu râsul de una singură, dar și cu vorbitul. Și încerc să mă stăpânesc, dar nu reușesc.
Să fie asta schizofrenie? Sau ce să fie? Să fie bipolaritate, să fie vreo tulburare anume sau pur și simplu o obișnuință ciudată a unui om singur ce simte nevoia să vorbească cu cineva și să râdă uneori?
Singura chestie e că mă cam sperie propriul meu comportament. Zilele astea m-am speriat de mine, de propria-mi persoană. Și asta mi se pare până și mie bizar. Uneori simt că înebunesc pur și simplu. Oare asta să fie?
Ordonare:
Cronologică
Da, astea pot fii evaluate ca episoade psihotice, fiindca nu-i normal sa razi intruna si nici sa nu te poti controla.
Pentru a fii evaluata corect psihiatric, trebuie sa mergi la un Medic Psihiatric.
sanatate multa!
Răspunde
Naspa, nu-i de mirare ca ai intrat pe aici pe TPU, de stia ca tine e plin pe aici.
nu-i de ris, dar ce sa zic, esti om normal pe aici, printre userii TPU, asa anormal as fi eu, pentru ca is normal psihic si fizic, dar cand majoritari is cei ca tine, is eu anormal.
Sa ajungi la stadiu asta si sa nu fi fost la psihiatru, cam naspa.Ai stat asa de ce? Pt ca astea nu-s de acu aparute, astea nu apar asa brusc, dar pe masura ce timpul trece, o sa fie mult mai rau.
Parintii tai nu teau vazut ce faci, cum esti, sa te trimita la un doctor ceva?
Deci ai probleme, nu f grave, dar as spune ca grave, nu stiu ce diagnostic, ala o sa til puna doctorul cand mergi, asta daca o sa mergi la doctor.
Noi suntem proprii noștri medici.
Tu trebuie să știi ce te duce la aceste stări și trebuie să te ferești de ele.
De asemenea când îți dai seama cu câteva clipe mai înainte că ajungi într-o astfel de stare, trebuie să eviți orice gând, orice simțământ -deci trebuie să faci absolut totul ca să ajungi acolo unde ști că nu este bine. Asta înseamnă autocontrol, și acesta se va dezvolta cu fiecare punere a lui în practică.
Trebuie să fi în gardă tot timpul pentru ca să nu fi luat/a prin surprindere a unei manifestări necontrolate.
Când eram mai tânăr, mersul meu îmi tocea incaltamintea la exterior. Mi-am pus în gând să-mi îndrept mersul, și așa am depus eforturi continue pentru a merge normal. Chiar și când ieșeam cu gunoiul, și oriunde mergeam, toată atenția îmi era îndreptată ca să-mi forțez mersul, să calc corect cu picioarele. Și așa eforturile mele au fost răsplătite: incaltamintea se tocește foarte puțin la călcâi, și în mod uniform, adică în spatele călcâiului.
Tot așa și tu trebuie să procedezi. În tot ce zici, ce faci, și ce gândești, trebuie să ai în vedere autocontrolul, și să stăpânești râsul necontrolat.
Da, este adevărat că pe oricare ne apucă râsul de unii singuri atunci când ne trec prin minte anumite situații, fie reale, fie imaginare. Baîncă ni se întâmplă să ne trezim râzând în somn.
Dar acestea nu trebuie să fie zilnice, și niciodată a fi căutate.
Nu zic că nu ar trebui să râdem zilnic, ci mă refer la faptul că astfel de situații trebuiesc ținute sub control, și să nu ne controleze ele pe noi, ca nu cumva să ne strice calitatea vieții. Iar dacă ele ne strică viața, atunci nu trebuie să le mai permitem în viața noastră deloc. Adică putem să râdem, dar doar atunci când altcineva din afara noastră ne provoacă.
Noi trebuie să ne stăpânim imaginația și orice ne atacă sănătatea.
Autocontrolul înseamnă a fi tot timpul în gardă, dar și a acționa în a evita episoadele care ne conduc la manifestări nesănătoase. Făcând așa zilnic, lucrul bun nu doar că va deveni o obișnuință, ci va aduce și vindecare fără să îți dai seama.
Mintea și gândurile tale nu trebuiesc să fie dacă ai râs mai mult sau mai puțin în ziua ce a trecut; ci mintea și gândurile tale să fie concentrate tot timpul asupra autocontrolului, a fi permanent în gardă.
Chiar dacă vei cădea, te vei ridica și vei continua lupta cu tot ce îți strică viața.
Sănătate!
Râzi de una singură fiindcă îți amintești întâmplări/glume/ farse amuzante. Ei bine, dacă este așa, e ok, tuturor ni se întâmplă
God! Acum afli și tu măi mister Relian că eu nu-s om sănătos? 
) Ehh, e bine că afli măcar acum. Dar ce să vezi, tot acum am aflat și eu. De ani de zile am stări de astea, dar aceste stări, nu m-au deranjat până acum, deoarece ca om singur ce am fost mai toată viața, păi, zic și eu, e și normal să ai un amic imaginar cu care să vorbești, right?! ) Dar mie îmi place să-i zic "vorbit singură" deoarece eu nu simt niciodată că cineva mi-ar și răspunde, dar da, de admis trebuie să admit că am darul "vorbitului" prea mult ) singură 
) Acum ce să facem, nu toți putem fi incluși undeva și nu toți avem parte de oameni în jurul nostru )
Cât de râs, acest lucru barem l-am făcut la fel dintotdeauna, dar nu am sesizat nici aici vreo problemă ) o fost ceva "normal" for me, iar mai vehement apărea râsul ăsta compulsiv când nu prea dormeam, însă acum o ajuns la alt nivel, un nivel tembel, fără oleacă de control. Dar am să încerc să o fac, azi vreau, nu vreau trebuie să ies în civilizație. ) Și nu pot ieși cu râsul după mine, nu?! 
Păi și de asta ) asta clar ) nu prea râd nici chiar așa fără motiv ) dar zilele astea 2, au fost cam dure episoadele mele )
E din cauza depresiei si a altor emotii negative, o eveam de cate ori vorbeam cu cineva nou, acum am anxietate, dar am invatat sa o mai menajez putin, ma descurc cu ea dupa ce am trecut prin ea, si eu cand eram mai tanar radeam in prostie din cauza anxietatii, daca reusesti sa menajezi depresia probabil scapi se de cauza rasului, partea cea mai rea, nu incerca sa elimini rasul ca atare, nu vei reusii, concentreaza te pe depresie. Asta e de ajutor?
Ai avut ceva stres in ultima vreme? ai intrat in depresie ceva, poate asa incearca corpul sa se elibere, [pate sa fie si altceva, dar momentan m as duce pe ceva legat de stres.
Si eu rid singur si vorbesc singur uneori, dar in general nu. Nu cred ca e o problema asta. Daca nu le poti controla si se intampla des, cred ca e cazul ca un specialist sa isi dea cu parerea.
Asta e sigur schizofrenie? Sigur nu.
Dar râsul de una singură, îl pot cataloga la "problemă psihică"? Nu este cazul.
E normal așa ceva sau anormal, ce credeți? Este normal.
Ar trebui să merg la psihiatru pentru așa ceva? Nu este cazul.
Dacă de 2 nopți am niște episoade psihotice cu râs necontrolat (aproape din nimic apărut). N u sunt psihotice. Nu au apărut din nimic.
credeți că la fel e grav sau poate fi doar un efect al stresului?
Nu este grav. Nu este doar un efect al stresului.
mi-i frică să nu fac un acces din acesta de isterie a râsului pe stradă și să nu cheme lumea ambulanța. Am fost și eu exact în situația ta pe stradă, o să îți povestesc.
Să fie asta schizofrenie? Sigur nu.
au ce să fie? Este nevoia de descărcare nervoasă. Asta se realizează prin râs.
Să fie bipolaritate, să fie vreo tulburare anume. Nu.
Uneori simt că înebunesc pur și simplu. Oare asta să fie? Uneori simt că înebunesc pur și simplu. Oare asta să fie?
Nu este să fie asta.
Am trecut și eu prin asta, poveste lungă și cu vorbitul și cu râsul pe stradă. O să revin, ca să te încurajez.
Buna, oamenii normali mai rad si singuri de ce isi aduc aminte (nu sunt ironica), le mai scapa si un "da" sau un "nu" sau vreo injuratura uneori cand au dileme si sunt intr-un dialog interior mai aprig.
Nu e bine sa te obisnuiesti sa vorbesti singura, nici sa stai singura. Se intampla sa te izolezi asa cand nu ai cui sa te confesezi, cand simti ca vorbesti degeaba cu unul sau cu altul pentru ca nu te crede sau iti reproseaza chestii sau te vede pe urma cu ochi rai. Dar nu e bine. Trebuie sa faci cumva sa vorbesti cu oameni in carne si oase, daca nu gasesti pe moment - scrie intr-un caiet ce-ti trece prin minte.
Mi-am amintit ceva care mi-a facut foarte bine din punctul de vedere al echilibrarii intr-o perioada, statul pe iarba. Daca stai la bloc si nu prea faci asta poti incerca, mai ales ca e vara. Daca gasesti si pe cineva cu care sa mergi e si mai bine. Acum am citit faza cu copiii din parc. Da... du-te insotita sau in zone si la ore unde e lume mai multa, nu in zone marginase ca sa nu te expui degeaba. Si nu te lasa intimidata, unii din noi - ai vazut pe TPU ca nu doar fete ci si baieti, avem de-a face cu asemenea specimene uneori.
In ce priveste rasul necontrolat de acum, ai spus ca iei niste pastile care sa iti reduca starile de anxietate, poate fi de la ele treaba asta. E ca la bautura, daca bei o bere esti mai dezinhibat - razi, plangi, etc. asta nu inseamna ca innebunesti. Cred ca ti-a dat o doza cam mare, dar medicul va decide - sa-i spui chestiile astea. Tot el iti va decide si diagnosticul, nu noi.
Azi-maine, ia-ti si tu la tine o carte cu bancuri, sa ai pe ce da vina.
Si eu mai rad de unul singur deoarece imi amintesc faze amuzante si rad chiar 5 min incontinuu
E bine să știi cum îți direcționezi gândurile.
Suntem ceea ce mâncăm. suntem ceea ce gândim.
De obicei, nu ies nicăieri cu tipi. ) Sorry. Dar oricum acum că ai aflat adevărul, e ok. ) Nu ți mai stârnește curiozitatea un om nebun. )
Evident că nu omit totuși să spun că îmi place amuzamentul tău și în mare parte ceea ce spui. Smart boy. N-am ce zice. ) Și eu la general nu prea am o părere bună despre voi, să zic, rasa voastră. ) Sper să nu mă catalogați iar ca misandră. )
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
