De ceva luni ma simt fara chef de viață.Am note destul de bune, invatam la greu, acum, mi-am pierdut interesul pentru școală. Nu mai pot invata ca inainte, crezând ca totul va fi bine si "roz". Înainte ma gandeam numai la bine, dar acum, ca stiu ce inseamna durerea si tristetea, îmi e frica si sa ma gândesc la un lucru micut, ca sap in el pana dau de ceva prost care îmi va strica toată dispoziția. Nu stiu ce s-a întâmplat cu mine. Am început sa fiu depresiva, sunt plictisitoare, n.am multi prieteni, sunt super introvertită, sunt timida. Si la școală, toți rad si sunt ei insusi, iar eu, nu pot sa găsesc o gluma la care sa rad. Rad așa aiurea când mi se întâmpla ceva ciudat. Nimeni nu ma intelege. Acum un an, am inceput sa ma uit la anime.uri, am zis ca ma voi inveseli, dar degeaba. M.am intristat mai rău. La școală toți ma fac ciudata, nebuna, dar eu incerc sa fiu eu însumi. Îmi e rușine si sa manc de fata cu colegii mei pentru ca ei judeca pe fiecare in parte. Încerc sa nu îmi pese, dar după ma gândesc ca o sa fiu penibila sa stau in banca mea si sa manc ca un porc. Părinții nu ma prea baga in seama, fratele meu este plecat. Vreau sa îmi trăiesc viață, dar nu periculos. Nu stiu ce sa mai fac. Si daca incerc sa fiu pozitiva, o sa stau așa doar cateva ore sau minute, ca după incep gandurile despre viata, ce voi deveni si intrebari din.astea. Mi.e teama sa fac glume pentru ca, cred, ca mi se v.or întâmpla. Si la școală, daca este cineva mai bun decat mine încep sa plâng, dar ma abțin. Sunt singura. Am zis ca poate ar trebui sa am un iubit, sar la mine in sat nu e nimeni de care sa îmi placa. Si mi se pare ca daca ascult orice melodie, devin nostalgica pentru niste amintiri pe care nu le.am avut. Nu ma inteleg. Nici nu inteleg ce am scris aici. Sunt pesimista si..proasta. Deja presimt ca voi locui singura toată viata mea, poate tocilara daca nu îmi va disparea interesul pentru școală. Va rog ajutati-ma! Nu stiu cui sa ma adresez.

Bună Larisa!
În primul rând, vreau să-ți spun că orice adolescent are momente în viață în care intră în depresie și are gânduri negre, cum ar fi că nu e un nimeni, că nu e bun de nimic, nimănui nu-i pasă de el și așa mai departe.
Dar știi care e adevărul? Astea sunt doar prostii care s-au strecurat în mintea ta și ți-au rămas în inconștient, iar tu acum într-un moment de depresie ți le amintești pe toate.
Nu ar trebui să te simți inferioară celorlalți. Ei nu sunt mai buni decât tine. Chiar dacă cineva a luat o notă mai mare la un test, sau s-a dovedit a fi mai bun la ceva, asta nu înseamnă că e mai bun decât tine. Și tu, la rândul tău, poți fi mult mai bună decât el la alte lucruri. Doar nu putem fi toți la fel, nu? Trebuie să accepți faptul că suntem diferiți, și că unii suntem buni la ceva iar alții la altceva. Tu te pricepi de exemplu la învățat, iar alții să zicem că se pricep la cântat, dar nu se descurcă bine la școală așa cum o faci tu.
Nu ești o ciudată. Doar că treci prin momente mai grele, în care ai început să te gândești la viață iar cei din jur nu știu asta. Ei nu văd decât exteriorul, doar o fată singuratică, introvertită, care nu reușește încă să se integreze. Ei nu te cunosc și în consecință nu ar trebui să le dai atenție. Sunt doar niște adolescenți care judecă fără să gândesc, până la urmă.
Nu-i băga în seamă dacă se uită la tine când mănânci. Nu ești porc, ești un copil care își mănâncă mâncarea, așa cum e normal să facă oricine. Ce, ei nu mănâncă ? N-au mai văzut pe cineva mâncând ? Crede-mă, dacă te judecă cineva când mănânci atunci nu are scaun la cap
Știi, exact așa mă simțeam și eu nu cu mult timp în urmă. O ciudată, o pesimistă, o proastă...și știu ce ai tu nevoie, pentru că știu ce am avut eu nevoie. Ai nevoie de cineva care să-ți spună că ești tare, cineva care să-ți spună că nu ești așa cum crede lumea și că ești mult mai bună de atât.
Trebuie să începi să ai încredere în tine, să știi cine ești și să știi că ești o fată minunată. Eu sincer cred că ești o fată superbă, cu calități extraordinare. Doar că nu ai descoperit asta până acum. Ai nevoie să ți-o spună cineva. Știu că de la mine nu contează prea mult, pentru că sunt doar o persoană anonimă pe pe TPU, dar mă cunosc pe mine, știu ce impresie proastă am avut despre mine însumi acum ceva timp și știu acum că m-am înșelat, de aceea știu că te înșeli și tu.
Uită-te la niște seriale cu sezoane, observă cum persoanele acelea neînsemnate, bune de nimic și ciudate au ajuns să aibă prieteni buni și au reușit să se integreze într-un grup foarte fain. Și tu o poți face. Și nu ai nevoie de o zână magică sau de un miracol. Ai nevoie doar de puțină încredere și de o încurajare.
Așa că renunță la depresie, renunță la pesimism, lasă gândurile bune să atragă lucruri bune în viața ta și uită toate gândurile nefolositoare de până acum, privește cu alți ochi viața, pentru că nu este ușoară, dar este foarte frumoasă dacă știi cum să o privești, și începe să te gândești la cum ai vrea să fii. Ce fel de personalitate ai vrea să ai, ce fel de relații, ce fel de prieteni, gândește-te cu mai vrea să arăți în viitor, peste 10 ani, ce ți-ai dori tu să faci, cum să arate casa ta, hainele tale, ș.a.m.d.
Permite-ți să visezi. Lasă-i pe proști să-și spună prostiile, lasă-i pe idioți să caște gura și tu concentrează-te pe viața ta, pentru că asta e cel mai important. Ai o viață minunată, Larisa, și dacă descoperi micile talente care ți-au fost dăruite te vei putea bucura de ea din plin!
Îți doresc tot ce-i mai bun! Baftă!