Doamne deci simt ca nu o sa mai am mult de trăit, din cauza părinților mei "grozavi". În fiecare zi trebuie sa se întâmple ceva ca eu sa ma enervez degeaba! Astăzi, de exemplu. Mama mi-a spus ieri ca vom merge undeva împreună (eu ador sa ies cu familia și prietenii și când aud ca ieșim mă bucur enorm).Dar astăzi a anulat-o DEGEABA! Nu are treaba (sa nu va gândiți la asta) pur și simplu cred ca are lenea cât casa.Asta m-a enervat așa tare și presupun ca îmi afectează sănătatea. Eu sunt o persoana care iubește viața și vrea sa o trăiască dar când văd ca părinții mei fac niște lucruri atât de prostești vrea sa mor cum ar fi : tata vorbește foarte urat cu mama, iar mama ni prea petrece timpul cu mine și atunci când ma enervez tipa la mine în loc sa vorbească calm ETC și doamne ce mai plâng ca și eu încep sa tip și iese scandal dar mă enervează la culme.Acum nu spun ca sunt groaznici ei doi au grija de mine doar ca se mai întâmplă chestii de genul acesta.Voi ce credeți? Exagerez prea mult cu asta? Cum pot sa fac sa nu mă mai enervez din nimicuri?

Esti doar mai sensibil. Si eu am probleme de genul cand ma simt iritata sau incep sa plang daca se ridica cat de putin tonul. Nu poti sa faci nimic din punctul asta de vedere, iar sanatatea nu poate sa ti-o afecteze. Fii optimist ca sa nu cazi in depresie.

De fiecare data cand te enervezi, icearca sa te controlezi si sa numeri in gand pana la 10. Incearca ca in perioada asta sa asculti muzica linistitoare: https://www.youtube.com/watch?v=2udfjLfF2hI. NU exagerezi. Dar gandeste-te ca si altii au probleme ca si tine. Inspira adanc si spuneti in ogliunda ca esti minunata si nu te vei mai enerva.

În lumea asta există copii de 7 ani care dacă sunt norocoși mănâncă o dată la trei zile, trebuie să meargă 20 de km să bea o cană de apă curată, nu au acces la educație, la îngrijiri medicale și nu au văzut în viața lor o toaletă.

Tu simți că nu mai ai mult de trăit pentru că mama ta a anulat o ieșire la distracție? Da, exagerezi. Chiar foarte mult.

Exagerat e un cuvant bland

In fiecare familie mai sunt si certuri, trebuie sa inveti sa treci peste ele si sa nu mai gandesti asa. Mintea omului poate creea diverse tragedii cand de fapt nu sunt. Incearca sa fi mai pozitiva si sa nu mai iei lucrurile marunte ca pe niste tragedii.

Esti un pic cam exagerata, da. Doar nu iti imaginezi acum ca viata e ca in filme, toti se inteleg cu toti, parintii nu tipa, ci vorbesc mereu calm si sunt intelegatori orice s-ar intampla. Nu prea e asa, toti suntem oameni, avem probleme, zile mai bune, zile mai rele care ne afecteaza si relatiile cu cei din jur, fie ei si copii. Faci din tantar armasar doar pentru ca nu ai mai iesit in oras cu mama ta, lasa, alt bai sa nu fie. Iesiti in alta zi si gata, poate in weekend. Incearca si tu sa fii mai intelegatoare, nu doar ei.

Aveti nevoie sa mergeti la psiholog toata familia.

Fa o vizita in Africa. Sau intr-un sat din Vaslui. Sau, mai la indemina, in cel mai apropiat orfelinat. Sa vezi ce inseamna cu adevarat probleme.

Inteleg,dar intrebarea era cum sa nu ma mai enervez din nimicuri

Uite ce e, iti voi spune sincer,fiecare din noi are nevoie la un moment dat sa discute cu cineva. Specialistul in probleme de natura emotionala este psihologul. Cu el trebuie sa discuti personal. Se afla in scoli si sedintele sunt gratuite. Profita de asta! Dupa ce termini scoala,nu vei mai avea optiunea gratuita de a te consilia psihologic. Eu unul cred ca esti tentata sa te gandesti la tine in primul rand,asta ca sa nu spun doar la propria persoana. Nu e nimic iesit din comun. Doar ca atunci cand ajungi sa judeci situatii,oameni,sa cauti 'vinovati',sa ai dependente si sa te revolti, tu de fapt ocolesti adevarul. Tu esti singura responsabila pentru propria viata. Da,viata ne influenteaza si nu noi suntem cei care alegem cum sa traim,dar noi suntem singurii in masura sa ne controlam propriile stari de fericire,calm,placere,nervozitate, etc. De ce? Ele se produc in creierul nostru, organ pe care il purtam zilnic dupa noi si pe care noi insine ni-l setam, nu umbla vecinul in cutia noastra craniana si parintii nu sunt de vina pentru ca nu putem noi sa ne producem bucuria si in alt fel, independent de cei din jur.

Multumesc