Atunci mi-au inceput mie atacurile de panica, pe la 21 de ani, si intr-un mod similar. Am schimbat vreo 4-5 cardiologi si toti mi-au spus ca nu am nimic la inima. Abia peste cativa ani am mers la psihiatru, mi s-a dat o reteta, si pastilele ( antidepresivele + pastilele antianxietate ) mi-au rezolvat toate problemele.
Si e posibil ca de la psihic sa nu pot trage destul aer in piept si sa ma tina ceva ca o gheara?
Am avut și eu, tot pe la 20 de ani, și apoi mult mai târziu. Au trecut spontan până să ajung la medici, iar când am ajuns, nu au mai găsit nimic, ca la dta. Pot fi crize de astm, sau de anxietate. Inima bate pe sistem autonom, respirația la fel. Alerte interne pot să deregleze aceasta. Poți să iei multe măsuri.
O să dau exemplul meu. Am studiat psihanaliză, cu ajutorul ei mi-am făcut auto analiză. Sunt un om sensibil și am căutat în viață evenimentele neplăcute care ar fi putut să declanșeze furtuni interioare. Studiu de durată, dar cu folos.
Apoi am urmat sfaturile unui cardiolog. Mergi la prins fluturi (glumă) la iarbă verde și cu și fără motiv. A propos de asta, îmi amintesc că făceam excursii în Retezat, vara, iarna, câte 5 zile, scurt, în niște zile libere, nici măcar concediu. De la calea ferată până la cabană, aproape o zi întreagă pe jos, apoi pe munte, în natură. Mă întorceam la serviciu plin de viață și de voie bună. Alt coleg de a meu își lua șevaletul și se așeza undeva pe o pajiște lângă Cluj și se făcea că pictează. Picturile lui le numeam stilul pășunist. Suferea cronic de hiper tensiune și se trata cu asta foarte eficient. Mai cunosc pe cineva, care fusese ofițer de rang înalt în armată. Un medic inteligent l-a sfătuit să coase goblenuri acasă, în privat. A scăpat de problemele care l-ar fi dus la spital, cu pierderea serviciului. Așa că, dacă medicii spun că nu ai nimic, caută. Vei găsi soluția.
Da. La mine atacurile de panica au inceput printr-o tahicardie puternica aparuta noaptea pe la 2, am ajuns la urgente si mi-au spus ca nu am nimic la inima. Mi-au dat niste pastile care-mi fixau pulsul undeva la 60-70 batai pe minut, dar nu s-a rezolvat nimic.Atacurile de panica au continuat, s-au raspandit si ziua, apoi au inceput sa se diversifice, adica apareau din diferite motive, pana au inceput sa apara din efectiv orice motiv. Imi era frica si sa alerg sau sa urc scarile, pentru ca aveam impresia ca o sa fac infarct, orice durere de cap insemna atac cerebral, si orice indigestie care provoca dureri in piept insemna moartea, in mintea mea.
Depresia, anxietatea, si atacurile de panica netratate, devin o forta atat de destructiva care-ti pot manca viata, de la scoala si cariera pana la relatiile cu toti oamenii din jurul tau. Cel mai mare regret al meu e ca nu m-am prezentat la psihiatru mai devreme, mult mai devreme, eram prea obsedat si fixat pe gandul ca sanatatea mea e in pericol, si imi tot faceam analize de sange, controale la inima, si asa mai departe.
Bună! Îți recomand să te internezi în spital și sa îți faci toate investigațiile posibile pentru a evita orice diagnostic. Poți merge și la un psiholog pentru a purta câteva discuții cu el.
Buna.
Deci fix aceleasi probleme le aveam si eu, inca le mai patesc din cand in cand si mereu am considerat ca sunt pe baza de stres, si chiar asa a fost in cazul meu. Ma trezeam in mijlocul noptii extrem de panicata, tremuram, palpitatii, furnicaturi. Sa stii ca e destul de comuna problema asta. In orice caz, daca tot simti ca ai ceva, sa stii ca nu e de la inima. Incearca sa mergi la ORL sau sa ti faci o radiografie ceva pulmonara, desi tareeee ma insel sa ai ceva serios si esti doar foarte stresat si ai atacuri de panica in somn. Fa sport, mentine-te activ ca sa-ti calmezi mintea si trupul si incearca sa iti gasesti o pozitie de somn care sa te ajute sa respiri mai ok.
Cand nu te oxigenezi suficient, iti crește pulsul.
Consulta medicul ca sa afli de ce creierul si celelalte organe nu se oxigeneaza bine.