Hei Tpu.Am si eu o problema cu tatal meu.Se enerveaza foarte repede.Nici cum stiu cum sa numesc ce face el.Il intreb unde a pus ceva, telecomanda de exemplu si el incepe sa înjure si sa tipe si ar sparge tot in jurul lui.Imi e si frica sa nu o bata pe mama uneori.De la un timp parca si eu am inceput sa ma enervez asa din nimic si nu vreau sa ajung ca el.Mi s-a intamplat sa nu mai pot si respira cateva secunde.Ce pot face pentru mine sau el? Poate avea vreo boala?

În mod cert are cel puțin un început de boală.
Am observat asta în două cazuri cel puțin.
La un magazin alimentar o vânzătoarea răspundea cu urlete la întrebări banale.
Al doilea, un învățător de clasele 1-4 avea niște copii din ziua de azi un pic mai vioi să zicem. Ar fi putu să îi potolească dacă s-ar fi jucat cu ei un pic. Dar era aproape de pensionare și cum mintea un pic dusă. Soluția lui era să urle la ei.
Așa că, cu mama împreună, luați pe tata de mânuță și la medic.

Nu neaparat. daca face asa de putin timp poate ca are niste probleme cu munca, cu colegii, cu banii, poate e stresat mereu, insa daca asa face de cand il stii e o trasatura de-a lui. pentru a diminua injuraturile si restul fa-i pe plac, nu mai fa ce nu-i place

Nu-l mai f te la cap.

Evita situatiile in care el se enerveaza. Iar daca se enerveaza din nimic, nu-i da atentie

Face asta de cand il stiu

Nu pot sa merg la medic de una singura.Ar trebui sa merg cu parintii.I-am spus mamei despre tata ca nu e ok tata si sa-l ducem la un control.Pe mine m-au dus de atatea ori la psiholog la psihiatru, dar prostii s-au axat pe ce nu le place la mine.Adica gen "fa-mi fata sa invete carte", fa-mi fata sa nu mai vorbeasca cu baieti" si tot asa.In perioada aia aveam probleme fiindca toata lumea ma barfea si nu mai aveam niciun prieten si aveam stari cand voiam sa mor, dar nimeni nu a zis asta, iar psihologii nu am facut nimic.Parintii mei nici nu ma baga in seama cand le spun sa mearga la psiholog.Nu vreau parinti perfecti, vreau parinti sanatosi.La cum e tata acum nu stiu daca mai prinde macar 7 ani.Are 50 de ani.

Pai asta ar insemna sa nu ii mai zic nimic.Adica sa ma comport ca si cum nu as avea un tata.

Sincer am inceput sa imi urasc parintii. Am luat tot ce e mai prost de la ei.Sunt genul de oameni care nu ii duce capul si nu exagerz.Nu vreau sa fiu ca ei

Urand pe cei din jur, inclusiv parintii, nu te face cu nimic mai buna decat ei, ci dimpotriva aluneci pe aceiasi panta urmandu-i.