Draga mea sunt persoane care au multe avorturi de buna voie și nu se simt vinovate deloc. Faptul ca te simți vinovata înseamnă ca ai un suflet bun și milos. Dar dacă zici ca așa au fost împrejurările și copilul acela nu ai fi avut posibilitatea sa trăiască aici aceea a fost singura metoda. Cum ar fi fost dacă ai fi născut și ai fi trăit o viață de plâns și tu și el? nu ar fi fost păcat de voi. Mă gândesc ca nimeni nu ar vrea sa își omoare copilul decât dacă au un motiv extrem.
Trecutul e trecut nu îl mai poți schimba cu nimic nu te mai persecuta, păstrează o oarecare durere în inima ca sa iti conduci viața mai demn pe viitor dar nu ți. O distruge. Încearcă sa găsești un psiholog care sa te înțeleagă și sa te ajute sa treci peste. Sau și un preot care sa te ajute fără sa te facă sa te simți mai vinovata decât acum. Încearcă sa te îndepărtezi de cei care te judeca! Acum e total gesit! dacă te judecau înainte de avort poate se schimba ceva. Dar acum împacă te cu tine cu trecutul și dacă ți la credință roagă te o sa fi iertată! Numai bine!
Imi pare rau de pierderea sarcinei, totusi, la 18 ani nu ai putut fii obligata sa faci faci avort, pentru ca erai majora, asa ca, a fost decizia ta proprie si personala, doar daca nu ai fost violata, dar si atunci puteai fii sfatuita sa lasi copilul.
Incearca sa mergi la un preot sa vorbesti cu el desprea asta si iti va spune ce este bine sa faci si cum poti s atreci peste acest lucru.
Intotdeauna suferim cand luam decizii proaste, iar faptul ca meritati sau nu sa patesti ceva, depinde cat esti de sincera cu tine, pentru ca, joaca de-a sexul ne si frige cateodata si suferim pentru deciziile pe care le-am luat la acel moment, decizii luate de noi si nu de altii, deci, cumva meritam sa ni se intample ceea ce am decis noi.
Cauta un psiholog, el o sa te ajute sa treci peste. Familia are si ea un rol, trebuie sa te sustina si sa te intelega, dar asta nu depinde de tine. Trebuie sa te impaci cu gandul, din punctul meu de vedere nu ai facut nimic rau, dar fiecare cu gandirea lui. Pana la urma absolut toti facem la un moment dat chestii de care nu suntem foarte mandri, trebuie doar sa trecem peste si sa ne impacam cu noi. Si un psiholog o sa te ajute sa faci asta.
Am avut 18 ani fara vreo 3-4 luni...adica, da, am putut fii obligata, si chiar de eram majora, nu aveam unde sa stau, mama si iubitul ei m-au amenintat ca m-arunca-n strada ca cica e rusine la 18 ani sa ai copil, pff...
Totusi, vin si intreb, stiai ca vei avea probleme cu parintii, daca te duci acasa insarcinata?
Niciodata nu m-am asteptat ca mama sa faca asa, 1 si 2, nu credeam ca pot ramane insarcinata, poveste lunga...Nu mai judecati omu' fara sa stiti...
Fetita, nu avem cum sa nu te judecam, pentru ca de aceea ai venit pe TPU, sa ne spui povestea ta, sa o judecam, sa o cantarim si sa-ti dam solutii, pareri, opinii.
Eu te-am intrebatm daca stiai ca poti avea probleme cu parintii, dinaininte de a ramane isnarcinata.
Daca stiai ca nu ai voie, de ce nu v-ati protejat?
Un amarat de prezervativ costa 2 lei, un avort costa 200-300 lei.
Nu am pus la socoteala trauma psihica si fizica, in urma unui avort si posibilitatea sa ramai sterila pe viata.
In alta ordine de idei:
Spui ca erai singura cu un copil pe strazi, daca l-ai fii facut, dar tatal copilului unde este?
Nu cumva ati planuit impreuna o familie? Te-a parasit deja de cum a aflat ca esti gravida?
Asta este marea lui dragoste pentru tine?
Vezi tu, o fii maica-ta dura cu tine, dar are dreptate!
La nici 18 ani, fara scoala terminata, fara o profesie, fara un servici, fara un acoperis sub cap, fara un sprijin moral si financiar din partea unui barbat, nu te apuci de facut copii, ca nu-I poti intretine si creste.
anoooonimm77 întreabă: