I s-a mai întâmplat cuiva care ia pastile antidepresive, după câteva luni, după ce le-a luat cu regularitate, să aibă senzații vizuale (mai mult) dar chiar și alte manifestații bizare? Mai ales când nu doarme o zi, două ori să aibă o acuitate vizuală mai profundă, ca și când ar vedea dincolo de formă și culoare și orice formă, parcă e altceva?

Să-mi pun percepția vizuală pe baza lipsei somnului și a unei imaginații bogate sau să fie tratamentul de vină?
Am vorbit și cu psihiatra mea și ea m-a asigurat că nu e de la tratament, deși eu am întrebat-o mai mult de presiunea oculară și posibila orbire. Și m-a asigurat că nu e de la tratament ci să caut mai departe la oftalmolog, deși vreau să vă spun, căci eu am fost acum vreo 3 ani la oftalmolog, pe vremea când am avut chiar o sângerare oculară și mi-au zis că nu am nimic, că toate sunt bune, deși ochii mei erau roșii, așa că, dacă mă duc la oftalmolog iar, ca să-mi spună că toate-s bune, mai bine nu.

Așa că, vă întreb, dacă nu ar fi de la tratament problema cu presiunea oculară și chiar noile simptome de delir vizual și halucinații vizuale, dar nici de la ochi, care ar putea fi o altă cauză și către ce medic să mă îndrept?!
Nu-mi spuneți psihiatru, căci deja merg la acesta și i-am spus de problemă și m-a asigurat că nu de la tratament vine problema, deși funny e că, pe prospect la n reacții adverse, scrie că au fost pacienți care au luat ceea ce iau eu, adică bupropiona și mai rar, dar unii au ajuns și la delir și halucinații, atât vizuale, cât și auditive, gânduri suicidare mai accentuate și chiar probleme cu vederea și auzul.
Așa că, vă întreb, dacă voi cei de pe aici care ați luat sau luați antidepresive, ați avut careva astfel de simptome? Și mai ales dacă o dată ce ați stopat tratamentul, ați scăpat de aceste simptome?

Iar dacă nu ar fi nimic de mai sus, ce altceva poate provoca stările astea și presiune oculară, să fie dacă nu un început de diabet ori ceva neurologic?

Se stie ca lipsa somnului nu te duce in nicaieri bun, ba din contra.Cum tu si ai o imaginatie bogata, ca tot ai afirmat de mai multe ori, e clar. Ai grija de sanatatea ta, ca alta nu mai primesti.Sa spui ca daca la control afli ca nu-i nimic de ingrijorare atunci mai bine nu mergi e foarte aiurea, daunator pe termen lung, nu crezi? Controlul periodic inseamna preventie, o chestie de care majoritatea romanilor se feresc ca de naiba.Tristut.

Am mai spus-o si cu alte ocazii ca sunt medici si medici desi fac aceeasi facultate unii sunt buni si altii incompetenti.
sigur ca acele halucinatii pot fi si de la medicamentele pe care le iei!
medicii psihiatri de obicei nu stiu cum este cand iei un tratament de genul pentru ca ei pe langa emaptia pe care nu o au, nu au nici cunoasterea empirica care vine odata cu luarea medicamentelor specifice...
cu alte cuvinte psihiatrul tau este incompetent!
in rest nu ma pot pronunta exact fata de ceea ce experimentezi caci nu cunosc exact reactiile medicamentelor tale, dar odata ce si pe prospect scrie asta iar coroborat cu lipsa somnului, este evident ca se pot produce si chestii de genul acesta!

Nu știu de ce, sper că nu or să-mi sară TpUașii în cap pentru ce spun acum, dar măi miss DullCat, de fiecare dată când apari la mine prin întrebări, starea mea se schimbă.
Deci atât am de zis :
1. Sper că nu ești Rosalia deghizată, căci ar fi prea suck să-mi mărturisesc sentimentele în fața ei. Rosalia care m-a înțepat zdravăn în vară. Deci zi-mi că nu ești ea.

2. Cred că mă îndrăgostesc de tine, măi miss DullCat. Again, sper că nu interpretați chiar la propriu ceea ce am spus. Însă ei bine, e ciudat să-mi placă atenția ta, măi Miss DullCat?! )
Ei bine, îmi dai o stare bună când te citesc. Atât am de zis.

P. S. Sper că s-a înțeles că m-am îndrăgostit de tine la figurativ. Figurativ, nu propriu. Deci sper că nu vei fugi și tu după mărturisirea asta. ) Toți cei de pe TPU au cam luat-o la fugă, când le-am mărturisit ceva. ) Deci sper să nu o faci și tu.

Dar ehh, revenind la întrebare, mulțumesc și da, ai dreptate, controlul de rutină ar trebui să-l utilizăm toți cu mai multă conștiinciozitate, căci doar da, de toate părțile noastre anatomice și senzații avem nevoie ca să funcționăm în parametri optimi și să ducem o viață decentă și sănătoasă. Dar mă bucur că totuși ai amintit de termenul "români". Ceea ce e foarte real, însă tot real e și că tot noi românașii, avem prețuri ca-n afară, dar salarii sub afară Deci ia gândește-te cum cei care deja o duc prost, au salariile minime și nici un ajutor extra de la cineva (neamuri, familie, părinți, copii) și acel minim pe economie fiind cu mult sub minimul din alte țări, dar taxele și prețurile sunt ca la ei, ia gândește-te, câți românași își mai permit. Mai ales că spuma societății e cam 3% din populație, deci cam doar ăia își permit controale peste controale, apoi mai suntem noi, cei din pătura de mijloc, care suntem majoritatea, dar care, cum spuneam și din aceștia unii își permit, alții nu, alții (ca mine) evident că mai și amână ) dar ceilalți cam 30% din populație care au minim pe economie ori chiar nici venit sau contract, deci asigurare ba, că lucră cu ziua, la ce consulte să mai meargă? Și eu doar expun faptele, însă eu mna, sunt ceva mai norocoasă, măcar din punctul ăsta de vedere, căci nu sunt nici chiar la sapă de lemn, dar da, o duc ceva mai greu acum, că iar am stat pe tușă, dar și că prețurile au sărit după război mult + mașina care a mâncat toți banii mamei, o duc ceva mai cringe, dar nu cât să fac foamea, asta clar. ) Aș vrea eu, de fapt, să fac foamea, poate atunci mai slăbesc și eu. Dar în rest, mă gândesc că sunt o mulțime de oameni care nu au nici ce mânca, poate nici să-și ia o rețetă, pe care le-a dat-o medicul, ăla de familie, nu vreunul nu știu care, sofisticat. Mă înfioară, când mă gândesc. Și mă oripilează și mai tare căci eu stau în casă și-mi plâng de milă că nu am nu știu ce și nu știu ce, dar și că-mi fac n planuri, de cum aș putea să-i ajut și salvez și nu-mi iese nimic. Apoi mă reîntorc în patul meu, făcând planuri, eșuând iar și iar și plângând. Iar în final, dar desigur tot în pat, plâng de soarta asta pe care o avem cu toții și de viața nedreaptă, anostă, grea, dar și banală și plină de dureri în care trăim. Eu una cedez când mă gândesc la toate astea. Și toată lumea-mi dă sfaturi de cum să las gândurile și să fac chestii, să muncesc. Dar faza e că, orice am făcut, la orice m-am gândit, de la ONG, la afacere și chiar filantropie, ceva cu care să încep, nu am nici resursele financiare, dar nici umane necesare. Și e trist, măi Miss DullCat, căci am vise, planuri, idei, dar nu am de unde să încep și cu ce și cu cine.
Iar când mă gândesc că acolo afară suferă atâția și eu simt că viața trece pe lângă mine de pomană și mă simt o epavă, căci nici nu sunt mulțumită de viața mea, aș fi vrut o cu totul alta, îmi făcusem speranțe măcar cu filantropia sau un ONG ceva, dar nu știu de unde să încep, ce să fac și cum să fac ca să-i ajut pe toți oamenii ăia de acolo, care nu câștigă mai nimic și sunt și bolnavi. Căci nu știu dacă doar eu am observat asta, însă parcă tot săracii sunt și mai bolnavi, deși tot săracii, pun replica "lasă, mamă, că și bogații suferă sau nu au liniște-n colibă" și cu toate astea, tot săracii parcă-s mai bogați de boli.
Dar gata, am pălăvrăgit destul. Mersi mult Miss DullCat. M-ai ajutat să-mi ridic un gram moralul, doar prin simplul fapt că mi-ai răspuns și ai pus și un smiley face.
Acum mă reîntorc în bârlogul meu să visez cum aș salva lumea și să plâng că nu pot salva lumea. ) Și evident pentru că-mi urăsc viața. )
Anyong, agashi DullCat!

Mersi!
Păi, mie mi s-a părut ok doctor. Ba chiar a evitat să-mi dea anxiar și anxiolitice doar pentru că mi-a zis că îmi dau dependență și o să intru într-un cerc vicios.
Ba chiar mi l-a dat abia acum în ianuarie, la cerere, pentru că i-am zis că mi-l recomandau mulți pe forumul acesta și și-a făcut cruci și mi-a cerut numele forumului, că a zis că e curioasă ce forum e ăsta în care multă lume știe multe despre psihiatrie și tratamente psihiatrice. I-am zis că sunt multe persoane cu suferințe pe aici și cu anxietăți și automat au luat tot felul de tratamente și majoritatea mi-au recomandat anxioliticele. De fapt sincer, nici eu nu am prea înțeles cum naiba de mi-a dat antidepresiv, când tot ea mi-a pus diagnostic de anxietate și deci eu de pastile pentru anxietate am nevoie și care să mă calmeze, liniștească, nu pentru depresie. Și funny e că, acum mă confrunt și cu depresia, nu știu dacă e de la pastilele alea pentru depresie, dar gata, m-am pricopsit și cu depresia mai nou. Crize și depresie, pachetul complet de trăit. Ba de fapt e un Carusel magic. Azi plâng și dorm și nu pot nici să mai fac chestiile basic pe care le făceam înainte, deci calmo-lento-paciento, peste ceva timp urlu și țip și simt nevoia să fărâm tot în jur și plâng de nervi ) deci un fel de Hulk nervos. )
Pachetul complet de nebunie.
Și eu am primit doar diagnostic de anxietate.
Iar acum cireașa de pe tort, halucinațiile vizuale. Dar bine, că le am doar când nu dorm câte o zi, două, în rest nu am simțit cine știe ce. Dar cine știe, probabil e de la nesomn, căci mereu am avut stări iraționale când nu dormeam, înainte râdeam compulsiv și a pagubă fără vreun motiv real, acum se pare că am halucinații vizuale. M-am pricopsit.
Dar mai bine de halucinațiile vizuale nu-i spun, după cine știe, mai îmi pune naibi și diagnostic de schizofrenie. :/ Și vorbesc de când mă știu singură, mai mult singură am vorbit, decât cu oamenii, dar la naiba de mi-a răspuns cineva la vorbele mele sau am avut halucinații, de nicio formă. Deci nu se pune problema de schizofrenie. Dar acum dacă i-aș spune și de astea, cine știe, poate mă încadrează și la schizofrenici.
O să pun deci totul pe baza tratamentului și al lipsei de somn. Dar o să fac și un consult oftalmologic, deoarece am și ceva probleme cu ochii.

Și aveți grijă ce recomandări faceți sau spuneți de psihiatrii căci i-am zis de voi și a intrat și ea atunci când eram la consult, pe forum, că a zis că era curioasă tare, tare, dar ce-i cu forumul ăsta și cu ce se mănâncă. Deci mă gândesc că dacă i-o plăcea, își face și dumneaei cont și va da sfaturi pe aici. )
Dar da, sunt și foarte mulți care fac școala degeaba. Plus că la secția psihiatrie e fain, căci nu tai, nu faci cine știe ce ca să-ți asumi răspunderea, în cazul că clientul pățește ceva. Psihiatrul doar te ascultă, pune diagnosticul, dă rețeta și aia e.

Este nasol cand la pachet exista si depresie si anxietate, imi inchipui cum te simti
nu stiu ce sa zic referitor la halucinatiile de care zici daca sunt doar rezultatul administrarii tratamentului sau ele existau dinainte!? nu e bine deloc daca existau, dar daca nu iti accepti situatia vei avea mult de tras, in cazul in care chiar ai schizofrenie (sa zicem) exista o negare pe care o inteleg, insa stiu persoane cu schizofrenie si stiu ca sunt persoane foarte inteligente, ei nu sunt oligofren-adica intarziati mintal precum loserul acela care isi face cont pe TPU ca sa imi zica random niste vorbe aiurea, inferiorul ala care scrie parca cu copy-paste mereu aceleasi lucruri precum "-javra, animal, tigan etc"
sa fac o gluma nesarata, daca ai avea diagnostic de schizofrenie primesti si tu indemnizatie si scutire de anumite impozite pai e plina tara noastra de indemnizati cu handicap, multi nu au nimic dar asa au fost "indondeiati" de anumiti medici spagari, am inchis gluma

daca zici ca medicul tau este competenta, competenta ca este o ea, atunci foarte bine, insa sper sa si vezi rezultatele, desi eu imi mentin scepticismul, in breasla dansilor putini sunt cu adevarat priceputi, stiu ce vorbesc!

"Și aveți grijă ce recomandări faceți sau spuneți de psihiatrii happy căci i-am zis de voi și a intrat și ea atunci când eram la consult, pe forum, că a zis că era curioasă tare, tare, dar ce-i cu forumul ăsta și cu ce se mănâncă. Deci mă gândesc că dacă i-o plăcea, își face și dumneaei cont și va da sfaturi pe aici. "

o asteptam la noi pe platforma

In fata mea cand iti exprimi sentimentele

Nu neg adică de când am aflat cu ce se mănâncă scizofrenia și am realizat că eu vorbesc singură cu voce tare (cu amica mea imaginară), dar am aflat și că ea nu răspunde, deci am aflat că nu am schizofrenie, deoarece ei așa spun că pentru a avea schizofrenie nu e suficient doar să vorbești singur ci să ți se și răspundă.
Deocamdată de dincolo nu o răspuns nimeni. ) Dar eu aștept... căci încă aștept să văd cu ochii mei, dacă lumea de dincolo există. Și da, acum 2 seri, cam așa părea, că văd umbre prin cameră, umbre pe pereți, umbre afară, crengile copacilor ce se reflectau în cameră păreau diferite, toate cu conotații demonice.

What?!

Am inteles ai un fin simt al umorului
cred ca toata lumea are un "monolog" cu voce tare sau mai scazuta cu sine insusi macar 1 data in viata, insa cand realizezi ca si ceilalti te-ar putea auzi si te rusineaza lucrul asta, atunci sigur nu este schizofrenie, este o forma de stres si singuratate!