| Kittynika a întrebat:

Ma gandesc ca ceea ce am este o afectiune psihologica, si am aceeasi gandire chiar si despre persoanele foarte apropiate, chiar de parinti.
Am inceput sa imi imaginez ca nu ma mai vor ca ma vor da afara din casa si ca voi ajunge pe strazi.Pe urma orice persoana mi-o imaginam un criminal, care vrea sa ma omoare, sau daca erau persoane in jur sa-i omoare si pe ei.
Cand stau sa adorm si intra unul dn parinti in camera imi imaginez ca vine sa ma omoare.Sau cand sunt singura intr-un loc si mai apar ceva persoane iar imi imaginez astfel de scene, si sincer nu mai suport fiindca sunt din ce in ce mai dese.
Am mai discutat cu psiholog dar niciodata despre asta, ci despre neincrederea in mine si in alte persoane.
Am gandirea asta de cand eram mica, dar acum din ce in ce mai des chiar zi de zi, am 18 ani acum.
Tot ce vreau este sa ma informez despre acest lucru si daca va stiti careva cu psihologia daca stiti vreo denumire la aceasta "chestie". Mi-a facut mai demult la scoala cu psihologul in test si am o anumita nota de paranoia. Poate are vreo legatura.
Sper ca nu v-am plictisitbig grin
Have a nice daybig grin

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
3 răspunsuri:
Legiuitoarea
| Legiuitoarea a răspuns:

Bună.
Mergi la o consiliere psihologică, ai semnele unei depresii!
Pa, pa.

| zacrazy a răspuns:

Vorbeste cu psihologul tau sau viziteaza un psihiatru. Nu e nicio rusine in asta. Mi-e teama ca aceste stari sa nu reflecte prime simptome de schizofrenie. Cere sfaturi de specialitate!

| MimiPopescu a răspuns:

Imi pare rau. Eu nu sunt specializata pe acest domeniu dar totusi as vrea sa te intreb... Ai suferit vreo trauma in copilarie? Ai fost abuzata? Mie aceste simptome mi se pare niste sechele din copilarie. Daca ai discutat cu un psiholog despre neincredere de ce nu ai discutat si despre aceasta problema? Eu iti recomand sa mai faci sedinte de psihoterapie. Si sfatul meu e ca atunci cand iti vin in minte aceste lucruri sa te gandesti la ceva frumos. Sa te duci sa iti iei parintii in brate si sa le spui ca niciodata nu vrei sa ii paresesti. Subconstientul tau va inceta cu aceste ganduri negre. Incearca sa iti ocupi timpul cu ceva recreativ. Danseaza, apuca-te de pictura. Scapa repede de gandurile astea ca s'ar putea sa se agraveze si sa discuti totusi cu un psihoterapeut. Have a nice life!