Ma uitam la filmulete cu copii bolnavi. Stiti copiii aceia care se nasc cu tetrapareza sau boli similare, care nu pot sa se miste deloc, nu pot nici sa vorbeasca. Oare sunt constienti de ce se intampla in jurul lor? Oare se gandesc "de ce ma pui, mama, sa traiesc viata asta asa?"

Https://www.digi24.ro/......ta-1470295

Dar cred ca e doar pentru cei constienti care isi pot exprima aceasta dorinta. In plus mamele chiar daca au copii cu probleme ii iubesc si se gandesc doar sa ii aiba cat mai mult langa ele.
De fapt era un caz cu o mama din Romania care avea un copil de cativa ani care era practic o leguma, nu se misca, nu vedea, nu auzea, se chinuia si el si se chinuia si ea. Si cand a spus ca ar vrea sa il criogeneze au sarit sute de mii de oameni pe ea, fara sa se gandeasca mai bine la situatie

Asta este cea mai mare prostie de pe lume, după parerea mea. Arată egoismul parintilor și dorința de a chinui un suflet doar pentru a se considera ei,, parinti". Groaznic.

Eu nu m-am uitat la filmulete. Am fost o zi cu niste prieteni la un orfelinat unde erau copii cu malformatii fizice grave si deficiente psihice si mentale. Mi-am pus si eu cruda intrebare in cazul lor: ei pentru ce traiesc? Si m-am intrebat, ca si tine, daca sunt constienti de ce se intampla in jurul lor. A fost una din cele ma horror zile din viata mea. O amica buna s-a ocupat timp de cred ca aproape doi ani de un copil de acolo, si, din ce imi povestea ea, am inteles ca, desi psihic si mental copilul avea deficiente serioase, ocupindu-se de el, a ajuns la un oarecare nivel de comunicare cu el, mai mult prin mimica, gesturi si miscari. Deci oarecum sunt constienti de ce se intampla in jurul lor.

Poate aia e normalitatea lor și știu doar că sunt diferiți fara sa știe în ce fel

Parinții care nu avortează deși li se spune că o să aibă copii cu probleme mi se par cei mai egoiști am văzut un caz recent cu un copil nu avea picioare și o mana mama a știut de la început și nu i-a pasat
Foarte trist să îți condamni copilul conștient intenționat la așa viata orice visezi tu că o să îi oferi copilul fara tine când tu o sa mori poate nu o sa se mai îngrijească nimeni ce el și asa ai distrus o viata

Cred ca la un nivel subconstient, da.
Fiindca nu sunt destul de dezvoltati sa fie perfect constienti de ce se intampla.
Dar mai grav este, si e ceva ce multi nu realizeaza, anume ca atunci cand esti foarte mic, simti muult, dar muult mai intens tot ceea ce se intampla in jur, decat un adult si esti mult mai sensibil si durerea e mult mai profunda. Percepi realitatea din jur altfel si esti victima celor din jur, esti neajutorat.

Bineînțeles că sunt constienti de ce se întâmplă în jurul lor, au sentimente, dorințe sexuale și pasiuni ca toți ceilalți.

Unii reușesc să se recupereze bine, să fie independenți (adică să nu depindă de mijloace ajutătoare, precum scaune cu rotile sau alte asemenea), să studieze, să absolve o facultate și să se angajeze full-time, dar, în România se lovesc de reticență, respingere, sistemul medical este cum este și în lipsă de sport sunt condamnați la sedentarism și alte asemenea.

Și dacă atunci când este copil este încurajat constant să lupte, să continue, să viseze, când va deveni adut va constata că toate acestea sunt ipocrizii și minciuni.

De exemplu, tetrapareza spastică nu se încadrează în afecțiunile admise pentru a încerca să facă o școală de șoferi, lucru care i-ar ajuta pe acești oameni să se deplaseze mai usor, să aibă mai multe opțiuni de angajare etc.