Mereu sa simt singura, chiar daca am cateva persoane care sunt in preajma mea. Mereu reactionez exagerat cand ceva nesemnificativ se intampla si mereu vina cade pe cel ce e langa mine in acel moment.
Mereu caut iubire si afectiune in cineva, nu neaparat de sex opus, dar dupa imi spun ca nu merit, ca poate fericirea nu este si pentru mine... Suna asa depresiv, nu? Ma uit in oglinda si mereu ma simt mai jalnic fata de restul. Mereu ma uit in jos si imi zic ca orice fac si oricat ma zbat n-o sa reusesc sa ma schimb de dragul celorlalti. Doar inghit in sec si imi spun ca ar trebui sa fac rost de niste pisici si un loc bun in azil. Ii indepartez pe cei de langa mine chiar daca ei vor sa-mi fie alaturi, si dupa tot eu sufar si nu inteleg de ce, cand motivul e atat de evident. Dupa din cauza acestor nemultumiri si suparari apar durerile, si taieturile, si intrebari fara sens la care le stiu deja raspunsul. Nici nu ma pot intelege, nici nu stiu de ce reactionez asa si de ce ii las pe toti sa plece dupa ce si-au irosit puterile pe ceva ce nu merita. Ma simt ca si cum as fi inchisa in propriul meu corp iar cineva ar prelua locul distrugandu-mi viata. Mereu am fost asa, si de cate ori incercam sa ma schimb sfarseam la fel. Psihologii intocmai. Chiar nu am nici o sansa sa ma vindec de aceasta suferinta? Chiar o sa-mi inchei viata intr-o baie publica luand droguri si incheiandu-mi viata sinucigandu-ma din cauza singuratatii? Vreau ajutor... Iar singura persoana care ma poate ajuta sunt doar eu, numai ca din pacate mi-am pierdut speranta ca ma mai pot salva din negura amaraciunii.













Oke, deci asta este o idee a unei compuneri pentru un proiect legat de depresie si anxietate bla bla, a iesit ceva? XD am nevoie de o parere sincera.
Am ales categoria sanatatii deoarece mi s-a parut o tulburare mentala ...Deci... Imi pare rau daca am gresit ^^

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook