Mi-am distrus viața! Am 20 de ani și îmi urăsc viața de moarte. De ce? În primul rând din cauza crizelor de nervi. Am astfel de crize încă din copilărie, când mă jucam la calculator, pierdeam și mă crizam urât de tot. Știu că loveam cu piciorul unitatea centrală, că băteam cu picioarele în podea încât mă auzeau părinții de jos, veneau la mine în cameră sus și se apucau să mă sfădească, mai ales taică-meu vitreg care îmi zicea "Cu nervii ăștia ai să ajungi la bolunzi! Și dracu' o să fugă de tine! Nu stă nimeni! De-aia nu ai tu prieteni!". Știu că mă enerva la culme și frate-meu, care mă făcea muscă, îmi zicea "Uite o muscă!", și încă ceva de genul (Eu și uitasem de asta, taică-meu vitreg mi-a reamintit când am vorbit tustrei, cu mama și cu el legat de nervi și taică-meu a întrebat-o pe mama "Mai știi când îl enerva Liviuț pe Dani?").
Am terninat primul an de facultate iar acum sunt în vacanță la Mogoș. Și se pare că am iar, în câte-o zi, crize de nervi. Dar îi țin în mine, înăuntrul meu (Oricum mama dacă mă vede nervos îmi zice: "Iară ai nervi?" sau "Ei, bată-ți Dumnezo nervii, mno stai că te pun eu azi la lucru, altu' nu mă mai enervezi). Înainte îmi manifestam nervii lovind ceva în jur, sau, vorba părinților, făcând ca toți dracii (Și ei se ceartă și înjură, văd asta aproape zilnic când sunt acasă). În ultimul timp țin totu' în mine dar nici asta nu îmi face bine. Pe exterior nu se vede că aș fi nervos decât uneori când parcă fierb de furie, ci vocea mea pare extrem de calmă, par calm și la telefon. M-am gândit bine și cred că asta-i și una din cauzele pentru care nutresc de mult timp și de multe ori în interiorul meu gânduri de sinucidere. Am eliminat, sau am încercat să elimin, sociofobia, timiditatea. Au mai rămas (sau poatw că mai e ceva) nervii. Acum, de ce m-aș gândi la sinucidere? 1. Din cauza nervilor. Sunt ferm convins că există multe persoane în lumea asta care, dacă îmi prind punctul slab, dacă văd că sunt mai sensibil la un subiect, mă vor "toca" cu el, mă vor enerva la culme. Și chiar nu vreau să mai văd în viața mea astfel de peroane. Bun, dar eu sunt mai breaz de atât, eu nu îmi bat joc de ceilalți, dacă sunt mai sensibili la vreun subiect? Aș zice că nu, fiindcă știu pe propria mea piele. Deci nu mi se pare corect, ba mi se pare insuportabil să-ți bați joc de cineva, să te râzi de el pe o temă sensibilă. Dacă, în cel mai rău caz persoana respectivă ajunge să se sinucidă după asta, pe motiv că i s-a umplut paharul, că ai prins-o într-un moment critic, fragil? (Cum sunt nenumărate cazuri pe internet, pe youtube despre "bulling" și "cyberbulling"). Dacă gustă gluma e cu totul altă poveste.
Frate-meu e o persoană extrem de calmă și lucidă. Mi-am reproșat de multe ori de ce nu pot fi ca el, că doar suntem frați. Mama a zis despre el că atunci când era în fașă nu-i auzea deloc gura în sensul că nu-l auzea deloc plângând. Poate că el nu s-a născut deloc cu nervi ori nu știu cum îi controlează așa. De ce are rost să continui să trăiești cu niște nervi care nu-ți dau pace, de care nu ești vinovat (dacă te-ai născut cu ei, dacă sunt genetici de ce ești vinovat de ei?)
2.Eu cred că una dintre ele sau cea mai mare dorință a mea e să am o prietenă. Însă, de îndată ce va afla (din gura mea sau a altora) de gândurile mele suicidare nu s-ar depărta de mine, nu ar fugi, vorba aia "mâncând pământul" de mine? (Cum mi-a zis cineva: Poate se gândește "De ce să stau cu el că poate ăsta mă omoară și pe mine?"). Frate-meu mi-a zis că lumea fuge de astfel de persoane cu gânduri depresive ca să nu le fie o povară pentru ei, că lumea are în general nevoie de oameni în preajma cărora să se simtă bine. Cu această mentalitate nu încape dubiu, părerea mea, că crește numărul sinuciderilor în masă. Frate-meu mi-a mai zis că, cum eu am avut în trecut (perioadă în care viața mea ar trebui să fi fost minunată, lipsită de griji și de greutățile vieții) gânduri suicidare, dacă aș avea o prietenă și s-ar despărți de mine (lucru inevitabil, părerea mea) eu m-aș sinucide imediat (mi s-ar fi "umplut" paharul, mai ales dacă aș iubi-o din toată ființa mea. Cele mai multe sinucideri au loc din dragoste, așa am observat.

Am crezut odată că nervii, că problema cu stima de sine, că gândurile suicidare, că, calmul, că răbdarea, că cercul tău de prieteni, că toate astea se vor rezolva în timp. Dar nu e deloc așa. Poți chiar să-ți curmi viața dacă nimeni nu e acolo ca să te oprească, să-ți zică o vorbă bună, cu toate că la momentul respectiv poți să ai zeci de prieteni.
Și nu, nu sunt nebun precum ar crede lumea. Doar că nu mai suport să trăiesc așa. Am crezut că pot fi omul perfect, care poate accepta totul ușor, care nu se enervează (cum e frate-meu), care extrem de pașnic și bun cu cei care au nevoie cu orice îi stă la dispoziție, însă nu e deloc așa cum mi-am închipuit.

Ba,nu am citit tot letopisteul pentru ca mi-am dat seama din prima care ti-e problema
In primul rand, cine nu a spart cateva monitoare unitati si tastaturi pana acum inseamna ca nu s-a jucat cu adevarat pe calculator.Crizele astea de nervi provin din faptul ca ai asteptari foarte mari de la tine pe care nu le realizezi.Muncesti mai tare pentru a ti le indeplini.
In al doilea rand, au gresit parintii in educatia ta destul de mult...nu intru in polemica pe tema asta
Incearca sa nu te mai compari cu fratele tau, tu esti tu, el e el, dar cu toate astea eu cred ca esti deasupra lui pe pragul evolutiei.Calmul lui provine din faptul ca s-a adaptat conditiei pe care o are, nervii tai provin din faptul ca vrei sa o depasesti.(Citeste Riga Crypto si Lapona Enigel)
In al treilea rand problema cu fetele o au toti baietii care sunt in jurul varstei de 20 de ani:"ba,oare ma voi ridica la nivelul asteparilor ei sau nu?".De ce iti faci ganduri negre degeaba?
In viziunea mea, un om perfect este cel care pune suflet in orice, care explodeaza la fiecare esec, care isi exteriorizeaza emotiile.
Sunt multe fete care te pot iubi cu toate defectele si calitatile tale, fi mai atent in jurul tau

Buna!

Acum am sa incep prin a spune un adevar crunt.Imi para rau ca iti spun dar fratele tau nu e perfect.Nici o persoana nu este perfecta.Cu cat vei incerca sa il imiti din cauza ca i admiri cu atat mai mult rau iti vei face.
Pur si simpu, vrei pe cineva care sa iti spuna sa nu te omori ...sa fie acolo pentru tine, dar gandeste-te ca tu trebuie sa inveti sa fi puternic si sa treci mai departe ca si o persoana extraordinara.
Daca treci peste situatia asta vei fi un om incredibil din cauza ca ai trecut singur peste asta.Tu nu vrei sa fi un om incredibi? Vrei sa fi un las care vrea sa se omoare deoarece nu are o prietena.
Inteleg ca ti-e greu dar chiar daca nu pare, toata lumea sufera dar dupa suferinta vine si fericirea, la fel cum dupa fiecare noapte vine ziua.
Iar cu sinuciderea...Sunt multi oameni care dau o gramada de bani prin spitale ca sa apuce a doua zi iar tu vrei sa te sinucizi...NU te mai comporta ca o victima si atunci nu vei mai fi una.
Spui ca fetele nu vin la tine din cauza ca esti depresiv? Sincer, mai intai iubeste-te pe tine si atunci te vor iubi si alti. Daca nu te iubesti pe tine atunci cum vrei sa te iubeasca alti?
Sincer, si eu am avut momente cand am fost singura si atunci doar Dumnezeu m-a ajutat.Nu au venit oameni iubitori cand mi-a fost greu.Asa devi mai puternic.
Poti sa te omori maine sau poimaine dar totusi gandeste-te daca ai trai poate peste 2 ani ai avea o prietena, prieteni si poate tot ce ai vrea de la viata.Mai vrei sa te omori?
Inca ceva, nu mai compara viata ta cu viata ideala ca numai o sa te simti prost degeaba.Viata nimanui nu e perfecta.
Sper ca te-am ajutat, bafta!


Oricum viata e scurta asa ca ti-as recomanda sa o traiesti cum se cuvine.

Bună prietene.

Nici nu ştiu cu ce să încep nu sunt în pielea ta ca să te pot judeca sau să pot simţi ce simţi. Nici măcar n-am să încerc să te judec.Habar nu am cum îţi trăieşti măcar o zi din viaţa ta apoi să mă pun şi în locul tău dar nu asta e ideea. Şi eu am un frate geamăn şi ce-i culmea este că nu semănăn deloc, la nimic. Suntem totali diferiţi.Eu cred că fiecare persoană de pe această planetă e unică pentru că nimeni nu poate fi de înlocuit. Nu vreau să te bag în absurdităţile mele de filozofii inutile care nu şi-au rostul.
Spuneai mai sus că vrei o prietenă.Păi ce prietenă e aceea care se teme şi de îndepărtează de tine când e vorba de suicid? O prietenă (normală) ar face orice ca să renunţi la acest gând negativ din capul tău. Te-ar susţine, ar sta de vorba, şi ar trata problema cu serios. Acum parcă te văd că o să-mi dai un reply să-mi spui că aşa ceva nu există, dar permite-mi să-ţi spun că există doar foarte rar.
Dragostea e ca la loto, dacă vrei să câştigi, trebuie să joci. Avem doar o singură viaţa, ori o trăim la maxim ori o trăim pe degeaba.

Şi, ai de gând să te dai bătut?

Învingătorii nu renunţă niciodată! (Never)

Nervii sunt ceea ce se declanseaza atunci când coarda sensibila e atinsa, stii asta. Stiu cum e sa-ti doresti sa spargi ceva de nervi sau, cel mai rau, stiu cum e sa vrei sa te sinucizi. Dar asta e o prostie. Arata cat de slab esti, si daca vrei sa fi o persoana pasnica, nu te-ai gândi la sinucidere. Daca o persoana te enervează si iti vine sa tipi de nervi, gaseste niste repere pe care sa le folosesti împotriva nervilor. De fiecare data când simti ca nervii apar, inchide ochii, si gandeste-te la sunetul ploii. Stiu, probabil vei spune ca suna ciudat, dar ajuta. Sau sunetul valurilor. Gandeste-te la lucruri calme. Ignora persoanele si lucrurile neimportante. De cate ori vrei sa spargi, impune-ti faptul ca esti puternic si nu te lasi invins de nervi. Asculta o melodie, ceva care sa te calmeze. Repeta-ti in minte "sunt mai presus de atat, nu ma las doborât de nervi". Fa-ti un jurnal in care sa scrii ceea ce simti atunci când esti nervos, asta te va calma puțin. In legatura cu iubita si despartirea, daca se va întâmpla vreodată asta (Doamne fereste, sa nu se întâmple) nu te gandii sa pui mana pe cutit si sa-ti iei viata. Gandeste-te ca nu a fost potrivita pentru tine. Gandeste-te ca vei găsi pe cineva care sa te inteleaga. Daca ea va fi corupta de gura lumii, stai de vorba cu ea. Explica-i situatia.
De fiecare data când esti nervos, priveste oglinda, si spune-ti ce vezi, si ce ar trebui sa vezi. Sa nu te apuci sa o spargi. Inchide ochii si fa ceea ce ti-am spus. Trebuie sa meargă măcar o varianta.

Cred ca ar trebui sa iei calmante.

Esti nebun, ai nevoie de un psihiatru.

Am citit tot, nu o s ncep s-i dau eu sfaturi din capul meu, mergi la un psiholog, discut cu el, o s te simi mai bine, o s te ajute ct de ct..Problema asta o am i eu ( doar c eu mai am pe deaspura nite probleme psihice, handicap, etc, nu te gndi c sunt nebun n adevratul sens al cuvntului, am nite frustrri puternice din trecut pe care nu le mai pot uita, handicapul este de vorbire...i multe altele ) dac mai apuc voi merge i eu la un psiholog...dac nu, la revedere, nu vd nimic frumos n viaa asta.

Si de ce mama dracului nu merge sa tastez cu diacritice?

Stiu cum te simti, si eu am avut problema asta, numai ca eu lasam sa se vada ca ma enervez si vorba ta "Faceam ca toti dracii" dar dupa un sir de evenimente care s-au intamplat pe o raza de 2 luni pe care de asemenea le stii au disparut nervii. cu toate ca uneori fara motiv mai am un fel de criza... chiar ieri am avut una cat lucram la ceva electronic, nu tin minte de ce dar stiu ca am aruncat un transformator direct prin geam si m-am trezit pe jos. dar tu cum ai spus ai nevoie de o prietena dar is de parere ca daca o sa ai o prietena problema cu nervii are sa iti dispara definitiv sau temporar. acum nu vreau sa fiu un idiot dar nimic nu tine pe vecie, de aia e foarte important sa ai si alti preteni buni si este foarte important ca tu sa nu iti dai prietenii adevarati laoparte orice ar fi, ai grija lumea iti vrea raul, lasa-l sal ia dar iti vrea si binele, tinel bine ascuns sa nul gaseasca. lasa-i doar pe cei in care ai incredere deplina sa fie langa tine. dar inca odata ai grija lumea este extrem de parsiva, toti sunt numai pentru ei. dintr-o societate prospera am ajuns ca niste animale intro jungla de asfalt, toti ne luam la omor pentru mancare si binele familiei, nimeni nu se gandeste la celalalt cand ia o decizie. din pacate se merge pe una din legile Satanismului, "Daca cineva iti sta in cale roaga-l, daca nu se va da laoparte distrugel". acum la bisrica se profita de credinta adevarata sa se scoata profit, si oamenii care nu au intrat sub "vraja" lor au infiintat alte religii care fiecare se recomanda ca fiind adevarata, care de care mai colorata si cu traditii mai stufoase. adevarul este ca atunci cand ai intr-adevar nevoie de ajutor, ai nevoie atat de disperata de el si nu poti face ceva sa scapi de problema respectiva D-zeu iti va da fara sa ceri, daca crezi. nu trebuie sa iti dai averea la biserica, dai la sarac o haina si o farfurie cu mancare si aia se numeste pomana. cutia milei se numeste furt. prea putini popi care nu-s pe furat... Sfatul meu este sa incerci sa te cunosti pe tine insuti, sa iti faci prieteni sa iesi in lume sa explorezi, la esecuri ramai puternic in picioare si nu te balansa, ai rabdare in curand iti vei intemeia o familie, vei avea copii. in viziunea mea copii sunt cea mai mare raza de speranta existenta desi am 16 ani abia astept sa am si eu un baiat si o fata. dar vreau sa adopt ca stiu cum e fara parinti . atunci cand vei avea familia ta vei fi implinit cu adevarat, ai grija de tine nu merita sa te distrugi singur pentru toate hienele de pe pamant si nu uita, vara asta esti invitat la mine la tara aici sigur o sa ai un cer albastru in cap ca e foarte frumos aici si linistit