Nu stiu cum sa explic.Este o chestie mai mult psihica. Cand e vorba de mancare, mereu mi-e frica sa o mananc.Mereu ma uit sa vad cand expira, cum miroase, cum arata si daca mie mi se pare ceva inneregula, dar celorlalti nu, oricum nu mananc alimentul respectiv.Sunt asa mofturoasa si urasc asta. Mi-e greu sa ma exprim pentru ca nu stiu exact cum sa descriu simptomele pe care le am.Inainte de mancare mi se inmoaie picioarele gandindu-ma ca nu o sa imi pice bine mancarea. Lapte nu mai beau deoarece s-a mai intamplat sa nu imi cada bine si am zis gata, nu mai beau, dar inainte o faceam si imi placea. Mi-e frica sa mananc alimente grase si ma cuprinde o stare de anxietate, incepe sa imi fie greata, mi-e cald sau cel mai des frig, simt un fel de slabiciune in picioare si un nod in gat. Mi-e atat de greu Nu mai stiu ce sa fac cu aceste stari pentru ca nu stiu cum au aparut.Mai demult eram bine, mancam de toate (mai demult insemnand acum un an jumate) dar acum rareori mai mananc chipsuri si chestii nesanatoase de frica ca o sa imi fie si mai rau.Mentionez ca la analize mi-au iesit nivelul de limfocite foarte mic, deci cred ca am sistemul imunitar foarte scazut.Dar cu glicemia stau bine, perfect din cate spun analizele, chiar daca mi se face rau cand mananc dulce mult (de cand cu starile astea, nu mai pot sa mananc nici 2 randuri de prajitura fara sa mi se faca rau, iar inainte mancam si 1 ciocolata pe zi.Ma mandresc cu recordul de 3 ciocolati intr-o zi ). De asemenea, cand mi-e foame eu trebuie sa mananc atunci, pentru ca daca astept mult (in jur de 3 ore) ma ia din nou cu aceleasi simptome, uneori cu atacuri de panica.Va rog, nu mai stiu ce sa fac.O tin asa de un an jumate si eu vreau sa redevin ce am fost Vreau atat de mult sa fie totul bine si credeti-ma ca ma bazez pe Dumnezeu ca ma ajuta.Eu sunt penticostala si ma rog in fiecare zi lui Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste starile astea groaznice care nu ma lasa sa imi traiesc viata.Am incredere in El.Dar trebuie sa caut si o sursa prin care sa ma fac bine.In timpul zilei mai am stari de plictiseala, moleseala, oboseala. Nu am chef de nimic. Si va rog, sa nu ma luati cu cuvinte dure.Sunt destul de sensibila. Daca incerc sa explic cuiva ce mi se intampla nu ma inteleg, mai mult ma cearta pentru ca nu reusesc sa trec peste faza asta.Si discutia se termina plangand mereu.O iubesc pe mama din tot sufletul si e cea mai buna mama din lume dar la aspectul asta pur si simplu nu ma intelege.Mi-e foarte greu sa adorm seara din cauza atacurilor de panica. Stiu ca totul vine de la creier si ca totul e doar in mintea mea, dar cum scap de asta? Va rog din tot sufletul meu sa ma ajutati! Chiar am nevoie de niste sfaturi si cuvinte blande Va multumesc mult

Inceara sa mergi la doctorul tau de familie poate iti poate da o trimitere catre un psiholog; El ar fi in masura sa te ajute cel mai mult
P.S. Capul sus o sa fie bine

Multumesc Adevarul e ca doctorita mea de familie nu descopera niciodata nimic.Sora mea a fost la ea pentru ca a tot stat o saptamana in pat de rau ce i-a fost, dar doctorita i-a spus sa nu se mai ingrijoreze atata. Si acum i s-a descoperit o anexita.Deci in orice caz ea nu m-ar ajuta cu nimic.
Dar iti multumesc mult de raspuns, chiar am nevoie de niste incurajari Si chestia cu psihologul.M-am gandit la asta de multe ori, dar imi e rusine sa le spun parintilor pentru ca sunt sigura ca ar zice ca fac mare caz.Sau nu stiu, poate ca nu.Nu stiu la ce sa ma astept de la ei

Ok.Din cate inteleg toate aceste stari se datoreaza faptului ca iti e frica sa mai consumi anumite alimente dar si din cauza programului de masa care trebuie practic sa il respecti cu rigozitate.Cel mai probabil este vorba de un dezechilibru alimentar dar si de o anumita fragilitate psihica.Te sfatuiesc sa mergi atat la nutritionist, cat si la un psiholog.Rau nu are cum sa iti faca daca te duci la ei.Si in plus vei scapa de starea de nelamurire si vei stii cu siguranta ce ai patit.Bafta!

Scuze dacă am omis câteva detalii din text.
Ți se întâmplă cumva să te speli foarte des pe mâini, să te gândești prea mult înainte să faci ceva, să fi prea paranoică? Să ai gânduri pe care nu le poți da la o parte?
Nu sunt vreun expert în așa ceva, dar caută informații despre OCD și vezi simptomele, am citit câte ceva despre asta și ce ai scris tu aici mă face să mă gândesc la OCD. Dacă vezi că ai simptomele încearcă să vorbești cu mama ta (știu că nu te înțelege, la fel e și a mea), dacă nu, descarcă-te cu un prieten în care ai încredere că nu te va judeca și te va asculta, dacă vrei sunt disponibilă . Dacă ai fi pregătită ai putea merge și la psiholog ca să aflii dacă ai într-adevăr OCD sau dacă ai ceva. Crede-mă, și eu am probleme psihice (nu OCD, alte chestii) și te înțeleg. Dacă vrei să vorbești mai mult scrie-mi în privat

Multumesc Chiar o sa incerc, desi ma tem ca parintii o sa spuna ca sunt paranoica si ca treaba nu e atat de serioasa pe cat cred, dar multumesc de raspuns

Da, stiu ce e OCD, dar nu stiu daca este asta. Nu ma spal prea des si nu sunt paranoica in privinta igienei.S-ar putea sa aiba legatura cu asta, deoarece sunt paranoica in alte privinte, cum am zis, de chestia cu alimentele.Da, am ganduri pe care nu le pot face sa dispara, mai ales inainte sa dorm.E groaznic Si serios? Chiar esti disponibila? EAm nevoie de o persoana careia sa ma descarc, dar nu cred ca vrei sa imi stii dramele virtii Ar fi tortura pura Acum, luand-o serios, e ok?

Din cate am citit, ocd nu se refera doar in privinta igienei, inseamna in general ca te gandesti prea mult la un lucru si nu ti-l poti scoate din minte (nu ma prea pricep la asa ceva, doar iti zic ce am citit), iar tu te gandesti prea mult daca un aliment e nu stiu cum, oricum doar un psiholog iti poate zice daca ai cu adevarat boala. Oricum scumpa, daca ai timp si vrei, eu sunt disponibila pe facebook, wattpad, ask. Ce vrei tu Crede-ma ca stiu cum e sa vrei sa te descarci dar sa nu ai cu cine. Deci scrie-mi in privat unde ai vrea sa vorbim, bine-nteles daca vrei