Parintii mei ma trateaza ca pe un copil mic desi am 19 ani si nu imi place cand cineva imi zice "esti prea mica" sau "nu esti buna la nimic". M-am saturat sa fiu facuta de ras la liceu de parinti si mai ales ca nu am niciodata parte de libertate. Ma simt captiva in inchisoarea asta pe care o numesc ei casa! Care este cea mai nedureroasa metoda de a te sinucide? Nu suport captivitatea!

1. Te muti la Iubi
2.am auzit ca daca iei multe aspirina poti.
3.incearca sa nu inoti in mare

Buna, draga mea!

Ce spui tu aici sa stii ca nu e valabil doar in cazul tau, exista fete si baieti care au aceeasi situatie sau sunt poate si mai rau.

Eu am 21 de ani, prieten de 4 ani si ceva si cu greu reusesc sa tin in frau protectia excesiva a parintilor mei, dar totusi nu ma dau batuta.

Ideea e in felul urmator, baga putin frica in ei si spune-le ca daca nu se schimba nimic pleci de acasa cu chirie. Ai tupeul sa o zici! Daca nu functioneaza, nu-i mai baga in seama si vorbeste-le cu cata indiferenta poti. Eu asta am aplicat si aplic.

Sinuciderea nu e raspunsul. Crede-ma. Moartea e mai urata decat faptul ca parintii tai sunt exagerati. Alti copii au cancer, leucemie si ar da orice sa traiasca viata ta, daca asta ar insemna sa fie sanatosi. Detaseaza-te de ei intr-un fel si o sa vezi ca lucrurile se vor schimba.

"Esti prea mica" e ceea ce stiu ei sa spuna cel mai bine, desi ei la varsta noastra faceau mai multe prostii decat noi. Fii ambitioasa, ce Dumnezeu!

Allah Akbar

Am si eu o prietena buna (nu imi spuneti ca fetele nu pot iesi cu alte fete) si nu imi da mama voie niciodata sa ies cu ea pentru ca m-as pierde si nu m-as mai intoarce acasa desi stiu bine orasul unde stau! Chiar m-am saturat de protectia asta excesiva! Chiar si la 30 ani nu voi avea parte de libertate?

Am o prietena buna si nu am voie sa ies cu ea, ci ca as putea sa ma pierd si sa nu ma mai intorc acasa desi eu stiu bine orasul natal! M-am saturat sa nu am niciodata libertate...

Mah copchii mah... ce va opreste sa va pregatitz asiduu cateva luni-un an si sa va gasiti un job care sa va permita sa va mutati singurei? Pe de o parte is rai a draq parintii astia, dar pe de alta... ce bine e cand ai papa asigurata si facturile platite de altii, nu?

Ei te trateaza asa pentru ca te iubesc foarte mult si foarte grijulii! Pentru ei, esti inca o copila pana sa te mariti cu un baiat iubit si dragut! Mai bine multumeste-i bunului Dumnezeu ca ii ai pe parintii tai care te iubesc, te protejeaza si sunt grijulii! Altii copii care nu au mama, nu au tata sau nu au nici ambii parinti si-au dorit foarte mult sa aiba parinti care sa-i hraneasca sa-i educe, sa-i mustre macar pentru obraznicie ca sa poata indrepta greselile in viata! Nici sa nu te gandesti la greseala cu sinuciderea ca este pacat impotriva lui Dumnezeu care t--a data darul sfant si pretios care valoreaza cat toate cerurile si pamantul!

Absolut orice om, in ochii parintilor o sa ramana "copil". Acum ca sunt diferite tipuri de parinti, unii foarte protectivi (si asta doar din dorinta de a-ti fi tie bine) altii foarte permisivi (de cele mai multe ori pentru ca ii doare in cot de copii) e alta discutie.
Daca tu nu esti mica si te deranjeaza asa tare felul in care te trateaza, majora fiind esti libera oricand sa-ti iei viata in maini, sa-ti cauti un loc de munca, sa te poti intretine singura si sa-ti intemeiezi o familie. Aici poti sa-ti dai seama daca esti destul de mare, daca ai curaj sa-ti iei viata in propriile maini sau nu.
Cat despre gandurile tale, pot doar sa-ti spun ca parintii tai au dreptate, acestea sunt ganduri pe care nu le-ai avea daca nu ai fi "prea mica".
Hai ca la 19 ani ar trebui sa ai cu totul alte prioritati, continuarea studiilor sau axarea pe un domeniu care iti place si din care sa poti scoate bani, gasirea unui pretendent. Maturizeaza-te putin, renunta la gandurile astea si pana la urma o sa vezi ca perioada asta care tie ti se pare insuportabila e de fapt cea mai usoara perioada din viata ta. Te asteapta altele mult mai grele...
Bafta.

Sinuciderea e o solutie permanenta la o problema temporara.
muta-te singura, plateste-ti singura totul si nu mai ai probleme cu parintii. eu asa am facut. dar acum repede cat inca le stii pe toate.

In caz de nu stiai, la 19 ani esti majora si ai dreptul sa-ti iei traista in bat si sa pleci de acasa, de la parinti.
Nu ai chef sa-i mai suporti, pleaca de la ei!
ca nu ai bani si te simti bine cand mami si tati iti aduc la nas mancare, casa si caldurica, atunci trebuie sa taci si sa accepti regulile lor, atata vreme cat de imbraca, te hranesc si-ti dau casa.
Cand vei fii pe propriile picioare, dovedind ca esti capabila sa te intretii, si sa ai un acoperis sub cap, atunci este problema ta ce vrei sa faci si cum veri sa faci, ca nu mai dai socoteala parintilor pentru tot ce faci.
Pana atunci, termina-ti liceul si din vara, poti sa-ti cauti de munca si sa te muti cu chirie, traind dupa cum te taie capul!