Prietenei mele ii este frica de intuneric, de fantome de toate chestiile inexistente dar pe care ea si le imagineaza.Nu pate sta cu becul stins si doar cu o veioza pentru ca zice ca vin fantome. Tin sa mentionez ca are 11 ani.

Sa nu se mai uite la tot felul de filme horror, astea nu fac decat sa ii creasca teama. O sa ii treaca in timp.
PS: fantomele vin si pe lumina, oricum.

Nu se uita la filme horror pentru ca ei ii este frica sa se uite si noaptea afara. Spune ca vede nu stiu ce chipuri si fantome.

De undeva are ea ideile astea (doar daca nu le vede cu adevarat, caz in care ar fi necesar un consult specializat). Oamenii nu se nasc cu frici, le invata si le dezvolta. Daca nu cumva are halucinatii, chestie care poate indica o leziune cerebrala sau eu stiu (mai bine sa mearga la medic), undeva, cineva i-a bagat in cap povesti cu monstri si fantome.

Eu am 23 de ani si tot nu pot sa dorm singura noaptea... doar cu tv-ul deschis
Dar la mine se trage de la filme si ce am mai citit despre chestii paranormale, posedate, bantuit etc.
Nu sunt bigota dar imi da incredere daca ma inchin si spun "Tatal nostru". Asa ma refugiez eu... poate ar fi bine sa-si gaseasca si ea ceva care sa o protejeze si sa-i dea incredere.

Eu am 20 de ani si daca noaptea inainte de culcare nu spun Tatal nostru si nu ma rog nu pot sa dorm linistita. Uneori cand visez urat(am cosmaruri-destul de rar, la cativa ani)mama ma tamaie inainte de somn, asa simt eu ca sunt in siguranta. Si mie imi e frica de fantome sau sa ma uit afara pe fereasta noaptea, dar sunt constienta ca am aceasta frica din cauza ca am auzit tot felul de povestioare paranormale. Tata imi zice ca daca era sa vina cineva sa ne faca rau, gen fantome, veneau de mult. Asa mi-a mai trecut frica si merg si singura in cimitir la mormantul unui prieten unde vorbesc cu el si nu m-a mancat nimeni.

Am avut aceeasi problema si acum sunt fericita ca de aproape un an am scapat de frica de intuneric/fantome/noapte. Mi-am repetat la nesfarsit ca nu exista nimic, mi-am convins psihicul ca nu exista nimic in afara de noi oamenii si mi-am impus sa nu mai cred in asa ceva. Imi plac filmele horror nu de ele imi era frica; Cred, cel mai probabil ca frica a plecat din educatia primita de la bunica mea care imi spunea mereu ca Dumnezeu e sus si vede tot, ne bate daca facem rele, nu avem voie sa facem greseli sau pacate ca ajungem in iad si tot felul de porcarii din astea care au avut un efect negativ asupra mea.
Da, e bine sa zicem o rugaciune din cand in cand, dar in momentul in care crezi nebuneste in anumite lucruri, si toata viata ti-o ghidezi dupa religie risti sa devi paranoic.
Poate ca multi o sa ma judece acum, dar nu exista bine fara rau, daca exista rai inseamna ca exista si iad; asa ca eu refuz sa mai cred in bine sau rau. Poate ca gresesc, dar cel putin dorm linistita, si nu mai trebuie sa trezesc pe cineva cand am nevoie la toaleta noaptea.

Eu cred in existenta duhurilor rele care pot poseda oamenii slabi de inger. Dar daca ai credinta in Dumnezeu ca nu ti se va intampla nimic si te rogi Lui, vei primi pace. SPune-i asta prietenei tale.

Sa nu se se mai uite la filme de groaza...

Ochii cat cepele pe ea si fara televizor! fara desene animate si filme cu stafii, mutanti... DAR ATENTIE... puneo sa spuna ce vede, ce simte cand lumina e stinsa si tu langa ea incurajand-o, daca "cineva" ia legatura cu ea...sa nu aibe o latura ascunsa pe care nu o stie nici ea nici tu cum sa o percepeti.

. fain. Macar nu duce lipsa de filme horror.

Ar fi bine sa le spuna parintilor despre lucrurile astea si sa mearga la un psiholog si chiar si la un preot.

Si eu dorm cu o lampita de veghe. Nu imi place bezna.

Mie nu imi este frica sa dorm cu becul stins da r nu pot sda respi. Ce se intampla cu mine?

Si eu am 11 ani, dar sunt pasionata de carti de groaza...Inainte eram si eu asa, dar acum ma uit numai la filme horror.Nu exista fantome...Eu programez TV-ul sa se inchida singur si adorm cu el deschis.

Ma numesc emi si am 8ani si mie frica de fantomr

Ma numesc emi si am 8ani si mie frica de fantomr

Si mie imi este frica si de fiecare data cand sa aude ceva incepe inima sa-mi bata puternic, si desi am ochii inchisi ceva se aprinde si se stinge in intunericul mintii mele, stau ne miscata si adorm cu greu, si nu stiu ce sa mai fac:-s

Buna eu am 16 ani si 9 luni si imi este frica sa dorm singura...si eu am aceeasi problema ca prietena u adica imi este frica de fantome si nu pot dormi numai cu lumina langa mine sau cu usa deschisa la camera mea si l camera familiei + lumina de pe holsau mini veoza bagata in priza...Este ceva normal daca asa s-a obisnuit de mica nu prea o sa poti sa o schimbi

Nu stiu exact ce sa spun dar eu am 13 ani si uneori mi se pare o chestie normala daca prietenei tale ii este frica de fantome si mie imi este dar doar uneori si exista pe Discovery Channel o emisiune numita A Haunting(fenomene stranii) si m-am uitat de mai multe ori si am sesizat ca imi place dar imi si provoaca frica intr-o luna mi-a trecut si nu m-am mai uitat cel putin 5 luni
si pe urma m-am uitat de curand si iar am prins frica dar sper sa functioneze remediul meu:
1)Spune-i prietenei tale sa stea o luna cu veioza aprinsa si sa o puna undeva la capul ei
2)Pe urma sa ia un casetofon sa-l puna undeva tot la capul ei sa regleze volum mediu, potrivit pentru relaxare, si sa-si puna melodia ei preferata.
3)Dupa ce a trecut o luna sa incerce sa stinga veioza, dar sa asculte in continuare melodia ei preferata, iar daca incepe sa simta o senzatie de frica sa inceapa sa fredoneze din melodie scurte fragmente, pana poate adormi.
3)Daca ii trebuie la toaleta primele zile sa se duca trezind pe cineva(nici o problema)iar dupa aia sa incerce fara.

Si mie imi este frica de fantome sau de intuneric. mi-e frica sa stau si singura ziua in casa.nu stiu ce sa fac, noaptea daca ma uit prin camera toate lucrurile mi se par niste fantome sau tot felul de monstrii care se misca si vin spre mine. mi-e frica de orice mai ales sa ma duc la inmormantari sau priveghiuri.am fost o data si nu am mai putut sa dorm o saptamana ca sa nu mai zic ca vedeam acel mort peste tot.ma poate ajuta cineva?

Si mie mi-e frica de fantome.ma poate ajuta cineva? id meu este:biencutza_baby_rbd

Si mie mi-e frica de fantome.ma poate ajuta cineva? id meu este:biencuta_baby_rbd, sau elise_bianca99.va multumesc

Nu e normala la cap, du-o la psihiatru ca nu tine vrajeala ca daca creste cu teama asta urmarind-o e grav.
PS:Mie mi s-a dezvoltat o teama care o aveam pe la 6 pana cam la 11 ani si treptat, treptat a disparut... M-am facut si eu barbat

Am si eu o intrebare treaba voastra daca nu ma credeti eu totus cred in fantome si in Dumnezeu cred cu toata credinta mea da e normal sa stigi televizoru si sa se aprinda singur?

Incearca sa inventati un joc inainte de culcare

Buna,si eu am patit asta in copilarie si inca mai am,mie mi se trage de la filmele/povestile de groaza,si eu am patit si inca mai patesc,dar mergeam si merg prin intuneric,mai aud zgomote,mi-e frica,simt ceva in spatele meu,dar mereu imi spun ca sunt aparate si nu voi patii nimic,pur si simplu nu bag in seama,eu am o gresie la baie cu multe linii incurcate si tot asa, deci cand ma uit la ea numai monstii imi apar, dar ma uit in alta parte, de la toate filmele mi-e frica sa ma uit si pe geam sau oglinda daca sunt singura, dar am mai trecut peste asta un pic, stiu ca ea are 11 ani nu are copii si alte din astea care inseamna mult mai mult decat o teama,dar,eu cand eram mica cautam pe net tot felul de chestii cu oglinde,cu geamuri,incantatii,dar la mine pur si simplu nu se intampla nimic,am prieteni care au spus ca li s-a intamplat,si toate asta,dar la mine nu au efect,nimic nu se intampla,nici daca e o dorinta ex:sa am liber maine de la serviciu(ex) si am avut prieteni care si-au pus dorinta sa se poate urca in copacii de aia imensi,sa aiba o noua casa,si alte de asta,cu anii am invatat sa nu ma mai tem,si asa nimic nu mai e rau,ma uit la filme de groaza,atunci pe moment mi-e frica,o zi doua dupa,dar imi trece,fiindca nu bag inseama si nu cred,nu exista fantome,exista un drac in iad(stiti cu totii iadul si raiul,nu spun povestea) si de la el,ca sa facem lucruri rele sau alte din astea sa ajungem in iad,ne baga teama in noi,ne face halucinatii,ne baga zgomote in cap,si tot din astea, dar daca suntem tari, credem in dumnezeu, ne rugam la el, si avem speranta, toate asta dispar.Cand eram mica(nu chiar mica mica) am mers vreo 4 fete la o prietena acasa, colega de clasa, noi toate in clasa a 6, s-a luat curentul si noi am vrut sa mergem sa luam o lumanare,printr-un hol mai lung putin si intunecat,ca asa era la ea,am mers pe acolo,si erau zgomote,eu aveam toate halucinatile posibile,ele tremurau,eu mergeam normal,dintr-o data nu am mai putut si am zis:bine,mai lasati-ma in pace,imi bagi halucinatile in cap? Nu ma intereseaza,zgomote,halucinatii,fantome si toate alea,dar nici odata,nici odata nu o sa ma tem sau o sa ma intereseze,crezi ca sunt un pui fricos? Vino si iama,nu ma intereseza,si nu mi-e frica
.
Toate au inceput sa se puna pe jos,erau speriate,am ajuns in bucatarie, si am luat lumanarea, fix atunci au venit parintii prietenelei noastre si curentul

PS:poveste adevarata, cine nu crede asta-i viata, sunt obisnuita

De atunci nu mai mi-e frica, si nici de la vreo 10 ani, nu m-a interesat, si am scapat

Sper sa va ajute, atata timp cat va ajuta nu ma intereseaza fundita

Uite cred ca sfatul tau este foarte bun si prin urmare l-am urmat si eu, dar nu ma vindecat de ''boala'' asta cu fantome si vreau sa aflu mai multe sfaturi de la o persoana care a patit-o pe propria piele. Stii, simt ca o prezenta malefica cum s-ar zice, ma priveste mereu si vrea sa imi faca rau.Asta se intampla doar cand sunt singura.Pe masura ce ma gandesc mai mult la asta, cu atat mai mult senzatia asta pune stapanire pe mine si nu ma mai lasa in pace.Mi-am dat seama de toate astea cand, intr-o seara cand eram pe calculator se auzeau ciocaneli dinspre birou.Prima oara l-am ignorat cu o usoara teama. Actiunea asta s-a repetat si pana la urma nu am mai suportat.M-am dus in cealalta camera la matusa mea si mi-a spus ca asta i s-a intamplat si ei, dar ceilalti nu auzeau acel sunet.M-am dus impreuna cu ea si am tamaiat camera, iar dupa aceea zgomotul a disparut.Actiunea asta sa mai intamplat la min in casa.Atunci zgomotul se auzea si mai tare atunci am strigat sa ma lase in pace dar si in ziua de azi acea prezenta sau acelea nu ma mai lasa in pace si cate odata ma satur de toate astea si plec sa hoinaresc pentru am limpezi gandurile.Eu am 12 ani si ai spune ca sant mica, dar toti imi zic ca sunt o persoana matura.Asa ca te rog sa imi dai sfaturi pe taniavranceanu@yahoo.com nu vreau decat cateva sfaturi prin intermediul asta atat.