ma simt deprimat, cred ca sunt intr o depresie, dar nu stiu care e motivul... Orice fac, ma plictiseste, ies pe afara, tot asa, ma plictisesc, in casa nu vreau sa stau ca ma plictisesc și mai rau ...Nu inteleg de ce,adică nu am motiv pentru care sa fiu trist, am tot ce îmi trebuie, prieteni, familie, situație buna financiara.Am avut in trecut parte de niște dezamăgiri, dar am trecut peste, și cred ca am și anxietate deoarece îmi petrec foarte mult timp încercând sa aflu ce mi se intampla și nu îmi dau seama. Vreau sa o termin odata ca deja ma enerveaza starea asta ciudata.
Ce as putea sa fac? Am 17 ani
P.S nu prea vrea la psiholog, pentru ca am auzit ca nu te ajuta foarte mult, și pierzi destul de multi bani
Funda!

Nu vrei la psiholog, at. nu ai să ai un diagnostic oficial, credibil și toată lumea o să te ignore. Noroc cu ieșitul din starea asta de unul singur!

Incearca pur si simplu sa te detajezi de aceasta stare. Iesi cu prietenii, relaxeaza-te, iubita (cauta sau petrece cat mai mult timp cu ea), ia-ti prietenii intr-o escapada undeva un weekend. Daca stai sa te gandesti de ce esti asa, nu o sa treci niciodata de stare, te afunzi si mai mult. Multa bafta!

Daca esti o persoana meteosensibila ar putea fi din cauza vremii de afara.Ai auzit desigur de expresia "astenie de primavara". Discuta cu cineva in care ai incredere, poate te poate ajuta sa te regasesti, daca nu functioneaza ia in calcul si nevoia consultului unui specialist.

Ca prim lucru eu zic sa incerci sa iesi putin din zona ta de comfort. Fa ceva mai neobisnuit tie, dar nu lucruri cu influenta negativa. A, si sa stii ca unele voluntariate chiar sunt de ajutor in situatia ta. De exemplu: voluntariat la sectia de politie, in caminele de studenti (eu voi incepe in curand, ceva legat de primul ajutor).
Daca nu simti atractie fata de prima sugestie, incercam altfel: practici vreun sport? Daca da, incearca sa te concentrezi pe acea activitate mai mult, in incercarea de a deveni mai bun. Daca nu faci niciun sport, ar fi o idee buna sa incerci, zic eu. La fel de bine merge sa incerci sa te concentrezi mai mult pe scoala, dar nu la modul excesiv, ci doar materiile care iti starnesc interes. Si chiar daca nu studiezi la scoala o materie si iti place, fa-o pe cont propriu.
Daca, din nou, niciuna nu iti surade, incearca sa te orientezi pe cont propriu spre ceva ce te-ar scoate din starea ta de plictiseala.
Descopera o noua pasiune, poate.
Daca nimic nu iti merge, atunci du-te la psiholog, chiar daca costa, sanatatea ta mintala este extrem de importanta. Dar, cel mai important, zi-le parintilor tai. Trebuie sa poti comunica cu ei inainte sa fie prea tarziu si sa iti fie "frica" sa te exprimi, cum se intampla in unele cazuri.

Felicitari pentru idei, mie mi-au placut, le consider utile.

Multumesc mult apreciez enorm!

Hmm,tu esti de apreciat!

Asta nu e depresie, ar insemna ca eu sunt in depresie de ani de zile. Pur si simplu esti plictisit, neimpresionat, eventual nici nu prea arati multe emotii. Stiu doar ca eu sunt la fel si nu e depresie.

Salut!
Ti s-a spus mai jos de meteosensibilitate. Afla ca toti suntem sensibili din acest punct de vedere,mai mult sau mai putin. Este greu de observat,cand ai alte griji pe cap,usor de sesizat, cand stai sa te analizezi.
Depresia poate fi si usor-medie,ceva trecator,ce tine de sezonul acesta de primavara, sfarsit de iarna si inceput de vara,daca intelegi ce zic. Se schimba vremea si natura ia o alta forma. E normal sa ne tensionam,daca traim in mediul asta urbanizat si toxic, deloc natural.
Totusi, sa facem diferenta intre o simpla deprimare si depresie.
Plictiseala nu este un motiv de imbolnavire psihica! Pare ca predispune catre boala, insa nu te imbolnaveste propriu-zis. Lipsa de activitate nu te innebuneste, te face doar sa ti doresti o ocupatie, sa ti ''muti'' atentia catre ceva constructiv pentru tine. E normal.
La 17 ani esti intr o continua crestere,personalitatea ta se tot dezvolta si inca esti in faza de experimentare.
Anxietatea apare cand iti imaginezi tu lucruri care nu te lasa sa dormi,atunci cand ale tale ganduri te panicheaza si nu ceva fizic,din mediu. Temerea,in schimb,este normala,fie si cand te gandesti uneori la unele posibilitati,care sunt si probabile.
La psiholog,cat si la psihiatru,poti merge pentru a te cunoaste mai bine,cand vorbim de consiliere sau sa previi patologia psihiatrica,cand ne referim la medic si eventualele boli,desigur.
Orice boala este vindecabila,din fericire si probleme cotidiene ale omului au intotdeauna o rezolvare,fie ea si mai putin favorabila noua.
Nu cred ca platesti inutil cand este vorba despre sanatatea si buna starea ta ori psihologi competenti chiar se gasesc.
Fiind elev,poti sa te consiliezi cu psihologul scolii de la tine din institutie si sa ti faci o parere din ''vazute'',nu din ''auzite'',daca ma intelegi.
De asemenea,consilierii scolari se implica,atata timp cat esti deschis si nu te astepti ca acestia sa te schimbe. Ideea este sa te accepti tu pe tine,pentru ca mai apoi sa te ajute. Un psiholog nu te ajuta,ci te sprijina pentru a te ajuta tu pe tine. Acesta are rolul de a te descoperi,nu te formeaza,insa te poate sustine sa te reformezi pe tine insuti,la nevoie,dupa bunul plac.
Cei care merg acolo au prea multe asteptari de la un strain care nu i cunoaste,nu poate sa i cunoasca nici pe ei,pe clienti, din primele sedinte si doresc rezultate intr-un timp scurt, daca se poate, extraordinare, de ce nu! Un om care nu se cunoaste pe deplin si nu isi construieste o incredere solida in sine, nu va avea imunitate si succes personal niciodata, oricum l ai trata si oricati psihologi ar discuta cu acesta.

Nu iti pui TU diagnosticul. Depresia este o boala psihica si depresia nu este fara anxietate. Depresia inseamna trecut, iar anxietatea frica de viitor. Una fara alta nu se poate. Esti deprimata, dar nu ai depresie. Eu fac tratament pentru asta si iti spun din experienta mea.
Incerca activitatii noi. Iesitul pe afara, comunicarea cu oamenii asmd. Totusi daca nu trece iti recomand macar un test psihologic care este gratis si sunt decat niste intrebari. Asa afli daca ai sau nu. Daca ai si alegi sa ocolesti medicul din ambitie. atunci se agraveaza. nu iti recomand sa ajungi la pastile. Discuta cu parintii si mergi la un test sau incerca sa iesi mai mult afara. Discuta cu un psiholog. nu este o pierdere de timp sa afli ce ai. Ai grija de tine