Salut! Când ma aflu în anumite situații stresante și când se țipă la mine sau mi se atrage atenția, îmi tremură capul, gâtul mâinile, mi se înmoaie picioarele și încep să "fierb" pe dinăuntru (simt o căldură imensă înăuntrul corpului si transpir abundent), uit tot ce aveam de spus, mă bâlbâi și efectiv rămân fără cuvinte, dar cel mai rău este că încep să plâng și sa suspin din orice, fără să ma pot opri. Am încercat să mă controlez, dar NU mă pot opri efectiv. Toți își bat joc de mine la școală fiindcă mă cred un plângăcios fără să știe că eu plâng fiindcă am această problemă mintală (nu sunt sigur, dar având în vedere că nu o pot controla, o numesc in felul acesta). Știți cumva cum aș putea scăpa (dacă se poate, deși sunt sceptic în această privință) de această "boală"?

Bună, scrie-mi mesaj?
Recomand terapia ( mersul la psiholog), pe mine m-a ajutat enorm.
Îmi dorești să stii ca nu ești mai puțin om, doar pentru ca ai emoții.

Mai mult testosteron iti trebuia...

Du-te la psiholog sau apuca te de un sport de contact

Iti lipseste increderea de sine... asta e problema.
Neaparat sport (de preferat sport de contact (kickboxing), si ridicatul greutatilor)
O sa fii mai puternic, o sa arati mai bine, si automat o sa te simti mai bine, dar procesul astaa dureaza o perioada.

Psiholog, clar. Am trecut si eu prin asta si dupa 6 ani de terapie eu urlu la ei si ei se fac mici. Pune-i la punct, ai grija de tine ca senzatiile astea interioare au mari repercusiuni!

Pare un trigger emotional care se transforma intr-un atac de panica. Ai o trauma? S-a urlat la tine in copilarie?

Sincer să fiu, am avut o copilărie liniștită, nu remarc niciun fel de abuz asupra mea, însă bănuiesc că evenimentul care m-a traumatizat a fost pe la vârsta de 4-5 ani când am vărsat un pahar cu apă într-o priză, îmi aduc aminte niște "flashback-uri" alb-negru. Da, atunci știu că se crease un haos din partea părinților mei care nu știau cum să rezolve priza care sfârâia necontenit și m-au certat, parcă aud și acum "Ce-ai facut, ce-ai făcut? Ne-ai nenorocit, ai dat foc la casă!". Având în vedere că încă îmi aduc aminte acest eveniment, retrăindu-l atât vizual, cât și audio, am o mare bănuială că acesta a fost factorul declanșator al tuturor acestor probleme pe care le am. Din fericire, totul s-a rezolvat în momentul în care a sărit siguranța și nimic nu a ars, exceptând priza care s-a cam topit.

Ai facut o greseala mare in copilarie si te-ai speriat la reactia parintilor. Acum poate asociezi toate tipetele cu o greseala mare si te sperii. Nu trebuie sa te sperii. Oamenii tipa si fara un motiv serios. Cand cineva mai tipa la tine, daca nu e vorba de ceva grav, incearca sa nu-ti pese si sa te gandesti ca persoana respectiva are probleme psihice care ar trebui sa le rezolve. Tu incearca sa stai linistit si sa incerci sa linistesti persoana crizata.

Asta e foarte clar cauza, mai ales ca erai un copil si nu ai facut-o intentionat si parintii tai au reactionat prost.

Probabil acum subconstient asociezi orice glas ridicat cu asta,

Respira adanc cand mai ai simti ca te apuca starea aia.
Gândeste-te la cu totul altceva, gen uita-te pe geam si numara lucrurile pe care le vezi ca sa iti distragi atentia si spune in mintea ta: e okay, detin controlul.

Dar eu in locul tau as merge la psiholog pentru te-a afectat destul de tare chestia asta si ai nevoie de mai mult ca sa treci peste

Ti-as recomanda sa mergi la un psiholog.
vezi ca scoala are unul gratis, trebuie doar sa intrebi la secretariatul scolii.