Salut.
Cum scap se frica/teama de a înghiți?
Am aceasta problemă de aproape 3 săptămâni de zile. Am mai avut și înainte dar a trecut de la sine.
Aproape de fiecare data când mănânc nu pot înghiți cum trebuie. Mestec la mâncare minute bune si neapărat trebuie sa am paharul cu apa sau de suc langa mine.
E pe fond psihic?
Am avut în anii precedenți probleme cu anxietatea și mă gândesc că și în acest moment poate am aceasta problemă.

Bună! Medicul tău de familie îți poate da un răspuns mult mai concret având în vedere și istoricul tău medical. Tot el te va îndruma încotro să mergi mai departe cu investigațiile dacă acestea se dovedesc a fi necesare.

S-ar putea sa fie o problema organica, nu psihica. Nu vad cum ar aparea din cauza anxietatii pe termen lung.
Exista o serie de patologii de inghitire datorate sfincterelor esofagiene care nu se mai relaxeaza pentru o inghiti mancarea solida, numai lichide.
Poate fi o problema a sfincterului inferior esofagian (acalazie, de exemplu) sau a sfincterului esofagian superior. Poate fi din pricina hipertoniei sau a deficitului de relaxare.
Daca mai ai si durere de piept (ca o arsura) si reflux (adica iti vine acid inapoi in gura cu sau fara mancare), atunci e destul de sigura treaba.

Trebuie sa te duci la consultatie (la policlinica) - la un medic pe boli de digestie (daca ai asa ceva). Daca nu, te duci la un internist. Va trebui sa-ti faca o examinare paraclinica ce se numeste MANOMETRIE ESOFAGIANA, pentru a verifica presiunile din esofag.

Am avut problema asta si inca o am dar foarte putin, intalnesc probleme doar la inghitirea pastilelor mari, tin minte ca simteam cum imi ramane mancarea in gat, nu stiu, poate e si ceva fizic nu doar psihic, eu nu am fost la medic, dar eram si inca sunt pana in ziua de azi anxios si stresat.

Este pe fond psihic. Când mănânci te bucuri de mâncare nu te gândești la ce e mai rău, sau ce ar putea sa ți se întâmplă sau ca se va întâmpla asa sigur cum îți închipui tu, niciodată nu se va concretiza asa cum îți imaginezi tu, anxietatea înseamnă frica provocata de o imaginație fictiva, ireala, nepalpabila, în realitate niciodată nu se întâmplă asa cum vezi tu unele lucruri din viata ta. E normal sa îți fie teama sa devii paranoic dacă tu singur într-un mod conștient îți proiectezi ca se va întâmpla ceva rău, în loc sa gândești când te pui la masa bucurate de mâncare, ramai în momentul prezent, nu te gândi la nimic doar ca vei manca și vei fi bine, nu mintea te controlează pe tine tu o controlezi pe ea, dacă lași mintea și emoțiile sa te controleze ești ca și pierdut!
Ești un overthinker, asa ai fost mereu, dar nu realizezi ca asta duce la autodistrugere, ca te autosabutezi și îți faci singur rău datorita unor gânduri fictive, imaginare, care imaginația aia pornește de la frici provocate de tine, de modul la care te raportezi și percepi unele lucruri. Tu nu ești acele gânduri, ele nu sunt definiția conștiinței tale, nu sunt permanente, nu sunt de necontrolat, doar ai creat în timp un obicei mordib datorita faptului ca gândești excesiv, gândurile nu se Materializează în realitate, ele vin și pleacă, obsarvale doar și ignorale, nu le atribui mai mult decât ceea ce reprezinta în acele momente, ele reprezinta doar un pericol creeat în timp de subconștientul tău.
Moartea, tu trebuie sa înțelegi ca moartea în viețile noastre este un lucru cert, care mai devreme sau mai târziu se va înfăptui, de acest lucru nimeni nu scapă, oricum la un moment dat se va întâmpla, când tine doar de ce îți este scris, asa ca: de ce pana la momentul acela inevitabil sa îți trăiești viata asa chinuindu-se mereu pentru un lucru care este doar în mintea ta? Care în realitate nu îți Periclitează integritatea fizica, morala, etica, a sănătății etc!
Trăiește-ți viata fara sa fi mereu un gânditor, bucurate de acel moment, de acest moment, de prezent, nu te mai gândi la ieri sau mâine, sau anul trecut sau anul viitor, îți bicuiesti singur mintea, scapa de aceasta gălăgie mintala singur, gândește-te logic ce ar putea sa ți se întâmple? Mamei tale ce i se întâmplă când înghite mâncare? Tatălui tău? Surorii? Fratelui? Oamenii din jurul tău? Vezi!? Nimănui nu i se întâmplă nimic în timp ce mănâncă și înghite, gândurile tale sunt defectuoase, trebuie sa mergi la un psiholog sa faci terapie cognitiv-comportamentala, sa îți schimbi tiparul gândirii. Oricum ai înghițit, oricum ai mâncat ca dacă nu mâncai nu mai postai întrebarea asta, dacă ai reușit acest lucru nu este logic ca niciodată nu s-a întâmplat. nimic cât timp ai înghițit ce ai mâncat? Vezi!? Nu ți s-o întâmplat absolut nimic, totul a fost o frica nejustificata ne-urmata de ceea ce credeai ca se întâmplă.
Nu te grăbi când mănânci, și nu gândi, doar bucură-te de ceea ce ai în fata ta fără a te identifica cu acele gânduri morbide și ireale bazate pe frici nejustificate.

Nu am nicio problemă de sănătate de care sa nu știu. Nu simt niciun disconfort in gat. Am momente când mestec mâncarea și când sunt pe punctul de a o înghiți, pur și simplu mă panichez. Anxietate oricum am.