Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu se scapă din păcate, depinde cum ai norocul să fie, unii au anxietate ușoară și se pot descurca în viața de zi cu zi, alții au anxietate cronică și din păcate nu pot ieși din casă.
Subscriu! De abia poți cu tratament! Eu nici nu știam că,cronic înseamnă mai grav,ci de lunga durata in vederea anxietății dar aici e invers,te rupe anxietatea cronica și nu se mai poate vindeca sub nici o forma nici prin socializare nici cu psiholog nici cu anxiolitice,am incercat eu ogramada și ai rezistenta la tratamente, înafara de xanax toate sunt ineficiente total! Cu boala asta ori lupți in chinuri ori te sinucizi, te chinuie in ultimul hal deși se diminuează daca socializezi dar tot te chinuie e că un atac de panica constant când ieși în public fiindcă vine la pachet cu agorafobie care, și aceasta te rupe, te distruge, sunt 2 fobii într-una care te lovește simultan și să mai ai și depresie cum am eu e cireașa de pe tort,sinuciderea e o eliberare,bine daca nu as tremură de la anxietate as putea sa o gestionez bine dar tremurul ăla o agravează că te gândești mereu că vei fii observat și judecat,constant te gândești,și tremurul ăla nu poți să îl controlezi fara pastile,e ceva somatic la nivel de mușchi acolo se pune toată tensiunea și stresul de la anxietate și prin urmare apare și tremurul,îți tremură capul și îți strică imaginea,te distruge,te pune in ipostaze umilitoare,ăștia cu schizofrenie sunt mai câștigați că nimeni nu își dau seama daca își i-au tratament la zi că simotomele lor nu sunt vizibile că la anxietate de te face de râs în lume, deci oficial schizofrenia este cea mai gravă dar cu tratament luat la zi ești bine merci și nu își dă nimeni seama că ești nebun, anxietatea din start te face sa pari nebun in fata lumii de la acel tremur și se vede spaima și pe față ești crispat și plin de transpirație. Au trecut atâția ani și eu nu știu cum să o controlez măcar nu sa o vindeci, ca desteptul m-am dus la jocuri de noroc in loc sa merg la psiholog, poate exista vreun truc cum sa oprești tremurul ăla, și gândește-te ca eu sunt genul de bărbat care mă pot bate cu 5-6 deodată și am problema asta,in școală generală rupeam tot la bătaie nu aveam adversar,totul s-a schimbat când deodată brusc din cel mai tampit la învățătură și cei mai violent am devenit brusc cuminte într-o zi,de nerecunoscut,și am început să fiu printre cei mai buni la învățătură fara să mă forțez,cat timp eram prost sa fiu al naibii daca simțeam frica anxietate,de unde s-o produs aceasta schimbare nu știu,și acum după atâția ani mă întreb că eu numai bătaie aveam in cap, atât de cuminte am devenit că nici la ptofi nu le venea să creadă, nici parintilor mei, vecinilor că eu înjur pe aici și spun multe dar în realitate sunt foarte liniștit și rezervat, retras, totul s-a produs brusc într-o zi pe la vreo 14 ani când începusem să simt o frica nejustificată,eram ok până acum câțiva ani când am avut cu niste borati probleme și de atunci s-o agravat tot mai mult de la acel stres posttraumatic! Pot ieși dar cu tratament cei cu anxietate cronica,și depresia mea e cronica că o am de multi ani și uite că am momente când sunt foarte ok,in ultimă vreme rar ce e drept dar nici nu spuneai că o am de atâția ani daca mă vedeai,încă alții păreau depresivi in comparație cu mine 
cu o anxietate de asta nu prea poți să reziști mult timp daca nu ajungi sa o gestionezi,cam ajungi la suicid că e groaznică,sa iei o viață întreagă xanax nu e o soluție deși am observat că și fără pastile se poate dar numai când am bani când rămân fără bani și cu tratament mă rupe,eu am ieșit afară in stadiu asta și m-au văzut multi și au rămas cu acea impresie, chiar daca sa zicem ipotetic că mă voi vindeca sau ameliora aproape cumplst cei ce mă știu tot cu impresia aia vor rămâne! Dar trebuie sa existe un truc sau tratament care sa te pună pe picioare dar eu sunt într-o situație gravă că nu mai am părinți și familia nu că nu mă susține moral ci nici nu mai mă sună, dar sunt eu de vina că am jucat la păcănele alea de rahat! Oricum anxietatea mea era la fel și dacă jucam și dacă nu! O sa merg la alt medic și dacă nu rezolva o sa îmi pun capăt probabil că nu are rost sa trăiască cineva cu așa ceva toată viața și să mai fii și făcut nebun, handicapat sau prost că trenuri de la anxietate, uite acum sunt in casa și nu tremur deloc decât puțin de tot mâinile dar asta e genetic cred că e tremur esențial că de mic copil îmi tremurau mâinile, asta nu e grav dar sa trenuri de la anxietate din toate încheieturile este că îți pătează imaginea și eu nu sunt nebun că sunt foarte civilizat și la locul lui și am fost și premiant de 3 ori consecutiv in liceu și în generala olimpic la engleza, acum nici nu mai știu gramatica așa de mult m-a afectat depresia și anxietatea, nici 30% nu o mai știu și nu mai am mintea aia ascuțită,agera,îți afectează funcția cognitivă și mai o face și tratamentele deci oricum o dai nu e bine,ți cam compromisă viata odată ce te îmbolnăvești psihic,nu o sa mai fii niciodată cum erai și dacă vindeci o boala ramai cu sechele daca boala aia ai avut-o ani multi și ai suferit mult. Aia e anxietate acuta,aia cronica e tulburare anxioasa,un fel de nevroza ( a nu se confunda cu psihoza)
Ziceai tu într-un răspuns că e gravă anxietatea cronica eu nu prea am luat în considerare răspunsul,mi s-o pățit puțin exagerat dar uite că ai dreptate te rupe și trăim într-o țară de inculți și needucați,cocalari printre cei inteligenți și educați care sunt mult mai puțini și imediat ăștia prosti te cataloghează și după ăștia și bârfele lor se i-au și ăștia cu studii că de multe ori și ăștia sunt analfabeți funcțional cu duiumul și prosti,superficial. Anxietatea nu e o boala care se regăsește în bolile cu handicap,nu ești nebun daca o și dar simptome ei fizice te fac sa pari in ochii lumii nebun,ciudat și asta duce și la depresie și în final sinuciderea la multi! Daca as scăpa de tremurul ăla generat de anxietate as fi cel mai fericit om,poate am fost și la medici prosti nu știu de nu m-au ajutat! Dar gândurile am sesizat că o amplifica,noi anxioșii nu suntem ancorați in prezent,trăim în viitor, prin prisma proiecției mentale, orice acțiune o vedem aproape că pe un eșec și gândim merem negativ, dar asta e de la neurotransmițători, de la cortex, de la trauma trebuie sa fii propriul psiholog toată viața că sa supraviețuiești.
Daca ai primit diagnosticul asta nu mai scapi,dar o poți controla dar trebuie sa cauți un psiholog bun care nu se uita doar la bani, in rest nu avem cunoștințe multe prea multi de aici,eu am studiat putin dar daca oamenii de știință nu cunosc mecanismele bolilor psihice și psihiatrii eu nici atât care nu sunt nici psiholog,ci un om de rând! E o boala foarte complexă din ce am sesizat,la fel ca depresia,simotomele apar într-un mod nejustificat fiindcă așa ți-ai construit tu de-a lungul vieții tiparul de a gândi, tiparul omului anxios care mereu in orice acțiune, fapta vede un eșec, fiasco! Trebuie reautoeducat tiparul gândirii și asta se poate cu ajutorul psihologului și durează, e un proces care poate dura și 2 ani, chiar 3, și 1 an depinde de la caz la caz. La nivelul creierului e problema,a geneticii și a faptului că ai avut mereu complexe și insecurități și de-a lungul vieții ele s-au metamorfozat într-o patologie de natura psihică.
Expunerea in mod repetat și hrană sănătoasă te poate ajuta,recomand post intermitent și evitarea hranei de tip fast food,de altfel și dulciurile trebuie evitate. Poți să scapi daca nu e cronica și cu tratament dar nu e o regulă,scapi daca îți schimbi modul de gândire și stilul de viață,daca ieși din zona de confort, daca te expui social și socializezi dar daca nu e avansata! De obicei astea serioase sunt tulburări de anxietate așa va nota ca și diagnostic medicul psihiatru, doar el e in măsură să pune un diagnostic și să ofere tratament anxiolitic, psihologii nu sunt medici, ei doar te ajuta sa o controlezi dar nu așa după o ședință ci minim 1 an de zile daca e serioasa.
Sunt foarte multe cauze care pot duce la această tulburare, in general stresul posttraumatic, traumele, socul emoțional, bullyng-ul și mediu ostil/ neprielnic ce implica scandaluri și abuz de alcool in familie ( părinți în general) duc la dezvoltarea acestei tulburări.
Ea apare în jurul vârstei de 13-14 ani, primele simptome ușoare și devină cronica când îți afectează serios calitatea vieții sociale și nu mai se vindeca complet indiferent la ce soluție ai ajunge.
Medicii o sa îți spune că se poate vindeca dar nu întotdeauna e așa, uneori trebuie sa urmezi tratament toată viața ca să fii funcțional.
Ptr inceput iei televizorul, tableta si telefonul mobil si-l duci la ghena.
Imediat iti va fi mult mai bine.
Traiesti in terroare.
auzi cica nu poti scapa...pe bune? Cum nu poti scapa hai sa-ti dau un exemplu.un copil care n-a avut niciodata prieteni la scoala si a fost luat la misto din clasa 1 pana in a 8 in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare minut din cauza numelui de familie de rahat pe care nu si l-a ales el, a fost batut si injurat si asa mai departe, iar in afara cacatului asta i se intampla sa fie alergat si 4 ani din a 5 pana in a 8 de niste idioti care voiau sa-l bata si era nevoit sa fuga 5 statii de motocar ca sa ajunga cat mai departe in fiecare seara, mai adaug si ca a avut un tata care cu orice ocazie il lua la mistso si cand avea nevoie de el nu-l ajuta cu nimic, mai adaug si ca n-are cariera pe care si-a dorit-o toata viata tot din cauza lui tacso ca n-a vrut sa-l ajute si asta era singuar sansa a lui..deci da asta sunt eu
Daca e cronica anxietatea nu mai scapă de ea, daca nu e atunci poate să o vindece dar cu tratament nu sa stea in zona de confort
Nu am nevoie de sfaturi de la analfabeți funcțional care nu au trecut prin așa ceva sorry!
Știu prin ce treci, am avut o iubită cu anxietate cronică. În primă fază nu mi-am dat seama, pentru că i se întâmpla doar în locurile aglomerate sau când mergea la medic, și aflasem după luni bune că are anxietate. Cu mine era ok făceam toate activitățile pe care le face un cuplu, în afară de mers prin locuri aglomerate. Relația nu a durat mult din cauză că se tot agrava, și la final cedase, n-a mai ieșit din casă și aia a fost.
Cel mai eficient mod de a gestiona anxietatea este să vezi ce se poate face și ce nu. Eu dacă aș avea anxietate mi-aș face cumpărăturile noaptea la 12 la nonstop și aș lucra remote, aș merge doar cu câțiva prieteni la plimbare și crede-mă că nu ar fi neapărat un lucru rău.
Cui pe cui se scoate" spune un proverb romanesc, care ti se potriveste foarte bine.
Iti impui cu vointa sa iesi zilnic afara cateva ore si sa socializezi cu vecinii, colegii de scoala, rudele, pretenii.
Iar telefonul se inchide si se lasa in casa, fara sa-l mai atingi cat esti afara, ca sa te fortezi sa socilizezi cu lumea reala, nu sa stai pe telefon.
Pai și de ce nu a mers la medic? Nu a luat tratament? Cum e acum nu mai ști nimic de ea? Când ieșea o făcea doar cu tine sau și cu prietenii tai? Cat timp nu a mai ieșit? De ce nu a ajutat-o nimeni, susținut-o? 
Da,e urâtă rău de tot,la mine e mai urâtă că se manifesta fizic prin tremur și îmi pătează imaginea,deja mi-a pătat o in zona și în alte părți că m-am expus și m-au văzut multi, mi-a compromis imaginea și mi-o compromite că văd că nu scap de acest tremur in public sau langa alte persoane,nu se manifesta mereu dar de multe ori da,uneori parca nici nu o am uneori mă rupe! De asta mă gândesc la suicid că e o umilință sa trăiești cu așa ceva ca bărbat și sunt și mare mă face de râs,daca as putea controla tremurul ăla de la emoții as fi cel mai fericit dar nu știu de unde e spaima asta nejustificată cred că de când am avut niste probleme cu niste borati! De acolo se trage! Că nu aveam eu probleme așa serioase era ușoară cum o au multi acum! Sa mă resemnez cu așa ceva nu pot,daca nu găsesc un tratament ok nu am de ales decât să aleg suicidul că nu pot trai cu așa ceva toată viața,e un chin ieșit din comun,și mai e și depresia ce o am de o groaza de ani chiar sunt curios cat mai pot lupta că cu depressia de foarte multi ani lupt dar nimeni nu a sesizat că am,am știut cat de cat sa o maschez,sa par cat de cat ok dar asta m-a pus în genunchi nu ii pot face fata nu o pot controla când mă ia. Pai eu nu am decât liceul terminat și nu am curs sau ceva făcut,chiar nu știu ce să îmi aleg,am momente când pot da ies oriunde și momente când de abia pot până la magazin dar și eu o alimentez că,gândesc mereu negativ și nu am încredere în mine,unii îmi spun sa fiu bărbat pai ce bărbat să fii că te rupe ori cat de puternic ai fii ăștia și alții chiar nu pricep că te rupe anxietatea asta și nu trece orice ai face mai și momente ok dar de multe ori te chinuie. Eu credeam că depresia e cel mai oribil lucru de pe lumea asta dar nu se compara cu fobia asta,asta te face și de râs că simptomele sunt vizibile și devii barfit,judecat, marginalizat, de asta sunt eu de multe ori nervos și dau rasounduri acide că m-am saturat, nici ăștia din familia mea nu înțeleg prin ce trec eu cred că așa ușor e sa mergi la munca cu așa ceva, chiar sunt curios cat o sa mai pot lupta că am obosit, nici nu trebuie sa faci ceva și te stoarce de energie doar că ieși puțin afara.
Lua tratament, și lua sferturi de xanax când ieșea din casă. Era susținută de toată lumea, tatăl ei îi plătea pensie alimentară că ai ei erau despărțiți, mama ei o susținea la facultate, eu cât timp am fost cu ea am făcut tot ce am putut ca să fie fericită. Problema este că murise bunica ei și anxietatea a devenit atât de gravă încât nu mai voia să ne vedem, nu mai voia să iasă din casă și nici cu părinții nu mai ținea legătura. Practic dintr-o dată a cedat și n-am mai știut nimic de ea pe urmă. Am mai văzut-o o singură dată, după vreo 2 ani.
trist frate
La maturitate ai sa scapi de asa ceva! Acum depinde si de tine! Iesi in lume nu sta inchis in casa!
Îmi permit să vorbesc despre subiectul asta si sa îți vorbesc din experiența mea
In adolescenta am fost foarte introvertita și aveam fobie sociala mare dar am luptat cu mine, când am ieșit în lume am inceput să mă forțez și să vorbesc, să glumesc chiar daca îmi era frica sa nu zic ceva greșit și pentru că mi-am înfruntat fobia asta acum pot vorbi și într-o mulțime de oameni fără probleme, astea se vindeca cu exerciții.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
