Nu m-am gandit si nici nu ma gandesc ca ar fi lipsa de vitamine. Eu cred ca e vorba doar de sensibilitate.
Dar in privinta calciului si magneziului de care vorbesti, daca medicul spune sa le iei, atunci asa trebuie facut. Dar nu gasesc ca sensibilitatea aceasta sa aiba legatura cu lipsa calciului sau a magneziului.
Uite cum vad eu lucrurile.
Dumnezeu a pus in fiecare om si sensibilitate si autoritate (nu gasesc alt cuvant mai potrivit). Dar sunt unii oameni care duc aceste lucruri la extrem: unii sunt prea sensibili, iar altii prea autoritari, prea insensibili. Nu pot spune ca noi suntem ajunsi la extrema sensibilitatii; dar cred ca nu suntem prea departe de aceasta.
Mi-am adus aminte ca si atunci cand am facut analizele pentru scoala de soferi, dar si atunci cand s-au facut la nivel de tara, a trebuit sa stau intins pe pat; ma luase transpiratiile si nu am putut sa ma uit la acul infipt in brat. Pe cand altii gasesc placere in a vedea lucrurile acestea. ^_^
Afectivitatea este un ax principal al sistemului psihic.
Un mare filozof numit "Jean-Jacques Rousseau" considera ca sunt 2 principii afective mari si late care se afla la baza constiintei oamenilor. Primul principiu al afectiunii se refera la interesul in propria bunastare. Iar al 2-lea principiu (cel mai important) se refera la imposibilitatea fiecaruia de a suporta suferinta altei fiinte rationale. Ceea ce simti este perfect normal si nu ar trebui sa ii permiti sa te deranjeze prea mult, sunt oameni mai rezistenti la chestii de genul (de obicei doctorii) si oameni care sunt mai "slabi de inger". Sper ca te-am lamurit .
Din cauza filmelor horror esti mai slab asfel tie mai frica de intuneric si nu suporti ca cineva sa frece smaltul unei tigai cu furculita!
Iti e frica de sange!
Iar cand te freaca cineva pe maini te freaca si pe vene si poate ca frica asta ti-o induce subconstientul!
Eu cand m-am dus sa vizitez un prieten internat la spital, mi s-a facut rau. M-a vazut o asistenta si mi-a spus sa stau jos. Asa am facut, si m-am intins pe banca.
Alta data eram cu prietena care a trebuit sa stea vreo 2 ore sub perfuzii, si i-am zis sa nu se supere ca o sa ies sa iau aer. Daca nu ieseam cred ca ma bagau si pe mine la perfuzie.
Intr-un spatiu public un medic facea o prezentare power point despre functionarea creierului uman. Stiam ce ma asteapta. Mi-am zis ca o sa fiu tare si ca nu o sa imi las mintea sa se adanceasca la ceea ce spunea prezentatorul. Dar nu a fost de ajuns sa ma uit pe pereti sau sa ma gandesc in alta parte. In 15 minute m-au luat caldurile si am simtit ca mi se schimba culoarea fetei. Am iesit numaidecat afara, caci daca ramaneam in sala mi se facea rau. ^_^
Asadar, mai sunt si oameni ca tine. Si ca noi doi mai sunt si altii. Bine ca nu ne-am facut medici ca lesinam langa pacienti.
Eu zic ca starea de rau in privinta acestor lucruri este ceva normal. Unii sunt mai sensibili ca altii.
Posibil. Sa fie un fel de fobie de sânge, si cunosc si eu prieteni carora le este rau din cauza asta dar nu le afecteaza cum ma afecteaza pe mine. Sunt foarte confuz. Ma gandeam la o lipsa de calciu sau magneziu? Anemie? Oare este posibil?
Nu toata lumea e facuta in asa fel incat sa suporte sa vada astfel de lucruri, de fapt, majoritatea oamenilor ar lesina daca ar vedea o operatie chiar si la televizor, nu mai zic in realitate, si tot majoritatea oamenilor au o stare de rau atunci cand vad sange mai mult. Nu e nimic anormal.
Mulțumesc pentru funda.
Noi trebuie să evităm sa ne uitam sau sa asistam la discuții care stim că ne fac rău. De exemplu si la imagini sau videoclipuri cu accidente, deoarece acestea ne vor sensibiliza si mai mult, si nu este bine.
Poate că unii ar spune că vom scăpa de asta daca vom lucra în domeniul acesta. Nu stiu ce sa spun în cazul acesta; poate că la unii va merge iar la altii nu. Dar până atunci trebuie să evităm ceea ce ne face rău.
Apropo, am rămas mult pe gânduri când acum doi ani în urmă am auzit ca ziua mondiala a donatorului de sânge este chiar ziua mea de nastere.
dobrin1019 întreabă: