Salut.
De la un timp am o obsesie fata de mine, adică mereu când vreau sa vorbesc cu cineva îmi sta în gând " oare zic bine ce zic?, oare am vorbit prost cu faptul ce am zis, dacă zice persoana asta ca nu știu sa vorbesc? Asa am eu în capul meu când stau de vorba cu cineva, ce înseamnă asta, e de la anxietate?

Ai lipsa de stima de sine

Nu este de la nicio anxietate. Mor când văd atracția asta obsesivă pentru termenul "anxietate". S-a creat un curent, e o modă, e "trendy" să suferi de anxietate sau e doar spiritul de turmă?
Tu, pur și simplu, nu ești sigur pe tine. Nu ești nici primul, nici ultimul care se confruntă cu etape de-astea. Trec de la sine, pe măsură ce înaintezi în vârstă și în viață, te lovești de diverse probleme și situații și le rezolvi sau treci cu bine peste ele. Sau nu le rezolvi, și înveți din ele, că și-asta înseamnă experiență de viață. Nu vă mai băgați în cap toate prostiile pe care le citiți pe internet. Autosugestia e mai puternică decât credeți, iar creierul îmbolnăvește corpul. Mintea. E foarte importantă. Gândește pozitiv, implică-te în activități care-ți fac plăcere, elimină din anturaj persoanele negative, încearcă, pe cât posibil, să-ți menții viața într-un echilibru din toate punctele de vedere - psihic, fizic, social, economic etc. Nu reușești întotdeauna, dar o să observi cu siguranță o îmbunătățire.
Și nu te mai gândi atât la ce spune și ce vrea "lumea".

Este de la anxietate,un om care nu are depresie sau anxietate sta bine automat cu stima de sine,ce are el e serios, eu am anxietate mai horror fără pastile nu pot ieși tremur tot și transpir de ma ia toti dracii,azi de exemplu am luat roșii și era sa plec fără ele noroc cu vânzătoarea, eram pe graba,eram agitat, unii se diagnostica singur asa e dar el respectiv eu chiar avem asa ceva, pe mine ma rupe în public si nu a trecut de la sine,ogramada de bani am dat pe tratamente, dar eu sunt într-o situație grava din toate punctele de vedere nici nu am cum sa scap de ea sunt prea multe la mijloc și de sănătate și financiare! Sunt forme care trec de la pastile si care nu trec nici cu tratament cum sunt cele cronice. Asa se manifesta anxietatea e foarte greu sa o oprești,controlezi, la mine cel puțin când ma ia spaima în public și încep sa tremur în serios e imposibil sa îl mai controlez acel tremur. Ai nevoie de sprijin moral singur e foarte greu sa depășești asa ceva dacă e severa,da poate fi si de la stima de sine dar anxietatea lui e deja o tulburare nu ceva fictiv, imaginar. Un psihoterapeut ajuta cel mai mult dar nu oricine își permite, ședințele sunt foarte costisitoare!
Eu unul nu cred ca o sa mai scăpa de anxietate,o cunosc foarte bine,și dacă o vindeca rămâne cu sechele! Eu îl înțeleg perfect, e horror sa luați cu asa ceva sa mai ai ai depresie e deja iad. Oamenii nu îl vor ajuta ci condamma ca asa suntem noi ca popor nu avem empatie mai ales fata de cei cu astfel de probleme, sunt cei mai stigmatizati, marginalizați! De la cortex provin problemele astea nu de la stima, când va fi ok pe neurotransmitatori atunci părerea asta proasta despre el și lipsa încrederii vor dispărea automat! E pe fondul unei traume psihice sau deficit mare de serotonina și dopamina, de aici vin gândurile zi acest dezechilibru mental și lipsa încrederii. Sunt forme de anxietate foarte serioase care te fac praf și nu le poti controla crede-mă fără specialiști si medicamentație ești mort, de obicei vine la pachet cu depresia anxietarea desi nu e o regula, sunt surori!
Plus ca asa e personalitatea lui, nu o sa se schimbe, are nevoie de multa disciplina si e foarte greu și motivație, încurajări de la familie nu de la noi, familia lui îl face nebun asa familie model are, uneori oamenii te fac și mai mult sa te izolezi ca nu vor sa te integreze se comporta ca niște hiene. Noi la nivel de colectiv suntem rai și nenorociți, el are nevoie sa fie înțeles în prim stadiu ca să poate sa se deschidă și sa iasă din zona de confort sa își depășească condiția și cineva când te vede vulnerabil nu te susține te vrea și mai mult la pământ.

La mine anxietatea e Extra cronică, o am de când eram mic din cauza traumelor si acum când sunt trecut de 20 de anii parcă se accentuează si mai Tare în loc sa scadă, ma lupt si eu cu ea, și plus ca numai pot scapa de gânduri zi de zi am numai gânduri care un om normal nu le ar avea

Când nu o sa ma poți ieși afara va fi asa cum spui tu,ma gândesc ca poți sa ieși fără probleme nu mai ca ai gânduri care îți joaca feste, nici nu cred ca se manifesta fizic la tine gen sa tremuri în public sau sa transpiri excesiv sa devii foarte agitat, sa se vadă ca ai probleme, atunci de abia e cronica, nu mai poți nici sa iesi, ai totuși șanse sa scapi dacă mergi la un psihoterapeut nu e chiar asa de grava

Si gândurile alea fara sens ce is cu ele ca de la un timp îmi apar în cap fara sa vreau parca vin singure

Sunt simptomele anxietății, ce ai tu e un fleac, sunt minim 300 de simptome majoritatea somatice, anxietatea e mult mai complexa si grava decât se crede și se știe despre ea, e o boala ce poate imita zeci de boli, ai o șansă să scapi de ea dacă iti schimbi stilul vieții