Am o problema daca îi pot spune așa. Țin să menționez de la început că nu mă uit la filme asemănătoare cu cazul pe care urmează să vi-l prezint, nu citesc nici povesti pe tema asta, mai pe scurt in realitatea de zi cu zi sunt ferita complet de acest subiect.
Dimineata e totul în regula. Până când se întunecă. Azi-noapte am avut o stare de frica și nu am putut sa adorm rapid din cauza ei. Nu o simțeam în suflet, nu e ca și cum îți e teama de ceva și stai stresat, nu, nu era vorba de asta. O simțeam în corp, dar în creierul meu nu era nicio problema. Adică nu eram îngrijorată în legătură cu un anumit lucru. Mi se parea că bătăile inimii sunt puțin accelerate și repet, îmi era frica dar frica asta nu pornea din realitate. Nu mă preocupa ceva. Pur și simplu simțeam o stare de panica și aveam scenarii nu prea plăcute, mă speriasem puțin. Eu mă calmam, in schimb starea aia tot continua. Eu eram 100% conștientă, îmi băgam ideea cum că totul e in regula in cap, dar starea continua. Nu era de la întuneric. M-am dus la baie, am băut apă și nimic. Totul era la fel.Nu ținea de sentimente. In sensul că nu o simțeam din suflet, o simțeam din psihic daca pot spune așa. Și tremuram puțin. Îmi veneau scenarii in cap cu o amintire de a unui vecin. Un vecin copil care era să își înghita limba, dar a fost salvat de alt vecin. Nu mă puteam distrage pentru că ea nu se oprea. Într-un final am adormit. In fiecare noapte am o frica nejustificată. Am impresia că e o fantoma pe scaunul meu, că există o persoană care e acolo și înainte să mă culc mă uit la scaunul ăla o grămadă. Dar nu sunt un "copil bleg". Adică mintea îmi spune că "nu e nimic, doar știi" dar ceva din mine verifica de multe ori. Și toate astea se întâmplă când sunt singura. Daca am pe cineva în camera, nu contează cine (aici vorbind doar de oameni) nu simt nimic în legătură cu așa ceva. Și doar doar noaptea. Ziua stau și râd de ce pot crede noaptea, parca sunt doua universuri paralele in care mă teleportez. Serios. Mă gândesc ziua cat de ridicolă poate fi gândirea mea. In schimb, pe timp nocturn, mă ia ușor ușor starea. Acum a început puțin și de asta pot sa scriu asta. Ziua nu pot. Pentru că ziua mi se pare ceva ireal. Mi se pune un fel de nod în gat noaptea și îmi e greu sa adorm. Repet, nu cred că există fantome. Și nu e ceva legat de întuneric. Adică și cu toate luminile aprinse mă simt la fel. Tine total de noapte, nu de luminile stinse. Poate fi un loc luminat dar simt ceva ciudat când vine noaptea. Eu iubesc noaptea. Adică indiferent de stările pe care le am, eu o apreciez. Asta ca să vă dați seama ca nu e ceva legat de ura. Nu mi-a murit nimeni apropiat, n-am făcut rău grav cuiva apropiat. Asta ca să înțelegeți că nu mă gândesc insistent la o persoană.
Cum mă calmez? Adorm. Și dimineața rad pur și simplu de ce am simțit și mi se pare că nimic nu a fost real.
Începând cu ora asta mă apucă. Acum s-a intensificat comparativ cu momentul in care m-am apucat sa va scriu.
Chiar nu am cu cine vorbi, adică cui sa ii spun lucrurile astea. Nu-mi permit un psiholog. Nu ii pot spune mamei despre asta, i s-ar părea și ei ridicol deci va rog spuneti-mi ce as putea sa am, evitați va rog mult psihologul și oamenii apropiați. Vreau sa știu dacă e ceva normal sau daca pot avea ceva personal. Cum ar fi anxietate sau ceva mental. Și cum poate fi tratat, fara să las lumini in camera, v-am zis, tine de noapte, de noapte în sine nu de întuneric.
Ordonare:
Cronologică
Sunt atacuri de panica ceea ce ai tu, ele sunt date de anxietate, teama nejustificata de ceva ce in mod normal nu ti-ar fi teama sau nu te-ar panica in niciun fel.
Anxietatea o poti invinge doar cand iti vei demonstra tie ca nu se intampla nimic, chiar daca tu stii in sinea ta ca nu se intampla nimic trebuie sa si crezi ceea ce stii, altfel ramai in bula ta captiva in timp si in frica.
Nu stiu altfel cum sa-ti explic, dar aceste frici decurg din ceva nu apar de la sine, ori de la o intamplare din trecut, ceva trebuie sa fi fost...
Nu suntem noi in masura sa te ajutam caci nu avem pregatirea necesara, dar poate este un psiholog bun aici pe TPU si te poate ajuta el gratuit asa benevol adica sa te indrume ce sa faci prin mesaje private.
Răspunde
Salut, se cheama atacuri de panica si cam 80-90% noaptea se intampla la oricine deoarece noaptea corpul este mai obosit si iti faci diferite scenarii in cap si asta se resimte si fizic si e dovedit, de aia racelile / bolile sunt putin mai agravate noaptea si ziua nu ai nimic.
Si eu am avut parte de ceva de genu' din cauza stresului si am fost la cardiologi, neurologi etc. ca am crezut ca am probleme cu inima (simteam palpitatii). Mi'au facut toate analizele generale si ecografie la inima etc. si nu au gasit nimic, mi'au dat niste magneziu si in cateva luni nu am mai avut nimic.
Ai putea prin a incepe sa duci o viata mai sanatoasa. Faci ceva sport? faci ceva miscare? mananci sanatos? mai iesi si tu din casa cu prietenii / prietenele? etc.
Eu zic ca nu ar fi cazul de un psiholog, ar fi cazul sa faci o retrospectiva asupra vietii tale si sa nu te mai comporti ca o fata de 2 ani.
Pune mana si alege un sport, mananca sanatos, iesi cu prietenii si noaptea poti gasi alte activitati decat sa stai sa te uiti pe pereti si sa te gandesti ca iese bau bau de sub pat. (uita-te la un film, dormi la o prietena, uita te la un documentar etc.).
Daca iti umplii ziua cu activitati si faci si sport, cand te vei pune in pat seara vei fi prea obosita sa te gandesti la prostii si vei adormi direct.
Desigur asta nu se va intampla de pe o zi pe alta, intr'o luna maxim esti ca noua.
Succes!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
