In ultima vreme am avut cateva probleme de anxietate care m-au tulburat teribil, ca sa fiu mai explicit, multe intrebari tampite puse propriului eu, tot felul de imposibilitati sociale, nu reusesc sa comunic cum trebuie cu prietenii mei, am probleme cu somnul, din punctul meu de vedere serioase (in ultimele doua zile cred am dormit 6 ore), cu care nu m-am mai confruntat sau, ma rog, nu le-am resimtit atat de puternic. Am avut o perioada destul de stresanta cu cateva examene, cateva litigii cu prietena mea. Intr-un sfarsit s-au rezolvat toate cu bine. Totusi, simt un dezechilibru care ma impiedica sa ma desfasor zilnic si voiam sa va intreb daca stiti la ce fel de medic ar trebui sa apelez pentru un tratament medicamentuos care sa ma puna din nou pe picioare. Trebuie sa merg la un endocrinolog, la un psihiatru... Chiar nu stiu. Simt ca am nevoie de un tratament de genul acesta si am auzit ca Xanax-ul isi face efectul cum trebuie, dar sunt nesigur si nepriceput in domeniu. Va rog sa ma ajutati in legatura cu tipul de medic la care ar trebui sa apelez si, eventual, cateva nume de medicamente care m-ar putea ajuta, ca sa inteleg cum functioneaza si sa inteleg cum sa scap de tulburarile actuale. Ca sa clarific: am nevoie de un tratament pe termen scurt. Multumesc anticipat!

Anxietatea de obicei, are o cauză destul de simplă. Îți este frică de ceva, ești speriat de un anumit lucru. Caută pe Wikipedia despre anxietate și vei vedea care sunt cauzele și apoi poți să înțelegi mai bine problema.

Nu as vrea sa intru in detalii personale, pur si simplu ma simt extraordinar de tensionat in situatii in care nu are sens sa ma simt tensionat. As numi-o anxietate sociala.

Du-te si te arunca....Scuze dar cred ca nu ai fost destul de batut cand erai mic. De as fi mama ta si acum te-as bate. Poti sa mergi mai bine la un psiholog...dar nu sa ajunci sa iei medicamente; te vei duce rau cu capu. Aaa! mai vreau sa-ti spun ceva:
psihologul "se ocupa" de toata lumea
psihiatru "se ocupa" doar de cei bolnavi psihic

Inteleg foarte bine fenomenul si tocmai de aceea cautam ajutor pentru problema asta.

Sincer de aceași lucru sufăr și eu. Asta de obicei e legat și de vârstă. Eu una am 15 ani. Până acum nu am fost așa cum sunt acum, de ceva timp am început să mă schimb. De când eram mică aș putea spune că eram puțin mai retrasă, de exemplu mereu mă feream de vecinele mele, ca să nu le dau cu Bună ziua. Avea pur și simplu o stare de neliniște. Îmi era frică să nu trec pe lângă ele, să le salut și ele să nu mă audă și să își facă o părere proastă despre mine.
Însă în rest eram un copil normal, îmi făceam prietenii destul de ușor, vorbeam mult, eram practic cea mai " nebună " din cartier.
Dar acum de vreo 3 ani am început să mă schimb ușor și încet, până când mi-am dat și eu seama că deja începe să fie exagerată treaba.
Am început să nu mai ridic mâna la ore, că îmi era frică să nu dau un răspuns la ore, aveam mari emoții când era să mă asculte la o materie. Afară când ies am momente când sunt foarte tăcută, și la magazin când mă duc să îmi cumpăr ceva, când vine vânătoarea și se ține după mine să mă ajute dacă am nevoie să probez o haină, deci efectiv nu suport, am o stare foarte nașpa. Nu mă simt ok. Iar acum am o mare frică de liceu. Am trecut clasa a 9 a, și îmi e tare frică de liceu. Am o frică mare, mare...Îmi e frică în prima zi, că poate nu o să mă placă colegii, că o să îmi fie frică să mă adaptez, fiind o clădire nouă îmi e frică să nu mă pierd pe acolo, să intru la o clasă greșită, îmi e frică să merg cu mama în prima zi de școală, că poate o să râdă de mine colegii sau altii din școală.
Sunt foarte speriată, sufăr de anxietate și aș vrea să mă deschid complet în fața unei persoane dar nu pot.

Salut -Raza x

Ai pus prea multa Presiune -asupra ta- normal sa te simti
-Agitat-

Or’cum, gasesc extraordinar ca niste fapte, fie ele si interesante, ai nevoie -de-o Stare -precum: o pauza / o vacanta / sa te distrezi / sa razi mult & veselie (foarte multa)

ps: medicamentele nu fac mereu -Minuniiii-

Eu cred ca nu ai inteles foarte bine intrebarea. Eu intrebam ce fel de medic trebuie sa consult. Si, prietene, ma bucur ca tu esti de o putere psihica si spirituala atat de desavarsita, sincer. Ei bine, n-am fost in ultima perioada si nu-mi spune tu mie ca daca ai fi mama si-acum m-ai bate... Vreau sa vizitez un medic si am oferit context ca sa se inteleaga mai bine situatia. Eu intreb de ce fel de medic trebuie sa vizitez, iar tu iti manifesti idiosincraziile de varsta a 3-a, neintelegand situatia deloc. Dar multumesc mult pentru raspuns! Sfat: nu fi indolent, prietene.

Salut. In primul rand, multumesc tare mult de raspuns. Asta-i ideea, sunt in vacanta si nu reusesc. Sunt curios ce fel de medic trebuie sa vizitez pentru un tratament medicamentuos de scurta durata, pentru ca nu-mi propun sa ma prajesc, ca sa imi revin, sa ma pun pe picioare.

NU te apuca de medicamente. Problema e la tine și rezolvarea tot la tine. Schimbă gândirea, nu mai fi așa negativist și dramatic.
Când ai momente de anxietate, abordează în felul următor: spune-i corpului să scoată la iveală tot ce se poate mai rău (gânduri negative, emoții puternice, transpirație, te prinzi tu) și o să vezi că nu e chiar așa de rău precum credeai.
Din nou, rezolvarea problemei se află la tine, nu în Xanax și valium.

Am inteles. O sa iau in considerare. Multumesc!